Nevoia de atenție a copilului poate fi uneori dificil de înțeles de părinți, deși ei deja sunt convinși de faptul că un nivel ridicat de atenție influențează semnificativ atașamentul acestuia față de ei. O lipsă de atenție poate avea consecințe asupra comportamentului copilului, îi poate crea sentimente negative sau de frustrare. Uneori se întâmplă ca părinții să acorde atenție copilului lor, dar nu suficientă.
De ce este important ca părinții să acorde mai multă atenție copilului?
Navigare rapidă în articol:
- Nevoia de atenție a copilului trebuie înțeleasă de părinți
- Ce își doresc copiii de la părinții lor?
- Cum răspunde copilul la lipsa de atenție a părinților?
- Relația profesor-elev.
Nevoia de atenție a copilului trebuie înțeleasă de părinți
Copiii au numeroase nevoi, unele mai importante decât altele. Alături de iubire, mâncare, joacă … se află nevoia de atenție.
Ce este nevoia de atenție a copilului? Nu înseamnă doar simplul fapt ca părinții să-și supravegheze copilul sau să se uite la el. Este mai mult de atât. Este vorba despre interacțiunea dintre părinți și copil. Părinții trebuie să-și înțeleagă copilul, să-i acorde atenție, să se arate interesați de ceea ce face acesta. Prin acordarea atenției se va crea o relație deosebită cu copilul, acesta se va simți fericit pentru că nevoia de atenția i-a fost satisfăcută.
Părinții care nu acordă suficientă atenție copilului se miră de ce acesta este trist. Ei nu pot crede că din cauza lor se întâmplă asta, că lipsa de atenție a creat problema. Încep să cerceteze ce se întâmplă cu copilul lor și astfel în continuare nu interacționează cum ar fi normal cu acesta. Sunt preocupați de rezolvarea problemei, dar în ciuda eforturilor nu fac decât să diminueze și mai mult atenția pe care o acordă copilului. Acesta simte schimbarea și devine și mai nemulțumit. Toată situația în sine produce de fapt o nemulțumire la toți din familie.
Orice femeie sau bărbat care are un copil, este răspunzător de el. Acest lucru este foarte serios și înseamnă foarte mult. A avea responsabilitate față de o altă persoană nu este ușor, dar nimeni nu a spus că este simplu să fii părinte. Un părinte trebuie să facă față aceastei responsabilități și aceasta înseamnă mult mai mult decât îndeplinirea obligațiilor de întreținere și de a oferi copilului un mediu sigur de creștere. Contează foare mult relația de afecțiune părinte-copil în dezvoltarea mentală a acestuia.
Ce își doresc copiii de la părinții lor?
Există mai multe tipuri de atenție pe care părinții trebuie să le ofere copilului. Nevoia de atenție poate fi îndeplinită prin apropierea față de copil. Cu siguranță un mod de a atrage atenția copilului este să-l îmbrățișezi, să te joci cu el.
Îmbrățișările reprezintă un mod simplu prin care părinții își transmit dragostea față de copil. Specialiștii spun despre copiii care nu sunt îmbrățișați în copilărie că simt o lipsă de afecțiune care le creează frustrări. Așa se întâmplă cu copiii crescuți în orfelinate. Ei se dezvoltă mai încet, sunt mai puțin interesați de mediul lor, ei nu se simt în siguranță (ca atunci când sunt protejați de părinți).
Îmbrățișările și semnele de afecțiune
Îmbrățișările sunt foarte importante în creșterea copilului:
- Creează legături strânse între părinți și copil
- Întăresc psihicul și personalitatea copilului
- Îl fac pe copil să se simtă iubit și acceptat
- Reduc incertitudinile, temerile și îndoielile
- Creează gânduri pozitive și sentimente frumoase
- Consolidează dezvoltarea și siguranța copilului
- Îl ajută pe copil să fie sănătos
- Calmează și relaxează copilul
- Îl ajută pe copil să aibă un somn mai liniștit
- Stimulează simțurile, reglează respirația
- Consolidează imunitatea organismului.
Nu contează câți ani are un copil, el are nevoie de îmbrățișări din partea părinților la orice vârstă, pentru că astfel el se simte iubit. Orice tip de afecțiune îl ajută pe copil să se simtă apreciat, are un efect pozitiv asupra psihicului său. În acest fel, copilul devine mai încrezător și mai sigur pe abilitățile sale. Părinții trebuie să se uite la copil cu iubire și să-i laude talentele. Este important ca ei să fie atenți la ce face copilul, să-l încurajeze și să-l urmărească în ceea ce-l interesează. Acest lucru poate fi făcut în orice ocazie, și în familie dar și în afara familiei.
