Copilaria fara un parinte – o situatie atat de grea, atat pentru copil, cat si pentru parintele singur… Problema cea mai frecventa si cea mai vizibila este lipsa banilor intr-o familie monoparentala. Insa realitatea este ca un copil percepe si este mult mai afectat de alte lipsuri: lipsa afectiunii si a timpului cu parintele ramas (pentru ca acesta deseori lucreaza mult pentru a asigura un buget familial) si lipsa figurii paterne sau materne…
A te descurca ca parinte singur este o provocare si a te asigura ca un copil nu este prea afectat, o sarcina grea. Copilaria fara un parinte aduce multiple dezavantaje, insa este posibil, totusi, sa ii oferiti celui mic o copilarie normala… A creste un copil este in general o sarcina grea, chiar in doi – ceea ce trebuie sa tineti intotdeauna minte este ca, desi singur sarcina va fi de doua ori mai grea, nu este si imposibila; nu a avea doi parinti, ci a avea parinti iubitori si atenti este cel mai important; si il puteti iubi pe micut pentru doi…
Astazi, exista foarte multe familii monoparentale si exista parinti singuri care fac o treaba excelenta, oferindu-le micutilor iubire si grija si clipe vesele. Un copil nu va avea in mod necesar probleme daca are doar un parinte – depinde insa ce fel de parinte este acesta… A fi parinte bun este o calitate ce ramane chiar in situatii grele…
Copilaria fara un parinte – nevoile copilului
Cum percepeti situatia. Un mod de a privi situatia copilului care ramane doar cu un parinte este de a o percepe extrem de negativ: parintele se simte singur si neajutorat, copilul se simte singur si neajutorat si ambii privesc situatia lor ca si cum nu se mai poate face nimic si le este imposibil sa mai fie o familie fericita…
Desi, intr-adevar, este o situatie atat de grea (mai grea decat ar putea cineva care nu a trecut prin aceasta sa isi imagineze), un strop de pozitivism si de speranta este ceea ce ii trebuie copilului. A te apropia de copil si mai mult in urma acestei situatii si a fi impreuna o familie, a deveni legati unul de altul, a vorbi si a va sustine unul pe altul, a va ajuta unul pe altul…
A-i acorda iubire cat pentru zece parinti si cate un strop din timpul tau. Iata de fapt ceea ce ii trebuie celui care trece printr-o copilarie fara un parinte; copilul are nevoie sa se simta iubit, protejat, important pentru singurul parinte al sau. Oricat de ocupat sunteti cu castigarea banilor atat de putini, nu ignorati copilul si stati cu el cat puteti, cate o ora seara si cateva momente dimineata. A fi parinte singur este mai obositor decat orice altceva – insa a uita de timpul petrecut cu copilul nu merita…
Nu il legati prea strans! Un parinte singur poate sa cada in cealalta extrema: nu de a ignora si de a lasa copilul singur, ci de a-l apropia prea mult, de a-l sufoca, a-l tine mereu langa tine si mai ales a-l face confident, un ascultator caruia ii spui toate problemele tale! Este doar un copil – incercati sa nu il incarcati negativ cu toate gandurile… In plus, nu il tineti prea strans – este de inteles daca simtiti ca el este singurul lucru scump care v-a ramas, insa trebuie sa isi traiasca propria viata, sa petreaca timp cu covarstnicii… Nu il faceti sa se simta ca si cum va paraseste daca sta cu prietenii.
Incercati sa ii oferiti o copilarie – realitatea cruda este ca un copil cu un parinte singur este fortat sa creasca rapid, sa se maturizeze mult mai curand. Pentru ca parintele sau trebuie sa munceasca, el isi va petrece mare parte a timpului singur si va trebui sa invete sa isi poarte de grija; mai mult, va prelua unele sarcini in casa, caci parintele nu le poate face pe toate! Insa incercati sa il lasati sa fie copil pe cat puteti – incurajati-l sa se distreze si sa se joace si nu il impovarati doar cu griji peste griji!
