De ce mint copiii sau schimbă adevărul în favoarea lor? Mulți părinți sunt supărați atunci când descoperă că odorul lor i-a mințit, chiar dacă acestea sunt minciuni mici, și vor să înțeleagă motivele pentru care are acest comportament.
Cel mai probabil, copilul poate minți din cauza faptului că relația dintre el și părinți nu este una tocmai apropiată, el nu se simte apreciat sau iubit suficient în familie. Părinții consideră că pot schimba acest obicei al copilului lor, dacă înțeleg ceea ce-l motivează să spună diferite minciuni.
Navigare rapidă în articol:
- De ce mint copiii frecvent?
- Copiii mint pentru a încerca evitarea pedepsei
- Cum elimini comportamentul copiiilor de a minți?
De ce mint copiii frecvent?
Copiii pot minți din diferite motive, uneori doar pentru a se amuza, sau pentru a schimba adevărul în favoarea lor. Unii spun minciuni pentru a ascunde faptele unor rude (frate, soră, verișor) sau din prietenie ori loialitate pentru anumite persoane. Ei nu recunosc adevărul pentru a scăpa de scandal, mai ales când au făcut ceva rău la școală.
Copiii își mint și profesorii mai ales în legătură cu activitatea la școală. Spun minciuni pentru a scăpa de reproșul că nu au învățat sau nu și-au făcut temele. Ei mint când întârzie la ore, sau când lipsesc nemotivat. Copiii mint atunci când copie la teste sau când fac anumite pozne și riscă să fie pedepsiți. Profesorii deseori nu-și bat capul cu anumite minciuni sau nu au timp să le ia în seamă, așa că fac tot posibilul să respecte regulamentul și să continue orele.
Părinții doresc să știe tot ce fac copiii lor și se așteaptă ca aceștia să povestească zi de zi tot ce se întâmplă la școală, să-și dezvăluie și lucrurile bune și greșelile. Din păcate, majoritatea copiilor care au anumite probleme la școală ascund adevărul pentru a nu fi pedepsiți de părinți. Ei cosmetizează adevărul indiferent că este vorba despre ei sau vor să-și protejeze colegii pe care îi simpatizează.
Uneori copiii mint deoarece observă acest comportament la părinți. Ei văd în părinți un exemplu – fie el unul pozitiv sau negativ. Comportamentul copiilor reflectă deseori relațiile dintre părinții lor, dificultățile pe care le au aceștia în viața de zi cu zi între ei sau cu rudele, diferite probleme care există în familia lor.
Minciunile copiilor arată modul de formare al caracterului, respectiv trăsăturile acestuia, care sunt copiate de la părinți. Anumite conflicte influențează dezvoltarea emoțională a copiilor.
Motivele pentru care copiii spun minciuni
Copiii mint din prea multă creativitate, fantezie, sunt fascinați de povești, vor să inventeze și să descrie lucruri care nu sunt adevărate. Acest obicei apare mai ales la copiii care sunt la vârsta școlară, care inventează povești. Orice fantezie a lor, desigur dacă aceasta nu are un scop egoist, poate fi înțeleasă ca pe o manifestare a emoțiilor sau ca pe o minciună nevinovată.
Fantezia ajută la dezvoltarea și formarea copiilor în ceea ce privește creativitatea și talentul. Poveștile pot ajuta copilul să comunice mai bine, să-și dezvolte imaginația. El trebuie însă să facă diferență între fantezie și minciuni.
Desigur, copilul nu trebuie să creadă doar în lumea sa imaginară, trebuie să existe o măsură în toate. Dacă depășește această limită dintre realitate și fantezie, poate fi vorba despre anumite probleme ale copilului, care trebuie rezolvate cu un psiholog.
Alte motive pentru care copiii au obiceiul de a spune diferite minciuni:
- Copiii mint pentru a-și ascunde nesiguranța. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care copiii mint.
- Copiii mint ca să fie iubiți și apreciați de persoanele din jur, nu vor să fie invinuiți de ceva.
- Copiii mint ca să evite cearta sau reproșurile pentru anumite fapte ale lor.
- Copiii mint pentru a-și proteja prietenii.
- Copiii mint pentru a părea mai importanți sau mai valoroși în fața părinților sau a altor persoane.
- Copiii mint ca să evite pedepsele pentru anumite lucruri.
- Copiii mint pentru a obține ceva anume, care este dificil de obținut.
- Copiii mint pentru că sunt încăpățânați. Dacă sunt făcuți minciunoși, ei se ambiționează să mintă în continuare.
Alte motive pentru care copiii pot spune minciuni
Copiii care mint au anumite reacții care le pot trăda comportamentul. Dacă părinții îi privesc cu atenție își dau seama că aceștia se eschivează de a spune anumite lucruri, sau au anumite gesturi involuntare, care arată că se simt vinovați:
- De exemplu dacă un copil duce mâna la gură ca și cum ar vrea să-și oprească cuvintele arată clar că el ascunde ceva.
- Căscatul sau atingerea nasului cu degetele mâinii poate arăta de asemenea că el spune minciuni.
