Durerea pierderii unei sarcini afecteaza de multe ori atat femeia, echilibrul sau psihic, cat si pe partenerul ei de viata si intreaga familie. Pierderea sarcinii prin avort spontan – uterul evacueaza inainte de vreme continutul sau – este un eveniment traumatizant pentru cei implicati si poate cauza aceeasi durere precum pierderea unui copil nascut.
Sentimentele de tristete sunt cu atat mai greu de gestionat, confuze, in cazul pierderii sarcinii inainte de termen, caci partenerii nu stiu pe cine jelesc, nu au avut nici macar sansa de a-si vedea si atinge copilul disparut. Astfel, procesul necesar de jelire poate sa nu aiba loc, ceea ce mentine durerea pierderii unei sarcini si ii opreste pe cei doi parteneri sa mearga mai departe cu viata lor. Ce simte femeia care isi pierde copilul inaintea nasterii este o durere profunda, impreuna cu alte emotii si sentimente profunde de furie, frustrare, gelozie (pentru femeile care nu au aceasta problema), izolare si inchidere in sine.
Durerea pierderii unei sarcini este, pentru femeie, o durere provenita atat din realitatea mortii copilului nenascut, cat si din afectarea naturii sale de dadatoare de viata – ea crede ca a esuat in lucrul la care trebuia sa se „priceapa” cel mai bine. Durerea partenerului tine atat de pierderea obiectiva, cat si de incapacitatea lui de a simti ce simte partenera, de a-i fi alaturi si de-a o ajuta. Cand isi vede sotia/partenera in aceasta situatie – care initial pare fara iesire – acaparata de aceasta durere infioratoare, barbatul se poate simti neajutorat si inutil.
Cum se manifesta aceasta durere
Femeia care a pierdut sarcina poate, la inceput, sa aiba probleme de acceptare. Insa odata acceptata situatia si inexistenta unei solutii, a unei cai de intoarcere, ea va trece printr-o depresie mai intensa sau mai putin intensa – in functie de capacitatea ei de a infrunta dificultatile si de relatia ei cu partenerul de viata.
Ea devine trista, fara chef de nimic, bolnavicioasa, cu stari schimbatoare. Va avea insomnii, cosmaruri obsesive in legatura cu copilul niciodata nascut. Va trece usor de la o stare la alta, de la crize de plans incontrolabil, la accese de furie, la tristete fara speranta. Prabusirea momentana a echilibrului sau psihic poate antrena si efecte fizice: tulburari gastro-intestinale, dureri de cap, dureri de bazin.
Pericolul reprezentat de durerea pierderii unei sarcini sta in modul in care femeia alege sa infrunte situatia. Exista macar trei cai, dintre care doua pot avea efecte negative indelungate asupra ei si a vietii de cuplu. O cale este retragerea in sine, izolarea, indepartarea partenerului si fuga de realitate prin consumul unor substante psiho-active: alcool, tutun, antidepresive, calmante, somnifere. Prin aceasta cale, durerea dispare momentan, insa nu se gaseste nici o solutie pana cand ea nu este dispusa si capabila sa infrunte lucida realitatea.
O alta cale de a gestiona durerea pierderii unei sarcini este „obiectivarea” copilului – femeia nu se va gandi la copilul nenascut in termeni de copil, ci in termeni de „aglomerare de celule”, „embrion nedezvoltat”. Astfel, ea nu isi permite sa jeleasca si nu isi recunoaste sentimentele, crezand ca astfel va trece mai usor peste situatie. Insa aceasta cale, oricat de rationala ar putea parea, nu rezolva conflictul interior inevitabil, ci il inhiba, il ascunde sub patura rationalizarii. Si fara a accepta o problema, a trai sentimentele si a le impartasi, acea durere bine ascunsa mocneste in interior, femeia poate crede ca a uitat de tot, pana ce un anumit eveniment intamplator o va aduce la suprafata.
O ultima cale este si cea mai dificila si cea mai eficienta de a trece peste durerea pierderii unei sarcini. Femeia trebuie sa accepte pierderea groaznica suferita si trebuie sa isi jeleasca copilul disparut. Aceasta poate fi greu, deoarece acel copil nu are o fata, un nume, un miros, o forma. Insa partenerii isi pot imagina cine ar fi fost el, ii pot da un nume, isi pot inchipui cum ar fi fost si astfel il pot transforma intr-o fiinta umana.
Jelirea unei fiinte umane adevarate este mai grea, dar mai reala, mai normala decat jelirea unei abstractiuni. Si oricat de greu le va fi, odata ce isi jelesc cu adevarat copilul pierdut, parintii pot simti durerea si pot, dupa un timp, sa treaca peste ea. Durerea va fi intotdeauna acolo – ca in cazul pierderii unei fiinte dragi in viata – insa omul trece peste ea si isi continua viata, la fel cum o face mereu. S-a insistat pe expresia „partenerii” – aceasta pentru ca fara intelegerea, sprijinul, apropierea partenerului, totul va fi de doua ori mai dificil.
Si el sufera si el simte pierderea si doar pentru ca el nu sufera la fel ca femeia si in acelasi mod, nu inseamna ca nu o poate intelege si ajuta. Cea mai mare suferinta a lui este cand isi vede partenera indepartandu-l, spunandu-i ca nu are ce face: se va simti inutil si singur. Insa daca ea il primeste aproape, ii impartaseste emotiile si accepta si suferinta lui, impreuna le va fi mai usor (cat de usor poate fi) sa treaca peste totul.
Astfel, cum poti trece peste durerea pierderii unei sarcini:
- Acceptarea este primul pas – nu trebuie nici sa negi ca s-a intamplat, nici sa iti spui ca totul a fost un vis urat, nici sa „obiectivezi” copilul, sa refuzi ca ai suferit o pierdere importanta.
- Jelirea, doliul este pasul doi – oricat de mult doare, trebuie sa iti inchipui copilul pierdut, sa ii spui pe numele pe care l-ar fi avut si sa il jelesti exact cum ti-ai jeli o ruda moarta. Fara a trece amandoi prin faza jelirii, nu veti trece cu adevarat peste acceptarea si asumarea situatiei in care va aflati.
- Apropierea de partener – accepta ca si el sufera si nu il indeparta, caci doar el poate sa inteleaga mai bine prin ce treci. Si pentru ca si el are nevoie de ajutor si de apropierea ta in aceasta situatie. A te concentra si pe durerea lui, nu numai pe a ta, te poate ajuta.
- Memoria – trebuie sa pastrati copilul in memorie, ca si cum el a facut parte din viata voastra un timp, dar a disparut. Doar prin a va aminti de el si a il plasa astfel in trecut puteti sa va orientati spre viitor. El a fost, dar nu mai este… In schimb, voi aveti datoria sa va continuati vietile…
- Rabdarea – nu te poti astepta sa treci usor si rapid peste durerea pierderii unei sarcini, insa cu rabdare, curaj si fara a cadea in capcana depresiei si a izolarii, dupa un timp, durerea (ca orice alta durere umana) se diminueaza si intr-o zi veti fi in stare sa va ganditi la viitor si poate la un alt copil.