Sentimentul de familie. Chiar daca formati voi doi o mica familie stransa si iubitoare, o familie monoparentala, copilului ii va face bine sa se stie parte a unei familii mai mari. Asadar, incercati sa ii oferiti zile in familie, impreuna cu bunicii sau alte rude, zile galagioase si vesele, in care se aduna multi membri ai familiei si isi petrec relaxant timpul. Din cand in cand, lasati-l mai multe zile la bunici (sau alte rude) – o schimbare nu ii poate face decat bine, deoarece si dumneavoastra aveti nevoie de cateva clipe libere…
Modelul patern/matern. Este adevarat ca o copilarie fara un parinte si o familie monoparentala implica resimtirea lipsei unui model patern sau matern. Lipsa mamei, a figurii afective, in special, il poate afecta mult pe micut. Insa des se exagereaza efectele lipsei unui model patern sau matern – multi copii cresc normal si au o copilarie normala, chiar vesela, odata ce aceasta lipsa acuta este acceptata cu ajutorul parintelui ramas alaturi de copil.
Daca copilului i se ofera iubire, atentie, grija, lipsa aceasta va deveni acceptata, resimtita doar ca o tristete… A-i oferi un model feminin sau masculin este important in masura in care o fetita sau un baietel trebuie sa invete unele lucruri sau sa aiba cu cine sa faca unele lucruri – bunicii, unchii/matusile pot sa compenseze oarecum aceasta lipsa…
O rutina familiala. Aceasta este cu adevarat importanta pentru a-i oferi unui copil sentimentul de familie; o rutina ii ofera sentimente de siguranta, confort emotional, normalitate. Asadar, stabiliti cateva mici obiceiuri: rutina de dimineata; rutina de seara; rutina de weekend si ii veti oferi copilului protectia si confortul atat de necesare.
Educatia. Pentru ca sunteti singur, pentru ca aveti nevoie de cineva alaturi, pentru ca copilul pare atat de matur si poate pentru ca va simtiti vinovati ca nu ii puteti oferi copilului tot ce ii trebuie, puteti sa uitati de educatie si reguli si sa va purtati ca si cum ii sunteti prieten! Insa copilul ramane copil, iar dumneavoastra ramaneti parintele – cu atat mai mult cu cat sunteti singurul parinte! Asa ca nu uitati sa ii impuneti reguli pentru binele sau si sa fiti stricti cand situatia o cere! Puteti dori sa ii faceti pe plac, sa compensati lipsa parintelui prin a va purta foarte ingaduitori – insa exista o limita si copilul nu trebuie sa uite ca nu poate face ce vrea!
Incercati sa scapati de sentimentele de vinovatie! Nu sunteti vinovat pentru situatia grea si in special nu sunteti vinovat ca nu ii puteti oferi copilului tot ce ati dori! El poate ca va reproseaza unele lucruri, fiind mic si nerealizand ca faceti tot ce se poate… Incercati sa ii aratati acest fapt si sa nu va simtiti vinovati – nu ii puteti oferi anumite avantaje, insa puteti sa ii oferiti toata iubirea…
Imaginea parintelui disparut. Copilaria fara un parinte – fie ca parintele disparut a decedat, fie ca nu s-a implicat in sarcina, fie ca a parasit caminul conjugal, copilul are nevoie de o imagine a acestuia: cine este acesta… Oricat de greu va este, cand copilul va intreaba, povestiti-i despre parintele sau. Iar daca acesta a parasit caminul (divort, incarcerare), va trebui la un moment dat sa ii spuneti copilului realitatea si sa ii lasati deschisa optiunea de a-l contacta pe acesta (daca se poate si celalalt parinte este dispus).
Cand se intampla brusc… Un divort si mai ales un deces brusc, cand copilul este mic, il poate afecta mai mult decat puteti realiza. Pentru ca sunteti coplesit de propria durere si pentru ca cel mic poate sa nu reactioneze deloc vizibil, puteti sa nu vedeti ca cel mic sufera de o depresie grava. In aceste situatii, cand copilul isi pierde un parinte, incercati sa va amintiti ca el este persoana cea mai draga ramasa si sa vedeti daca exista vreun semn grav de ingrijorare: vorbiti cu el, treceti impreuna prin suferinta si urmariti orice schimbari de comportament… La semne de depresie, o consiliere in familie va poate ajuta cu multe pe amandoi – parinte si copil..
