Există câteva ciuperci de primăvară comestibile care se pot distinge destul de ușor de ciupercile otrăvitoare, prin caracteristicile lor speciale. Una dintre cele mai bune este Hygrophorus marzuolus, care este cunoscută și cu alte denumiri:
- Ciupercă de martie, băloasă timpurie
- Ciupercă primăvăratică, il dormiente
- Seta de la nieve, ciuperca de zăpadă
- March mushroom, martovke.
Cea mai populară denumire este blănoasa de martie. Ea face parte din genul Hygrophorus, familia Hygrophoraceae, în care nu există specii otrăvitoare.
Unde poate fi găsită?
Trăim într-o natură cu adevărat frumoasă și uimitoare, unde crește și această ciupercă blănoasa de martie. Ea este cu adevărat fascinantă, formează micorize pe rădăcinile arborilor.
Ca specie nu crește din abundență, deci poate fi găsită ocazional în regiunile de deal și munte. Ea crește în pădurile de foioase, pădurile de conifere, mai ales în zone cu fagi. Spectacolul în aceste păduri este cu adevărat minunat când găsești aceste ciuperci interesante, care cresc în grupuri. Ele sunt destul de rezistente la frig, apar în luna martie și sunt iubitoare de sol alcalin, puțin acid și nisipos.
Având în vedere că este o ciupercă ce apare la sfârșitul iernii, Hygrophorus marzuolus trebuie căutată sub frunzele uscate sau sub resturile vegetale, în pădurile montane, mai ales de fagi, pin și brazi. Este o ciupercă precoce, foarte rezistentă la frig şi apare la sfârşitul iernii odată cu topirea zăpezii, începând din luna martie, sau chiar din februarie până în luna mai.
Această ciupercă comestibilă crește și în alte regiuni din Europa, în Carpați, Pirinei și Alpi. Se dezvoltă primăvara devreme, în martie-aprilie și poate fi găsit la altitudini de până la 2.000 m. Ea se vinde în piețele din Franța, Italia, Austria, Franța, Elveția și Germania.
Numele de hygrophorus arată că preferă zonele umede, iar marzuolus semnifică perioada când apare, adică luna martie. În Italia este numită și ciuperca il dormiente pentru că este ascunsă perfect sub frunzele de pe sol, ea fiind protejată astfel și de frig. Acest aspect face ca ciuperca să fie greu de găsit, ea trebuie depistată cu atenție sub frunze. De regulă, preferă zonele cu denivelări, cu mici depresiuni, mai umede, în care zăpada a rămas mai mult timp.
Cum poate fi identificată?
Dacă ai ca hobby culesul de ciuperci, atunci probabil te-ar interesa și această ciupercă de martie, comestibilă. Blănoasa de martie este destul de ușor de recunoscut prin aspectul ei, mai ales după pălăria sa impresionantă, masivă, dar și alte caracteristici.
Are pălăria destul de mare, inițial convexă, sferică, apoi ea devine mai aplatizată și întinsă, cu forma neregulată și marginile ondulate. Textura ei este cărnoasă, suprafața este umedă și puțin lipicioasă, dar în același timp cu un aspect mătăsos prin micile fibre ce o acoperă. La unele ciuperci, suprafața pălăriei nu este deloc lipicioasă, ci netedă și uscată. Mirosul ei este foarte plăcut, când ciuperca are deja câteva zile, deci este deja matură.
Ca dimensiune, are diametrul de 4-12 cm, deci este destul de mare. Suprafața pălăriei este ușor adâncită pe mijloc la maturitate. Culoarea este albă în zona centrală, iar pe alte zone este gri-cenușie sau chiar gri-albăstruie-plumburie. Marginile sunt ondulate și au pete gri-închis.
Culoarea pălăriilor poate varia în funcție de habitatul unde cresc ciupercile. La unele poate fi mai deschis și acoperit de frunze, la altele însă poate fi gri-cenușiu sau gri spre maroniu.
Sub pălărie se pot observa lamelele care sunt subțiri și dese, unite prin mici vinișoare, unele sunt chiar bifurcate. Culoarea lor este albă și apoi devine treptat mai închisă, spre gri.
Piciorul ciuperciii este foarte cărnos, înalt de 5-8 cm, gros de 1-3 cm, bont, scurt, solid, cilindric și puternic. La unele ciuperci, piciorul este puțin curbat, cu suprafața catifelată. Culoarea piciorului este în faza inițială mai albicioasă, apoi spre maturitate devine gri-cenușie, mai ales în partea superioară. Pulpa ciupercii are carnea albă, fragedă, cu gust și miros plăcut, ușor dulceag. Sub cuticulă, carnea este puțin mai cenușie, cum este și piciorul.
Alte aspecte importante despre ciuperca de martie
Aceasta este un dintre primele ciuperci comestibile care apar primăvara. Ca specie este destul de rară, însă se poate vedea în pădurile de foioase și de conifere din regiunile montane.
Ca specie, este o ciupercă comestibilă, foarte bună la grătar. Gustul ei este delicios și mirosul caracteristic de ciupercă în timpul gătitului. Poate fi fiartă, dar indicat este să fie consumată mai ales prăjită și condimentată ușor. Poate fi gătită în tigaie ca orice ciupercă, la tocănițe, sau rumenită ușor pe grătar, pe jar. Dacă este fiartă, în 5 minute este gata. Ea se poate pune și la marinat, gustul ei fiind delicios și așa.
Un studiu realizat de cercetători arată că anumite ciuperci comestibile, ce includ și specia Hygrophorus marzuolus, se remarcă prin compoziția bogată în compuși fenolici și flavonoizi. Ciupercile au fost testate și au:
- 1-6 mg de compuși fenolici per gram ciupercă uscată
- 0,9-3,0 mg flavonoizi per gram de substanță uscată.
Despre aceste ciuperci, cercetătorii au spus că au proprietăți antioxidante, au flavonoizi importanți (ex. catechine, miricetină). Despre compușii fenolici se știe că au proprietăți antiinflamatoare deosebite, ajută în lupta împotriva atacului nociv al radicalilor liberi. De asemenea, acești compuși previn îmbătrânirea prematură a organismului și scad riscul de boli de inimă. Compușii fenolici din ciupercile antioxidante au și acțiune anticancerigenă, inhibă dezvoltarea celulelor canceroase, mai spun cercetătorii în alte studii.
Astfel de ciuperci au fost utilizate ca hrană de secole, ele au 90% apă și 10% substanță uscată. Conțin nutrienți, fibre, proteine, minerale, foarte puține grăsimi. Au vitamine și sunt o sursă de fosfor și fier. Au puține calorii, sunt fără grăsimi și fără colesterol. În general, sunt alimente cu beneficii pentru sănătatea organismului.
Vezi aici un video cu ciuperca Hygrophorus marzuolus:
