Daca va place pescuitul si nu stiti mare lucru despre barcile pe care le puteti folosi in pentru pasiunea dumneavoastra, in articolul acesta veti afla informatii esentiale cu privire la barcile de pescuit.
Pentru inceput, este nevoie sa explicam o parte dintre principalele componente ale unei barci de pescuit, cateva dintre ele existand in toate ambarcatiunile. Astfel, orice barca de pescuit (si nu numai) are o prora, care este partea anterioara a sa si o pupa, adica partea posterioara.
Bordajul este format din partile laterale ale barcii, care sunt facute din lemn, fibra de sticla sau chiar din metal.
Carena este partea din exteriorul corpului unei barci. Ea este situata sub linia de plutire. Aceasta din urma este reprezentata de punctul maxim pana la care o ambarcatiune se poate scufunda in apa. De regula, linia la care facem referire este marcata pe bordaj, cu insemnele producatorului.
Oglinda unei barci (sau etamboul, cum se mai numeste) este partea posterioara a ambarcatiunii. Rezistenta sa este foarte mare. De oglinda se ataseaza carma, in cazul barcilor cu rame, ori motorul exterior. Duap forma lui, o oglinda a unei barci poate fi inalta sau joasa. In prima situatie se pot utiliza motoare cu putere foarte mare, iar in cea de-a doua situatie exista riscul ca sa intre apa in barca, la viteze foarte mari, dar totusi se compenseaza prin faptul ca asigura o deplasare ceva mai lina si mai rapida.
Urmatoarea componenta a unei barci este chila, adica cel mai important element din scheletul unei ambarcatiuni. Ea este asezata longitudinal, pe fundul barcii. De aceasta se poate lega etrava, oglina si crivacele.
Etrava se regaseste in continuare chilei si are rolul de a inchide corpul barcii la capatul prorei. Se remarca printr-o rezistenta foarte mare.
Crivacele este o piese de rezistenta din cadrul angrenajului unei barcii. Aceasta este legata de partea inferioara a chilei si pe ea se asaza bordajul.
Pe copastia unei ambarcatiuni se fixeaza capetele crivacelor si se constituie o bordura din lemn sau din metal, in zona superioara a bordajului.
Puntea este partea acoperita de la prora. Aceasta poate avea o lungime variabila.
Nu in ultimul rand, trebuie sa ne referim si la starea de plutire a unei barci, adica flotabilitatea. In esenta, acest termen desemneaza capacitatea barcii de a pluti la un pescaj care se determina in urma greutatii navei si a volumului de apa.
Pescajul este reprezentat de inaltimea masurata de la chila pana la linia de plutire. Ruliul reprezinta diferentele de rotatie laterala a barcilor in jurul axelor longitudinale. Babordul si tribordul sunt partile din stanga, respectiv din dreapta ale ambarcatiunii (daca se priveste dinspre pupa spre prora.
Dupa pescajul si dupa sectiunea transversala a unei barci, exista trei mari tipuri de ambarcatiuni. Prima dintre ele este cea in care barcile au un bordaj care nu este mai mare decat exteriorul copastiei, carena fiind aproximativ plata (caz in care pescajul este minim si se ofera o stabilitate excelenta, ideala pentru apele putin adanci).
In a doua categorie intra barcile cu un bordaj mai mare decat marginea exterioara a copastiei, carena fiind foarte putin plata. Pescajul va fi moderat, iar rezistenta la inaintare medie.
Ultima categorie este aceea in care ambarcatiunile au un bordaj care nu depaseste marginea copastiei. Aceste barci au o forma aerodinamica, favorizand un pescaj mare. Cele mai multe barci de viteza. In ceeea ce priveste modelele de barci de pescuit de la noi, poate cele mai cunoscute sunt cele Laguna.
Spre exemplu, Laguna Minor este potrivita pentru lacuri si balti, insa in unele situatii se poate folosi si pe fluviul Dunarea. Cu toate asta, din cauza greutatii sale reduse, stabilitatea pune o problema foarte mare pescarilor.
Laguna 480 este ideala pentru doau persoane, sau chiar trei, in conditiile in care nu exista un echipament greu. Dezavantajul acestor barci este ca ele nu prind o viteza foarte mare, in jur de 30 de kilometri pe ora. Un alt aspect negativ este acela ca aceste barci au tendinta de a lua apa prin pupa.
Modelele Laguna 565 si 610 sunt foarte spatioase, au o stabilitate solida si sunt suficient de rapide.
In legatura cu motoarele exterioare ale barcilor de pescuit, trebuie sa stim cateva lucruri de baza. In primul rand, cele mai cunoscute astfel de motoare sunt motoarele in doi timpi si motoarele in patru timpi.
Motoarele in doi timpi au o greutate mica si consuma relativ putin. Cu toate astea, ele nu au o putere ridicata, scot un zgomot greu de suportat si sunt mai poluante decat celelalte tipuri de motoare exterioare. De asemenea, oferta disponibila nu este foarte mare.
Motoarele in patru timpi au o putere mare, sunt silentioase, fiabile, nu polueaza mult si pot fi gasite in diferite modele si cu diverse dotari. Ca si dezavantaje, ele sunt mai grele si consuma mai mult decat cele in doi timpi, costa ceva mai mult si pot fi reparate doar de catre specialisti.
Mai este nevoie sa vorbim despre bratul dintre corpului unui motor exterior si elicea sa, care poarta denumirea de cizma. Ea poate fi atat lunga, cat si scurta. Cizma se alege in functie de tipul oglinzii ambarcatiunii. Spre exemplu, oglinda joasa este foarte buna cu motorul cu cizma lunga, desi se poate utiliza si cel cu cizma scurta, insa dezavantajul in acest caz este faptul ca la viteza mare valul de pupa poate introduce apa in barca.
Motoarele cu cizma lunga sunt contraindicate in apele de o adancime relativ scazuta, ori in cele cu multa vegetatie.
In legatura cu capacitatea motorului, aceasta se calculeaza in centimetri cubi. Demn de retinut este faptul ca un numa mai mic de centimetri cubi reduce si consumul de combustibil. De asemenea, cu cat un motor functioneaza la turatii mai mari, cu atat acesta se uzeaza mai rapid, iar gradul de fiabilitate scade.
Nu in ultimul rand, atunci cand vorbim despre o barca de pescuit este nevoie sa mentionam si peridocul, acel element indispensabil. In esenta, peridocul este o remorca ce are rolul de a transporta ambarcatiunile prin tractare. Este vital sa stim valoarea greutatii suportate de peridoc inainte de a-l cumpara.
