Conflictul dintre generații apare din cauza dezacordurilor dintre oamenii de vârste diferite. Cele mai intense sunt conflictele dintre copii și părinți. Vina aparține copiilor dar și adulților. Află din cele ce urmează care sunt motivele care pot provoacă conflictul părinți-copii și cum se poate rezolva acest conflict.
Navigare rapidă în articol:
- Exemple de conflicte între părinți și copii
- Lipsa comunicării dintre părinți și copii
- Confruntarea dintre generații
- Cum se aplanează conflictul dintre generații?
Exemple de conflicte între părinți și copii
Conflictul dintre generații a devenit ceva normal în ziua de azi. În orice conflict dintre părinți și copii, fiecare își spune punctul de vedere, îl susține cu ardoare și se ajunge la ceartă. Faptul că fiecare își susține ideea cu vehemență arată că cele două părți implicate au concepții diferite. Cu siguranță fiecare are dreptatea lui și crede despre celălalt că greșește. De regulă, în majoritatea conflictelor cel care este mai tolerant cedează și trece cu vederea vorbele celuilalt.
De regulă, conflictul dintre generații trebuie rezolvat într-un mod pozitiv, deoarece altfel se acumulează frustrări de ambele părți. Conflictele în familie trebuie rezolvate la timp, mai ales dacă sunt mult mai severe decât ne-am aștepta, altfel ele se pot agrava în timp.
Cele mai frecvente conflicte în familiile cu copii
Conflictele în familie sunt diferite, părinții sunt cei care atrag atenția copiilor și își impun punctul de vedere. Exemple de conflicte:
- Deseori apar discuții în ceea ce privește educarea copilului. Părinții pot avea păreri diferite și astfel se creează situații conflictuale și certuri mari. În acest caz părinții ar trebui să discute și să ajungă la un acord comun.
- Gelozia care apare atunci când se face diferență între copii. Acest lucru este firesc când copilul este mic și el este dependent de părinți, mai ales de mamă.
- În unele familii, în care relația de cuplu este anevoioasă (sunt certuri frecvente), copilul poate avea un comportament conflictual cu părinții pentru că stresul îl afectează și pe el. Copilul va fi mofturos, irascibil, se va supăra frecvent, aproape din orice.
- În familiile unde comunicarea se face prin critici, reproșuri, certuri, este clar că situațiile conflictuale sunt frecvente, zi de zi.
- Sunt familii în care părinții se ceartă frecvent pentru că fiecare își dorește să conducă, să ia deciziile în casă, să-l domine pe celălalt. Din păcate, un astfel de conflict se poate agrava în timp, distruge relația de cuplu, poate duce la infidelitatea în căsnicie și chiar la divorț.
- O greșeală care apare în mod frecvent în anumite familii este producerea unei alianțe între copil și mamă sau între copil și tată. Acest lucru nu este normal, faptul că un copil se va alia cu un părinte și va fi împotriva celuilalt părinte va crea o situație conflictuală. De fapt pot să apară chiar două conflicte: între cei doi părinți și între copil și unul dintre părinți.
Un copil hiperprotejat poate avea conflicte mai ușor
Foarte mulți copii sunt educați de bunici, sunt alintați și protejați de aceștia. La un moment dat acest lucru nu va fi în favoarea lui pentru că la orice ofensă din partea unui adult va reacționa foarte rău, o va considera ca pe o agresiune. În realitate el nu este agresat nici fizic și nici verbal, dar probabil a fost hiperprotejat și nu este pregătit pentru viață.
Un copil alintat se va comporta la fel și în colectivitate. Dacă apare și cel mai mic conflict se va comporta ca o victimă sau din contra ca un acuzator. Un astfel de copil va vrea să obțină avantaje și de aceea va adopta unul din cele două roluri pentru a manipula persoanele din jur. Dacă adoptă frecvent rolul de victimă este posibil să fi învățat acest lucru de la cineva din familie, de exemplu de la un bunic.
Lipsa comunicării dintre părinți și copii
Specialiștii spun că lipsa de comunicare sau de cooperare activă între părinți și copii poate avea consecințe nefavorabile asupra relației dintre aceștia. Părinții care sunt interesați mai mult de smartphone, calculator, tabletă sau de privitul la televizor, în loc să-și petreacă timpul cu copiii lor, încurajează poate fără să-și de-a seama anumite probleme de comportament la copiii lor. În timp, lucrurile se agravează, copiii devin hiperactivi, frustrați, sensibili, plâng des, sunt mai nervoși.
Spunem aceasta deoarece astfel de părinți chiar exagerează când vine vorba de tehnologie, ei petrec chiar și opt-nouă ore pe zi urmărind diferite lucruri pe tablete, smartphone-uri, laptopuri sau la televizor. Psihologii au găsit și o explicație a acestui lucru. Ei consideră că acești adulți nu sunt mulțumiți de viața de familie și de aceea își găsesc un refugiu în tehnologia digitală.
Din păcate, dispozitivele digitale sunt un factor negativ pentru că întrerup comunicarea continuă a părinților cu copiii lor. Poate este un pic exagerat spus, dar dispozitivele digitale ajung să afecteze relația părinte-copil. Iată care sunt efectele asupra copiilor! De multe ori părinții devin irascibili, copiii au probleme de comportament, iar în discuții se simte stresul și tensiunea nervoasă la ambele părți. În timp ce părinții se delectau pe calculator, copiii lor doreau mai multă atenție. Copiii au nevoi emoționale, ei au nevoie de comunicare cu cei din familie, nu este suficient să aibă camera plină de jucării pentru a fi fericiți.
Lipsa de comunicare la părinții toxici
Părinții toxici ajung să-și rănească copiii nu neapărat prin umilințe, ci mai ales prin agresiune emoțională sau prin indiferență. Părinții toxici își tratează astfel copiii și atunci când aceștia devin mari. Din păcate un astfel de comportament afectează viața și starea de spirit a copilului. De asemenea, el distruge stima sa de sine și încrederea în forțele proprii. Copilul are impresia că părinții săi sunt infailibili și le găsește uneori scuze pentru a se proteja oarecum din punct de vedere psihologic.
De cele mai multe ori:
- Copilul neagă realitatea și își creează iluzia că părinții îl iubesc. El își spune că de fapt mama sa nu îl jignește și îi pasă de el, îi deschide ochii spre un adevăr care doare. Din păcate, un astfel de comportament duce în cele din urmă la o criză emoțională pentru că se acumulează prea multe frustrări.
- Copilul poate ajunge să se învinuiască singur pentru ceea ce este, să creadă în acel mit al părinților perfecți. El consideră că nu este vrednic de o relație bună cu părinții și că nu face totul pentru a-i aprecia mai mult.
- Copilul are tendința de a găsi motive întemeiate pentru a explica lipsa de indiferență a părinților. În tot ce fac aceștia greșit el găsește scuze. De exemplu, își explică lipsa lor de comunicare sau un conflict creat, ca fiind o lecție pe care trebuie să o învețe.
Părinții manipulatori
Părinții care vor să dețină controlul asupra copiilor lor au un fel de a fi prin care caută să-și îndeplinească cererile în mod direct. Dau ordine sau adoptă o comunicare greoaie care crează copilului un sentiment de vinovăție. Aceștia sunt considerați părinți manipulatori și fac parte tot din categoria părinților toxici.
Cum îi poți recunoaște? Pentru a-și atinge scopul, ei folosesc frecvent expresii de genul:
- Fac asta pentru că știu ce este mai bine pentru tine și pentru că te iubesc foarte mult.
- Dacă nu faci asta, nu voi mai vorbi niciodată cu tine.
- Dacă nu faci așa, îmi crește tensiunea și voi avea un atac de cord.
- Dacă nu faci așa, eu am terminat-o cu tine, nu mai faci parte din familia asta.
Astfel de părinți se manifestă astfel și când copiii lor devin adulți. Ei vor să-i controleze din dorința de a nu se simți inutili. Fac asta pentru ca copiii lor să depindă cât mai mult de ei, ceea ce este un lucru greșit pentru că acești copiii se vor simți neputiincioși.
În astfel de cazuri copiii ajung să aibă probleme de comportament:
- Nu mai au încredere în ei, se îngrijorează inutil pentru orice, nu mai au curajul de a explora lumea, de a depăși singuri dificultățile.
- Se consideră vinovați pentru orice lucru care nu este pe placul părinților. Au senzația că atunci când nu-i ascultă îi trădează sau îi poate face să se enerveze și să se îmbolnăvească.
- Se simt în permanență fără valoare, ca și cum nu ar fi niciodată destul de buni, pe placul părinților. Acest sentiment este creat și de faptul că părinții accentuează și gelozia dintre copii. Ei fac diferențe între copii și spun că unul este mai deștept decât celălalt.
Alcoolul și lipsa de comunicare
Foarte mulți părinți consumă alcool din cauza problemelor pe care le au, ei consideră că asta ar fi o rezolvare. În realitate, alcoolul le accentuează starea de irascibilitate, de depresie și anxietate. Copiii care au părinți alcoolici au o viață dificilă în familie. Majoritatea dintre ei:
- Se simt singuri, pentru că părinții nu-i bagă în seamă. Ei simt că îi tratează ca și cum ar fi invizibili.
- Se simt neputincioși pentru că nu-și pot ajuta mama, sau tatăl beat.
- Se simt vinovați pentru că se dă vina pe ei pentru multe probleme care apar în familie. Sunt acuzați că tatal a început să bea din cauza lor, etc.
- Se simt neglijați pentru că nimeni nu-i întreabă dacă au mâncat, dacă au nevoie de ceva, cum învață, dacă își doresc să meargă undeva în weekend și multe altele.
Din păcate, în multe familii, copilul copie comportamentul părinților și atunci când devine adult poate ajunge și el alcoolic. Statisticile arată faptul că riscul este mare ca un copil cu părinți alcoolici să devină și el alcoolic.