Îmbrățișați-vă copilul în fiecare zi pentru că astfel el se va simți fericit. Nu costă nimic!
Copiii au nevoie de zâmbete și aprecieri
Nevoia de atenție a copilului poate fi satisfăcută prin laude, prin admirație, prin sentimentele de mândrie ale părinților. Psihologii spun că este bine să-ți lauzi copilul, dar nu în mod exagerat. Un copil se va simți iubit dacă primește aprecieri prin cuvinte și gesturi pentru ceea ce face. Câteva cuvinte frumoase, mici cadouri și zâmbete sunt suficiente pentru el ca să înțeleagă că este iubit.
Orice copil este sensibil la certuri și critici. Deci nu este bine ca părinții să-și critice copilul. Dacă vrea să-l corecteze este bine să o facă pe un ton calm, nu prin critici dure sau prin insulte. Criticile și certurile nu duc decât la un singur lucru – îl vor face pe copil să se simtă nedorit. Părinții nu trebuie să vorbească copilului pe un ton răstit, nepoliticos, pentru că astfel vor afecta în timp personalitatea acestuia.
Laudele au un rol important în dezvoltarea copilului. Prin urmare, este necesar ca părinții să scoată în evidență punctele forte ale copilului și nu defectele sau slăbiciunile lui. Copilul are nevoie de susținerea părinților, de confirmarea faptului că aceștia sunt lângă el, că nu îl vor dezamăgi, că sunt cei mai importanți oameni din viața lui.
Cuvintele frumoase, de laudă și de încurajare, îl fac pe copil să fie fericit, să aibă acel sentiment de încredere în el, că este grozav. Părinții nu trebuie să spună copilului neapărat cât este de inteligent sau cât este de frumos, dar cu siguranță trebuie să-i repete că sunt mândri de el.
Copiii nu trebuie să fie criticați de părinți
Copiii care sunt criticați nu se simt bine. Ei așteaptă de la părinți să li se spună ce trebuie să facă și încearcă să-i mulțumească pe aceștia. Dacă sunt criticați reacționează în consecință, caută căi de a scăpa din această situație neplăcută.
Părinții care își critică copiii greșesc foarte mult. În mod normal ei ar trebui să-și încurajeze copilul pentru că așa acesta se va simți mai bine. Aprecirea umple golul emoțional din sufletul copilului și îl face să se simtă în siguranță.
Copiii au nevoie de încrederea părinților
Orice părinte își dorește să aibă un copil iubitor, curajos, încrezător în forțele lui. Pentru aceasta contează foarte mult educația pe care o dă copilului. Un copil autodeterminat își cunoaște limitele proprii și știe când este cazul să ceară ajutor, dacă nu se descurcă într-o situație. Un copil poate avea o încredere în sine înnăscută, sau un fel de a fi care să arate că încă de la vârstă fragedă este curajos și încrezător.
Acest lucru se vede imediat, unii copii sunt gata să exploreze lumea din jurul lor, alții stau mai mult în jurul mamei sau tatălui. Desigur aici intervine modul cum părinții știu să gestioneze această situație, cum îl educă și consolidează relația părinte-copil. Un copil are nevoie de atenție pentru a se simți în siguranță și pentru a deveni în timp un om sănătos din punct de vedere psihic, mental, un om încrezător în sine.
Orice copil se va simți minunat să știe că părinții sunt mândri de el. Un copil care se simte iubit așa cum este, va avea mai mult curaj să tindă la o anumită performanță și nu se va teme de eșec atunci când se confruntă cu noi provocări.
Copiii au nevoie de dragoste
Copiii nu au nevoie de disciplină, ei au nevoie de dragostea părinților lor. Copiii caută în mod constant ordine, protecție, siguranță, dar găsesc cu adevărat aceste lucruri doar atunci când simt dragostea părinților lor. Cum să-ți crești copilul ca să fie fericit? Trebuie să-l iubești, să petreci timp cu el, să interacționezi cu el, etc. Copilul are nevoie să stabilești o relație de încredere cu el, dar mai presus de toate, vrea să aibă sentimentul că este apreciat și iubit.
Una din greșelile părinților în educația copiilor este faptul că ei caută să stabilească limite acestora. Nu este bine ca părinții să pună pe primul lor disciplina. Înainte de disciplină, copiii au nevoie de dragoste. Dacă un copil se simte iubit, va avea mai multă încredere în părinți și astfel educația poate da rezultate mai bune.
Mulți părinți nu dau atenție suficientă copilului și sunt nesiguri când vine vorba de a-și arăta sentimentele față de acesta. Ei nu au încredere în ei și nu au nici capacitatea de a-și arăta dragostea față de copil. Mai mult decât atât, sunt frustrați și au multe neîmpliniri, sunt afectați de stresul de zi cu zi, de aceea ajung să nu-și poată controla emoțiile și să aibă mai degrabă stări de nervi decât momente relaxante când vin acasă. Deși încearcă să joace teatru când sunt în familie, să pară calmi, starea lor se transmite copilului, acesta sesizează imediat că ceva nu este în regulă și reacționează la fel. Copilul este foarte atent la comportamentul părinților lui și învață din exemplul lor.
Cum răspunde copilul la lipsa de atenție a părinților?
Copilul care este în căutare constantă de atenție va deveni neliniștit. Părinții vor încerca să-și explice starea lui și probabil că vor crede că există alți factori, mai puțin lipsa lor de atenție. Între timp, faptul că părinții nu sunt curioși cu tot cel interesează pe copil accentuează lipsa de interes și de atenție față de cel mic, drept consecință acesta devine tot mai nefericit. Treptat apar tensiuni tot mai serioase în familie și astfel copilul devine tot mai frustrat și anxios. Copilul poate avea un comportament negativ din cauza faptului că suferă de lipsă de atenție.
Nevoia de atenție la copil este mare și acest lucru trebuie înțeles de părinți. Copilul va căuta să-și satisfacă dorința de atenție și uneori poate avea un comportament greșit. Atitudinea sa îi poate îngrijora pe părinți. Ei se vor întreba de ce copilul este așa. Părinții joacă un rol împortant în creșterea copilului, iar atenția este esențială față de acesta. Copilul este foarte receptiv la asta, sesizează imediat natura fizică a atenției (prin daruri și cuvinte frumoase) dar și dragostea din partea părinților care se revarsă asupra sa.
Relația profesor-elev
Nevoia de atenție a copiilor poate fi dificil de înțeles de către profesori la școală. Aceștia au clase de 25-30 de elevi și de aceea este destul de greu pentru ei să le ofere tuturor suficientă atenție în timpul orelor la școală.
Profesorii trebuie să știe să comunice cu elevii, să creeze relații de simpatie, respect și bunăvoință. Ei trebuie să aibă răbdare cu elevii, să știe să-și gestioneze emoțiile de fiecare dată, să nu se enerveze, să vorbească pe un ton calm, să fie un model pentru aceștia. Această profesie nu este deloc ușoară, necesită vocație și dăruire față de copii. Din păcate, unii profesori nu reușesc să aibă reacții corespunzătoare față de elevi atunci când aceștia nu învață sau greșesc la ore în clasă. Conflictele create pot duce la sentimente de ostilitate, neîncredere, antipatie și teamă.
Fiecare copil ar trebui să se descurce singur la școală, să facă față problemelor care apar. Cu toate acestea lucrurile nu stau așa, uneori intervenția părinților este necesară. Există conflicte care se pot declanșa la școală din cauza elevilor sau a profesorilor. Atunci când un copil greșește cu ceva (întârzie la școală, este neatent, etc.) este posibil ca profesorul să exagereze și să-l trateze cu severitate ceea ce are consecințe pe termen lung asupra relației porfesor-elev.
Mulți copii se plâng de anumiți profesori, au anumite frustrări care apar din diferite cauze. De regulă ei spun: „Profesorul mă ascultă prea des. Profesorul are ceva cu mine. Profesorul nu mă place.” Părinții care au copii care suferă din cauza acestor probleme ar trebui să-i ajute, să încerce într-un fel să clarifice cauzele. Deseori copii care au probleme cu anumiți profesori nu mai au rezultate bune la învățătură, își fac temele fiind presați de părinți și au un comportament de evitare a profesorului.
Concluzii
Nevoia de atenție este una din nevoile fundamentale ale omului. Dacă un om nu obține atenție are un sentiment rău, care îl descurajează. La copii situația este și mai dificilă, deoarece ei sunt mai sensibili decât adulții. Nevoia de atenție este mai mare la copii.
Copiii care sunt frustrați din cauza lipsei de atenție vor dezvolta strategii pentru a obține acea atenție, vor căuta metode să îi facă pe părinți să interacționeze cu ei. Vor avea întâi o atitudine pozitivă, iar apoi, dacă nu reușesc, vor căuta să aibă un comportament negativ doar din dorința de a nu mai fi ignorați. Chiar dacă pare greu de crezut, este vorba despre o adevărată luptă a copiilor pentru atenție, pe care trebuie să o primească din partea părinților.
