Un părinte ce își crește singur copilul se confruntă cu o sarcină copleșitoare; iar aceasta este de două ori mai grea dacă părintele singur, fie mamă sau tată, își autoimpune standarde prea înalte, se chinuie să fie perfect, să facă totul pentru copil, să arate lumii din jur că îi poate oferi celui mic tot ceea ce au ceilalți copii.
Cu atât mai greu este când părintele singur aude în jur idei precum cea că un copil fără mamă sau tată va avea probleme; nu este adevărat: copilul are nevoie de un părinte bun, iubitor și responsabil. Există multe familii în care cei doi părinți nu reușesc să-și crească așa cum trebuie copilul, la fel cum există părinți singuri care îi oferă o casă sigură și caldă.
Sfaturi utile pentru părinții care au ajuns să-și crească singuri copiii:
Acceptă că nu poți face totul pentru copil și că nu poți fi perfect! Renunță să te învinovățești și critici pentru că pur și simplu nu are nici un rost. Vei greși și vor fi situații în care nu-i vei putea oferi tot ceea ce au alți copii, aceasta este realitatea. Contează să încerci și să-i fi alături. Foarte important este să scapi de sentimentul de vinovăție, în cazul în care simți că situația în care vă aflați a fost vina ta (cum ar fi în cazul unui divorț).
Creează o rutină familială. Voi doi constituiți o familie și îi poți oferi stabilitatea și structura de care are cel mic nevoie. Totul este să creați o rutină zilnică, să aveți anumite obiceiuri împreună; ceva atât de simplu precum micul dejun luat împreună, cina și o activitate după cină poate crea atmosfera de familie, de stabilitate.
Petrece timp cu copilul. Un părinte ce-și crește singur copilul devine copleșit de responsabilități și nu găsește timp pentru nimic. Oricât de importantă este munca ce asigură un buget, nu uita că un copil are nevoie de atenție. O oră petrecută zi de zi cu cel mic este de ajuns pentru ca acesta să nu simtă că este singur. Dacă ai bani încât să-i dai tot ce vrea, ține minte că aceasta nu înlocuiește timpul petrecut împreună!
Nu deveni un părinte prieten! Da, pentru că cel mic nu te are decât pe tine, ești tentat să fii permisiv, să-i ierți scăpările și să te comporți ca un prieten cu acesta, mai ales dacă are o vârstă mare. Dar copilul are nevoie de părinte, așa că nu încerca să compensezi lipsa celuilalt părinte oferindu-i libertăți prea mari. Nu uita că este datoria ta să impui autoritate, reguli și structură.
Lasă-l să fie copil. Când copilul este crescut de un părinte singur, acesta este atât de ocupat, încât cel mic este nevoit să învețe să se descurce pe cont propriu. Ai grijă la supraîncărcarea și suprasolicitarea copilului, nu îi cere să facă prea multe, să se maturizeze forțat. Este bine să te ajute în casă, însă trebuie să aibă șansa să facă ceea ce fac toți copiii.
Cere sprijin de la apropiați. Nu este semn de slăbiciune, semn că nu te descurci ca părinte ce-și crește singur copilul dacă ceri sprijin de la cei apropiați, fie ei rude sau prieteni. Aceștia pot să ia o parte din povara ta, stând cu copilul și oferindu-ți măcar din când în când momente libere.
Un părinte trebuie să se gândească la binele copilului, însă și la el însuși: un părinte care nu-și permite niciodată să răsufle, să se relaxeze, să petreacă câteva momente plăcute este un părinte stresat. În plus, este bine pentru copil să petreacă timp și cu alte rude sau cu prieteni de familie, pentru a nu deveni excesiv de legat și de dependent de părintele său.
Comunică cu copilul tău. Cât de greu îți este să-ți crești singur copilul – dar și cât de greu este pentru el! Încearcă să-i arăți că îl iubești și să vorbești cu el. În special dacă cel mic se simte vinovat de lipsa celuilalt părinte, asigură-l că nu are nici o legătura cu el plecarea sa. Încearcă să fii sincer cu copilul, să-i explici și că nu poate avea tot ceea ce au alți copii, nu pentru că tu nu vrei să-i dai, ci pentru că nu aveți cum.
Formați o echipă, spune-i că orice greutăți aveți, doar împreună veți trece peste ele. Comunică deschis cu copilul, însă ferește-te să arunci pe umerii săi micuți o povară emoțională prea mare; nu îți descărca toate regretele și frustrările, nu face din copil un confesor.
Dacă părintele lipsă este prin preajmă, permite-i copilului să îl vadă, dacă o dorește. Un copil crescut doar de un părinte poate avea resentimente, poate crede că e vina părintelui său că celălalt a plecat din familie. Dacă vrea, lasă-l să își vadă părintele. Niciodată nu-l implica pe copil în lupta ta cu fostul partener, nu-i vorbi urât despre acesta, pentru că este totuși părintele său!
