Vinetele, chiar daca, astazi, fac parte din traditia gastronomiei romanesti, acestea provin din tinuturile indepartate ale Asiei meridionale. In urma cu 4000 de ani, erau cultivate in regiunea Assam (in estul Indiei) si in Birmania. Treptat, leguma s-a raspandit in toata Asia unde, si in prezent, se gasesc varietati de vinete de toate culorile. De altfel, in bucataria asiatica, vinetele se afla la loc de cinste.
Potrivit unor obiceiuri locale, in China, o femeie, inainte de nunta, ca parte a zestrei sale, trebuia sa aduca douasprezece retete pentru prepararea vinetelor. In primele secole ale mileniului I d.Hr., vinetele au ajuns in Africa de Nord, aduse in caravanele persilor, care numeau vinetele “badengan”, iar navigatorii arabi le-au introdus in tot bazinul mediteranean. In Evul mediu, tot arabii aduc vinetele (pe care numeau “al-badinjan”) in Spania, in Andaluzia si in Catalonia, unde si astazi li se spune “alberginia”.
In secolul al XIV-lea, patrund in Italia si Franta (via Africa de Nord). Medicii si botanistii timpului au pus pe seama consumului de vinete febra si crizele de epilepsie, numind aceasta leguma “fructul Sodomei” – “Solanum insanum”. In Anglia erau numite “eggplant”, pentru ca erau de marimea unui ou si aveau culoarea alba. Alte specii salbatice aveau fructul galben si foarte amar.
Nu se stie exact cand s-a trecut de la vinetele salbatice, la cele cultivate, dar, probabil, chinezii sunt cei care, prin secolul I i.Hr., utilizand metode valabile si astazi, adica selectionarea semintelor, obtinerea de hibrizi, au obtinut specii de o calitate superioara, mai mari decat cele salbatice si in diverse culori.
In secolul al XVIII-lea, botanistul Carl Linne, constatand succesul pe care aceasta leguma l-a avut la populatia mediteraneeana, ii schimba denumirea din “Solanum insanum”, in “Solanum melongena”, cultivata destul de multa vreme, in restul Europei, ca planta ornamentala, cu fructe mici, ovale, de culoare violet. Regele Frantei, Ludovic al XIV-lea, uimit, mai ales, de culoarea vinetelor, a cerut sa fie cultivate si in gradinile palatului.
Negustori italieni, la randul lor, veniti cu marfurile in Franta, au vandut unui restaurant renumit la vremea aceea, vinete. Cu toate acestea, abia in secolul al XIX-lea, vinetele se puteau gasi in pietele publice, in restaurante, diversificandu-se modalitatile de preparare a acestei legume.
In America, oricat ar parea de surprinzator, vinetele au ajuns datorita lui Thomas Jefferson, vicepresedinte al Statelor Unite ale Americii, ulterior presedinte. Printre nenumaratele pasiuni ale lui Jefferson, unul dintre cei mai apreciati presedinti americani (arhitect, scriitor, avocat, violonist, inventator etc.) s-au numarat si horticultura si legumicultura. Asadar, a adus din Europa aceasta leguma si a facut nenumarate experimente legate de posibilitatile de inmultire a vinetei (prin seminte sau prin butasi).
In prezent, in cultura vinetei, s-au obtinut nenumarate soiuri, cu gusturi si arome placute, departe de gustul amar al vinetei salbatice, de acum cateva mii de ani. Vinetele au o savoare unica si, datorita structurii spongioase, au tendinta de a absorbi aromele celorlalte alimente, alaturi de care sunt puse. Pot fi consumate coapte, marinate, inabusite, fierte. La ora actuala, cea mai mare producatoare de vinete este Asia, cu peste 70% din productia mondiala si Turcia, cu 19%. Tarile europene produc cantitati mai mici, pentru propriul consum sau pentru tarile nordice, cu climat mai rece.
Valoarea nutritiva a vinetelor
Gatite in diverse combinatii, vinetele reprezinta o hrana sanatoasa, fiind bogate in vitamina A, B (B1 si B6), C. Vinetele contin doar 18 kcalorii/100 g si furnezeaza o cantitate semnificativa de fibre, bine tolerate de intestin. Sunt o sursa naturala de potasiu (260 mg/100 g), magneziu, zinc si acid folic. Pentru a-si conserva calitatile, vinetele crude pot fi tinute la frigider (nu mai mult de o saptamana).
Coapte sau fierte, gatite cu putin ulei de masline, usturoi si busuioc, reprezinta un aliment deosebit de sanatos, mai ales pentru circulatia sangelui si pentru artere. Studii recente, facute de medici si nutritionisti americani si austrieci, au dovedit capacitatea vinetelor de a preveni cresterea nesanatoasa a colesterolului, pentru ca anumiti compusi continuti de aceasta leguma antreneaza grasimile in circulatia sangvina, nelasandu-le sa fie absorbite de organism.
S-a constatat, de asemenea, ca in coaja vinetelor se afla o cantitate foarte mare de antioxidanti, compusi care protejeaza celulele corpului de radicalii liberi (implicati intr-o multime de boli cardiovasculare, cancere sau procese accelerate de imbatranire). De aceea este bine ca vinetele sa fie gatite cu coaja. Cu cat coaja este mai inchisa la culoare, cu atat cantitatea de antioxidanti este mai mare. Mai ales specia de vinete Black magic este de trei ori mai bogata in pigmenti antioxidanti, decat celelalte varietati.