- Copiii mincinoși evită privirea părinților, se comportă ca și cum ar fi nervoși, ca și cum nu și-ar găsi locul.
- Ei încearcă să facă tot posibilul să nu se uite în ochii părinților, se simt incomod. Lipsa de onestitate din ochii lor este observată imediat de părinți, mai ales că aceștia îi cunosc foarte bine pe copii.
- Declarațiile copiilor pot fi confuze, nesigure, iar acest lucru este de asemenea sesizat de părinți.
- Copiii care încearcă să ascundă adevărul se forțează să vorbească încet și rar pentru a-și găsi cuvintele și a convinge. Uneori își schimbă tonul vocii, ritmul vorbirii, sau chiar preferă să vorbească mai puțin, preferă mai mult să tacă.
Sunt situații în care copiii spun diferite minciuni sau au tendința de a înșela persoanele din jur deoarece:
- Simt nevoia de a inventa ceva și de a se apăra pentru că au greșit într-un anumit lucru.
- Sunt prea sensibili, se enervează rapid, își pot pierde stăpânirea de sine, reacționează din instinct.
- Ascultă de sfaturile altor persone care îi învață să spună minciuni.
- Le este rușine de ceva anume și încearcă să ascundă ce au făcut.
- Se simt vinovați de anumite acțiuni, dar nu vor să le recunoască pentru că le este frică de consecințe.
- Au promis că nu vor divulga ceva anume și spun minciuni pentru a-și păstra cuvântul.
Copiii mint pentru a încerca evitarea pedepsei
Foarte mulți copii mint pentru evitarea pedepsei. Psihologii au ajuns la concluzia că acest motiv este întâlnit frecvent și la adulții care au obiceiul să mintă. Mulți oameni mint fără să țină cont de aspectul moral, de consecințele ce apar dacă vor fi descoperiți. Copiii nu sunt niște mincinoși incurabili. De regulă, ei copie comportamentul părinților, iar dacă aceștia mint, acest obicei îl vor avea și copiii.
De ce mint copiii? Pentru că le este frică că vor fi pedepsiți dacă recunosc ceea ce au făcut. Ei știu că părinții lor îi vor certa, vor reacționa neplăcut la adresa lor atunci când nu respectă anumite reguli sau fac pozne mai mult sau mai puțin intenționat. Mulți părinți obișnuiesc să aplice diferite pedepse copiilor, să le interzică să se uite la televizor, să se joace cu prietenii, să se distreze cu un joc la calculator, etc. Ei consideră că astfel îi educă să nu mai greșească, le corectează comportamentul nepotrivit.
Părinții au tendința de a țipa la copiii lor atunci când ei mint, sau în orice caz de a vorbi foarte tare pentru a-și impune autoritatea. Mulți aplică diferite pedepse copiilor pentru că doar așa îi pot convinge să nu mai spună minciuni.
Cu siguranță pedepsele nu trebuie să fie de așa natură încât să rănească copilul. Unii părinți sunt de părere că „bătaia e ruptă din rai” și că o palmă nu face atât de mult rău. Psihologii au opinii diferite, ei nu încurajează acest tip de pedeapsă și din contra recomandă părinților să discute și să-și convingă copiii că nu este bine să-i mintă.
Unii părinți consideră că minciuna trebuie pedepsită, pentru că este un comportament greșit. Pedeapsa nu trebuie să fie prea mare, dar să aibă rolul de a-l face pe copil să-i pară rău că a greșit.
Pedepse care îi pot convinge pe copii să nu mai mintă
Mulți adulți consideră că minciunile nevinovate au un rol, ar putea fi considerate uneori „bune”. Copiii spun deseori minciuni nevinovate, în mod conștient sau fără intenție, alții își fac un obicei din asta. Când vine vorba de minciuni mari, despre care nu se poate spune că sunt nevinovate, lucrurile se schimbă, mai ales că sentimentele unor persoane pot fi rănite. Există mai multe tipuri de minciuni, unele bune, altele rele. Un lucru este cert, minciunile nu sunt bune atunci când fac rău cuiva.
În general minciuna nu este privită cu ochi buni de părinți, aceștia nu vor să fie mințiți de proprii copii. Ei vor ca aceștia să fie onești, sinceri, să îi respecte. Dacă observă acest comportament frecvent la copii, au tendința de a le aplica anumite pedepse pentru a-i convinge să nu mai mintă.
Iată câteva exemple de pedepse eficiente, fără violență, care pot fi aplicate de părinți copiilor:
- Pot fi opriți de la o activitate care le place foarte mult.
- Pot fi puși să facă curățenie, să dea cu aspiratorul, această activitate cu siguranță nu este una plăcută pentru ei.
- Pot fi puși să spele vasele timp de câteva zile.
- Le pot adăuga noi responsabilități, să facă anumite activități împreună cu cei din familie.
- Nu-i lăsă să-și vadă prietenii, să-și petreacă timpul cu ei.
- Părinții le pot lua calculatorul, tableta sau telefonul mobil.
