Pisicile sunt în general animale curioase, inteligente și distante. Ele sunt mai mult sau mai puțin domesticite, în general ele fac ceea ce vor și par că nu le pasă de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Pisica este un animal mic care are nevoie de companie, dar care face eforturi să se adapteze la viața oamenilor. Un studiu recent arată de ce pisicile au un miros atât de bun.
Ce spun cercetătorii despre nasul și mirosul pisicilor?
Potrivit cercetătorilor, nasul pisicilor are două funcții: aerul inhalat se separă în interiorul nasului în două fluxuri, unul este curățat și umidificat și altul este eficient în regiunea olfactivă – centrul mirosului. Cercetătorii spun că nasul de pisică poate detecta și separa substanțele chimice în formă de vapori. Prin nas pisica poate detecta foarte bine mirosurile și este foarte eficient în acest scop.
„Nasul de pisică are un nivel de complexitate similar cu cel al câinelui, dar este mai complex decât cel al rozătoarelor”, spun cercetătorii. S-a constatat că: primul flux de aer inhalat de pisică este filtrat și se răspândește lent deasupra cerului gurii, în drum spre plămâni; al doilea flux de aer are legătură cu mirosul și se deplasează mai rapid și direct spre regiunea olfactivă, din spatele cavității nazale, printr-un pasaj central.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că:
- Viteza mirosului la pisici este mai mare de 100 de ori decât viteza mirosului la amfibieni
- La pisici, sistemul olfactiv este strâns conectat cu regiunile creierului, care controlează răspunsul la stres
- Prin strategii olfactive, pisica poate elimina stresul și își poate modifica comportamentul
- Mirosul este un mod de comunicare sofisticată la pisici, este o formă de artă; o pisică își freacă fața de ceva și își marchează teritoriul, așa face și cu oamenii; ea are glande parfumate poziționate de-a lungul cozii, la bărbie, bot și frunte
- O pisică ce este posesivă va marca tot ce vede, mai ales ce este în apropiere de teritoriul ei; ea își va revendica ușile, mobila, tot ce este în casa în care locuiește
- Pisicile sunt cele mai populare animale de companie din lume care nu vor să trăiască singure.
Stresul la pisici
Stresul acut poate face o pisică să-și schimbe comportamentul și anume: să fie anxioasă, să aibă pupilele dilatate, să aibă o voce plângătoare, să devină agresivă, gata de luptă, să încerce să fugă și să se ascundă.
Stresul acut la o pisică domestică este declanșat de o serie de factori, precum: vizita la medicul veterinar, apa sau baia, mediul nou, prezența altor animale, conflictele cu oamenii, sau pericolele ce apar în aer liber. Stresul cronic prelungit poate duce la îmbolnăvirea pisicii, la simptome de vărsături, anorexie, marcaj fecal sau cu urină, etc.
Alte aspecte despre pisici
O pisică se exprimă și prin gesturi, prin mișcarea urechilor și poate să spună mai multe oamenilor, decât spun ei acestui animal. De pildă, pisica are 30 de mușchi diferiți la urechi, care fac urechile să fie mai expresive și să se miște în sens de interes și dezaprobare. O pisică poate comunica și prin spate, la ea corpul este mai flexibil decât la om, oasele coloanei vertebrale sunt conectate prin mușchi în loc de ligamente și asta face ca spatele să poată fi mișcat și arcuit cu ușurință.
Pisica își exprimă starea de spirit și prin ochi, pupilele acestora, prin mustățile pe care le mișcă, ele fiind foarte sensibile. Acest animal își ridică firele de păr de pe spate, sau își mișcă coada atunci când îi este frică sau se simte amenințată, în pericol. Ea comunică și prin sunete speciale, mârâituri, șuierături, etc. Oamenii care au o pisică ca animal de companie trebuie să fie atenți la toate aceste aspecte, la nivelul ei de energie, la felul cum miaună, tonul vocii, postura corpului, etc.
Sănătatea acestor animale
Pisicile adoră somnul, ele au talentul de a dormi oriunde și oricând, asta le menține sănătatea. Se spune că ele nu se îmbolnăvesc des, sunt destul de rezistente la stres și au capacitatea de a se menaja. Totuși o pisică expusă, care trăiește afară și nu are un adăpost poate ajunge să se îmbolnăvească mai ușor. Ea se poate infecta sau poate contacta diverse boli, astfel riscul ei de a muri mai repede crește.
Îngrijirea unei pisici este un avantaj pentru ea, îi poate crește durata de viață. Potrivit cercetătorilor, pisicile din exterior tind să aibă o durată de viață mai scurtă, decât acelea care sunt animale de companie. Pisicile din exterior se confruntă cu multe pericole: pot fi lovite de mașini, atacate de prădători, agresate de oameni, pot mânca ceva otrăvit sau periculos, sunt predispuse la boli și infecții grave și nu au parte de tratament pentru a se vindeca mai repede.
Desigur, există și excepții, iar asta poate varia în funcție de rasă. Se spune că pisicile de exterior pot să trăiască în medie 2-5 ani, sau chiar mai mult, iar cele de interior pot trăi în jur de 14-17 ani.
