În orice familie se manifestă tipare relaționale de putere, se creează ierarhii: modelul cel mai răspândit (care este și astăzi valabil în multe familii) este cel al supunerii copiilor față de părinți și al supunerii femeii față de bărbat.
În societatea tradițională tatăl era șef absolut, familiile fiind construite după modelul patriarhal. Mama avea putere asupra copiilor, fiind cea responsabilă cu creșterea lor și cu gospodăria, însă tatăl avea putere asupra tuturor.
Este limpede ce tip de relații de putere existau în trecut odată ce trecem în revistă anumite vorbe din popor (care nu pot fi considerate și vorbe de înțelepciune): “femeia trebuie bătută, știe ea de ce”; “iepurele și femeia îți aparțin dacă îi ții aproape”. În rarele cazuri în care puterea aparținea femeii, tot zicalele ne arată că percepția publică asupra acestor familii era negativă, prin expresii precum “casa în care cântă găina”, “vai de gospodăria în care bărbatul e muiere”, “bărbat ținut sub papuc” (de altfel, nu este o mentalitate tipic românească, astfel de idei existând și în alte societăți – ca un exemplu, expresia americană “whipped man”).
Femeia era dependentă economic și social de bărbați: inițial de tată, apoi de soț. Mișcările de emancipare care au luat avânt în secolul XX au dus la schimbări importante, atât în ceea ce privește rolul femeilor în societate, cât și rolul lor în familie.
Totuși, astăzi regăsim adesea același model patriarhal, îmblânzit și modernizat, în care bărbatul deține puterea în familie. Tatăl rămâne cap de familie în multe cazuri, aceasta implicând o anumită supunere a femeii (este un lider ceva mai democratic decât era în trecut, însă tot lider este.
Ce înseamnă puterea în familie?
În orice tip de relații se manifestă puterea: uneori aceasta este indiscutabil deținută de un individ, alteori este deținută în comun, fie prin colaborare, fie prin separarea domeniilor în care fiecare are putere; de exemplu, deciziile legate de casă sunt luate de mamă, deciziile legate de finanțe sau de viitorul familiei sunt luate de tată.
Puterea înseamnă a avea control, a avea influență asupra celorlalți, a avea capacitatea și posibilitatea de a lua decizii pentru tine și pentru ceilalți. A simți că deții putere este important în cadrul unei familii, în special când e vorba de sentimentul că opinia ta contează pentru ceilalți. De aceea, o situație în care puterea e distribuită inechitabil, în care este deținută de un singur membru al familiei, duce la un mediu tensionat, nesănătos, frustrant pentru cei care nu dețin deloc putere.
Când doar un membru (tatăl sau uneori mama) are întreaga putere, restul se simt frustrați, lipsiți de importanță, controlați. De aici apar numeroase conflicte, ca urmare a încercărilor de revoltă, de revoluție. Chiar și copiii au nevoie să simtă că dețin o parte din putere: este vorba de sentimentul că părerea ta contează, că ești întrebat, că ți se oferă alegeri și nu ți se impune constant voința altuia.
De ce este important ca relațiile de putere în familie să fie echitabile?
Puterea trebuie distribuită. Sigur că părinții vor avea mereu autoritate asupra copiilor, însă își pot exersa această autoritate în stil mai democratic, oferind copiilor sentimentul că au un cuvânt de spus, că au alegeri.
În ceea ce privește relația dintre soți, este cu atât mai importantă împărțirea puterii, colaborarea în detrimentul unei ierarhii. O relație de parteneriat este singura sănătoasă pentru cuplul conjugal și pentru familie în general. Aceasta evită luptele de putere, evită frustrările și conflictele.
În societatea de azi rolurile conjugale tind să devină egalitare, deși, după cum s-a spus, se menține adesea modelul familial în care bărbatul deține o mare parte din putere. Totuși, la fel cum femeia își are azi propria carieră, rolul său nemafiind doar de gospodină, bărbatul tinde să se implice mai mult în aspectele legate de copii și gospodărie.
A împărți puterea este singura alternativă sănătoasă pentru o familie: ambii parteneri iau împreună decizii și astfel ambii se simt relevanți, apreciați, siguri pe ei și pe relația lor. Puterea nu trebuie să fie atributul unei persoane, nici un membru nu trebuie să domine.
 este cel al supunerii copiilor față de părinți și al supunerii femeii față de bărbat.){kind=link}