- Le pot opri accesul la Internet, la anumite jucării preferate.
- Le interzice să se plimbe cu bicicleta, dacă aceasta este plăcerea lor.
- Nu-i lăsă să vorbească la telefon, sau pe rețelele de socializate unde au prietenii lor.
- Nu-i lăsă la cinema sau în alte locuri unde se distrează frecvent, etc.
Cum elimini comportamentul copiilor de a minți?
Mulți părinți se întreabă de ce mint copiii lor și vor să-i descurajeze să mai facă acest lucru. Țipetele și amenințările părinților la adresa copiilor nu mai ajută în educația copiilor. În ziua de azi, părinții ar trebui mai degrabă să-și trateze copiii cu respect. Ar fi bine să-i facă să înțeleagă că minciunile au și consecințe nefaste, să clarifice acest comportament al lor.
Părinții trebuie să aibă multă răbdare cu copiii care spun minciuni. Dacă află de ce spun copiii diferite minciuni și sunt convinși că aceștia fac asta din dorința de a-și trăi fanteziile, trebuie să discute cu ei. Trebuie să facă diferență între aceste provești pe care copiii și le imaginează și minciuni. Dorința copiilor de a impresiona și de a exagera lucrurile poate fi confundată cu obiceiul de a spune minciuni.
Imaginația copiilor este destul de bogată, iar uneori pot să apară și anumite probleme ale personalității lor. În general copiii cu vârsta de 7-9 ani obișnuiesc să spună povești pe care și le imaginează, ei vor să transmită anumite lucruri celor din jur, să pară interesanți, să atragă atenția asupra lor.
Părinții trebuie să înțeleagă dorința copiilor de a trăi în lumea lor pe care și-o imaginează, mai ales că acum sunt atrași de povești, basme, aventuri. Ei trebuie să asculte ceea ce spun copiii. Să le asculte punctul de vedere, indiferent că acesta demonstrează că au imaginația foarte bogată și că spun ceva ireal sau o minciună gogonată.
Părinții îi pot lăsa pe copii să viseze dacă simt această dorință. Totuși ei nu trebuie să-și facă un obicei din a spune minciuni, care poate deveni un obicei destul de urât pentru oricine. Dincolo de acest comportament, copiii trebuie ajutați de părinții să trăiască în realitate, să se comporte cum ar fi potrivit.
Ce-i sfătuiesc psihologii pe părinți în probleme educaționale?
Psihologii au găsit răspuns la întrebarea: De ce mint copiii? Ei consideră că părinții trebuie să înțeleagă diferența între minciună și imaginația bogată a copilului. De asemenea, ei trebuie să știe care este diferența între înșelăciune sau egoism și încercarea unui copil de a se proteja pe sine, de a scăpa de pedeapsă sau de a proteja anumite persoane dragi din jur – prieteni, colegi, frați sau alte rude.
Părinții trebuie să discute deschis cu copilul lor și să descopere motivele pentru care el a spus minciuni. Cu siguranță întotdeauna există o explicație la minciunile lui. Ideea este ca aceste motive să fie aflate pentru că uneori comportamentul copilului poate avea o motivație plauzibilă.
Părinții nu trebuie să acționeze agresiv din punct de vedere verbal, să certe copilul, să țipe sau să facă inutil crize de nervi. Înainte de a acuza copilul de minciuni și de a-l pedepsi, părinții trebuie să înțeleagă de ce el a avut acest comportament. A-l acuza de înșelăciune imediat, îl poate face să sufere mai ales dacă acesta a avut anumite motive să mintă intenționat.
În cazul în care un copil are obiceiul să spună frecvent minciuni, să fabuleze pe diferite teme, să nu mai facă distincție între realitate și imaginație, lucrurile se schimbă. Aici nu mai este vorba despre un comportament incorect, de a spune minciuni. Copilul are nevoie de ajutorului unui psiholog care să-l facă să înțeleagă că lumea imaginară este diferită de lumea reală. Cu ajutorul psihologului și al părinților, copilul va reuși să distingă ficțiunea de realitate și va înceta să mai spună minciuni.
Și animalele de companie îi pot ajuta pe copii să aibă un comportament adecvat și o copilărie frumoasă. Află ce animale de companie sunt potrivite pentru copii.
Comunicarea poate rezolva orice conflict dintre copii și părinți
Părinții trebuie să facă tot posibilul să înțeleagă de ce mint copiii. Ei trebuie să descopere sentimentele acestora și motivele pentru care aceștia au un astfel de comportament. Ei nu trebuie să țipe, să-i insulte, să-i pedepsească sau să-i facă să sufere, pentru că acestea nu reprezintă metode de educație adecvată.
Copiii au nevoie de dragoste, de atenție din partea părinților. Află despre modul cum percepe copilul atenția și cum îi putem ajuta pe copii să facă față stresului. Comunicarea dintre părinți și copii trebuie să aibă ca scop interesul sincer al adulților de a-i înțelege pe copii. Ei trebuie să le accepta aspirațiile, sentimentele și să-i ajute să se comporte mai frumos pe viitor.
