Pescuitul la oblete este destul de rar la noi in tara, asta chiar daca pestele se intalneste in toate raurile de campie din Romania, dar si in lacuri sau balti. Motivul pentru care pescarii ignora obletele se refera la faptul ca pestele este foarte mic, el avand dimensiuni intre 10 si 15 centimetri si o greutate in jur de 40 de grame.
Pe timpul verii, obletele prefera locurile unde sunt curenti puternici, pentru ca in acele zone se afla foarte multe insecte. Sezonul de pescuit al acestui peste incepe primavara si se termina la sfarsitul toamnei, in noiembrie. Obletele isi cauta hrana in straturile superioare ale apei. Aflandu-se permanent in miscare, acest peste este unul foarte curios si nu refuza niciun fel de mancare, de la mici insecte, pana la viermii pe care-i gaseste la suprafata apei.
Dupa cum am spus la inceput, pescuitul la oblete nu este practicat decat de foarte putini pescari, intrucat pestele este foarte mic si nu reprezinta o captura de talia crapilor, carasilor sau a somnilor. Cu toate acestea, daca lucrurile merg foarte prost, obletele poate salva o partida de pescuit, intrucat se prinde foarte, foarte usor. De multe ori, este indicat pentru pescarii amatori sa inceapa cu prinderea acestor pesti.
De ce ustensile aveti nevoie pentru pescuitul obletelui? In primul rand, o undita de maxim patru metri (cataveica) este cea mai recomandata. Intrucat obletele nu este deloc un peste timid, el poate fi atras cu usurinta pana langa mal, cu o singura conditie: nadirea sa fie facuta cum trebuie. In general, actiunea unditei trebuie sa fie telescopica, pentru a ajuta la protejarea gurii foarte fragile a pestelui. De asemenea, greutatea cataveicii nu trebuie sa fie foarte mare, intrucat ne va fi foarte greu sa efectuam multe lansari in caz contrar. In general, o varga facuta din carbon este ideala. Cu toate acestea, se mai poate folosi si una din fibra de sticla.
Firul utilizat pentru pescuitul obletelui trebuie sa fie foarte subtire. Indicat este cel de 0,08 milimetri. Struna de care se va lega carligul ar trebui sa aiba in jur de 0,06 milimetri, iar lungimea firului are nevoie sa fie cat undita.
Cele mai recomandate plute pentru prinderea acestui peste au cam doi-trei centimetri in inaltime si sunt doate cu antene foarte mici, cam de un centimetru. De asemenea, nu putini pescari prefera sa nu utilizeze antene, cu precadere daca vremea este prielnica (atunci cand vantul este foarte slab). Pe de alta parte, in cazul in care vantul este puternic, este indicat sa se foloseasca o antena, pentru ca astfel pluta va ramane deasupra valurilor.
Pentru ca este nevoie de foarte multe lansari pentru pescuitul obletelui, este recomandat sa puneti pe fir doar o alica de plumb, evitand astfel ca acestea sa se incurce intre ele.
In ceea ce priveste tipul carligului pe care pescarii-l folosesc pentru oblete trebuie sa aiba o tija subtire. Numere precum 18, 20 sau chiar 22 sunt cele mai uzuale. De asemenea, spinul nu trebuie nici el sa fie foarte mare, intrucat, in caz contrar, momeala se poate deteriora.
In legatura cu cea mai uzuala momeala folosita pentru oblete, aceasta este fara doar si poate viermusul. Acesta rezista la mai multe lansari si prezinta un avantaj mare: este dificil de „furat” de pe carlig. Alternativ, se mai pot utiliza rame de dimensiuni mici ori libelule. Cu toate acestea, ele trebuie sa fie inlocuite destul de des. In general, este recomandat ca nada pentru oblete sa fie cea de apel. De obicei, se folosesc firimituri de paine si malai umezit in apa.
Unii pescari si-au format obiceiul de a arunca in apa nisip de pe maluri pentru ca astfel acesta va face un zgomot asemanator unei ploi, iar ei vor putea sa observe mai bine momeala din carlig, apa devenind mai limpede. De cele mai multe ori, in locurile unde se gasesc specii de pesti precum rosioara, platica sau scobarul se poate intalni din plin si oblete.
O parte dintre pescarii ce prind acest peste considera ca nu merita sa pastreze obletii si decid sa-i elibereze imediat. Aceasta tehnica, de Catch& release este incurajata nu doar la noi in tara, ci in majoritatea statelor lumii, pentru ca astfel fiecare pescar are sansa de a contribui la conservarea tuturor speciilor de pesti.
In concluzie, trebuie sa retinem faptul ca pescuitul obletelui este unul de anduranta. Nadirea este extrem de importanta. Ea trebuie sa fie facuta in mod constant, de indata ce acesti pesti se aduna pe vad, pentru ca, in caz contrar ei pot sa fie scapati. In ceea ce priveste etalarea liniei, ea se realizeaza peste mana. Nu trebuie sa omitem plescaitul pe apa, intrucat zgomotul acesta are rolul de a imita nadirea si ii anunta pe pesti de faptul ca in apa se afla ceva care le atrage atentia.