Alcoolul schimbă oamenii și poate accentua conflictul dintre generații.
Competiția dintre părinți și copii
Părinții care își umilesc copiii, care îi critică în mod frecvent și îi insultă sunt considerați părinți toxici. Acest comportament asociat cu un sentiment de competiție îl va afecta foarte mult pe copil în timp. El va trăi în mod frecvent emoții negative, pentru că va fi desconsiderat și i se va spune că nu face nimic bun, nu face nimic cum trebuie, că nu va ajunge niciodată ca ei.
Copiii care au astfel de părinți suferă foarte mult. Din păcate, această atitudine a părinților va avea multe consecințe asupra lor:
- Le scade încrederea în forțele proprii.
- Le distruge stima de sine.
- Le produce cicatrici emoționale adânci.
- Ajung să creadă că nu mai sunt buni de nimic.
- Simt că le sunt subapreciate abilitățile lor reale.
- Au senzația că le sunt spulberate toate speranțele.
- Atacurile verbale îi afectează psihic. Uneori pot ajunge chiar la suicid.
Conflictul dintre generații este foarte mare în cazul familiilor în care sunt părinți toxici. Pentru a putea face față la astfel de părinți copilul trebuie:
- Să accepte faptul că nu-i poate schimba.
- Să înțeleagă că nu este vinovat pentru comportamentul lor.
- Să evite pe cât posibil compania lor.
- Să-și facă singuri viața cât de cât frumoasă.
Confruntarea dintre generații
Conflictul dintre generații apare frecvent în familiile din ziua de azi. Părinții vor să-și conducă copiii și fac tot posibilul pentru a-i determina pe aceștia să facă ce vor ei. Din păcate conflictul dintre generații nu duce la nimic bun. Deja se știe că cine seamănă vânt, va culege furtună. Așa se va întâmplă și în familiile unde apar frecvent conflicte și certuri interminabile.
Conflictul dintre generații apare atunci când părinții sunt prea severi cu copilul lor. Vor să dețină controlul asupra lui, iar la un moment dat acesta răbufnește. Adesea părinții se comportă diferit față de ceea ce spun, acțiunile lor nu corespund cuvintelor, și copilul observă imediat acest lucru.
Fiecare generație are un set de valori care este diferit de cel al altor generații. Tinerii au mentalitatea lor proprie și un sistem de valori care este influențat de contextul politic, social și cultural al epocii în care trăiesc. Faptul că trăim într-o societate în care tehnologia și-a pus amprenta și trebuie să ne adaptăm acesteia este un factor care favorizează conflictul dintre generații.
Conflictul părinți-copii apare adesea în familii, uneori chiar zilnic, din cauza faptului că fiecare are păreri diferite în legătură cu modul de petrecere a timpului. Dezacordurile familiale pot provoca adesea reacții stresante, tensionate, care consumă nervi și sănătate. De obicei, conflictele în familie sunt mult mai stresante decât acelea care apar în societate, între persoane necunoscute sau care sunt simple cunoștințe. Conflictele pot să apară oriunde pe stradă, într-un magazin, în bloc cu vecinii, dar nu sunt atât de importante ca cele de acasă. Dacă în familie nu ai liniște, situația este mult mai gravă.
Cum se aplanează conflictul dintre generații?
Cu siguranță primul pas în rezolvarea conflictului este discuția. Persoanele își pot rezolva multe probleme familiale pe care le au prin dialog. Uneori însă părinții preferă să evite discuțiile pentru că le consideră inutile și pun motiv că astfel pot deranja copilul. Prin evitarea conflictului nu se rezolvă situația creată. În plus copilul va învăța din asta că este bine să se retragă și să cedeze când apare o situație nefavorabilă.
Faptul că părinții lasă conflictele nerezolvate nu înseamnă că au făcut ceea ce trebuie pentru liniștea familiei. Copiii vor observa faptul că între părinți sunt neînțelegeri, că au rămas mereu conflicte neîncheiate și într-o oarecare măsură îi va fi afectat comportamentul. El poate suferi de depresie, de anxietate, iar mai târziu va fi în incapacitatea de a mai avea încredere în alte persoane.
O modalitate foarte bună de a rezolva un conflict este prin compromis. Aceasta înseamnă ca ambii părinți să aibă capacități de comunicare și să găsească soluții dar și avantaje de ambele părți. Fiecare dintre cei doi, în urma discuției, trebuie să iasă în câștig.
În unele familii, conflictul se soluționează cu o înfrângere pentru unul din părinți și cu un succes pentru celălalt. Desigur cel care pierde va fi un pic frustrat, dar îi va trece destul de rapid. Mai bine este ca toate conflictele să fie soluționate decât să se ignore și astfel să se acumuleze stres și anxietate. În majoritatea cazurilor, refuzul conflictului nu poate garanta liniștea în familie pentru că la un moment dat el tot va ieși la iveală.
Conflictul dintre generații trebuie întotdeauna rezolvat pentru că altfel lucrurile se agravează în timp.
