Bandfink (Amadina fasciata) este cea mai veche specie de pasari exotice de decor, care a fost cunoscuta de europeni inca din sec. al XVII-lea, cand au fost importate putine exemplare si abia din sec. al XVIII-lea au fost crescute in numar mare in captivitate.
Numele de Bandfink vine de la banda de culoare rosie-carmin cu o dunga neagra in forma de potcoava pe care o are masculul pe gatlej, de la o ureche spre cealalta, pe sub cioc. Spinarea este brun-deschis-galbui cu striuri negre, mai dese pe ceafa si pe crestet. Penele supracodale sunt de culoare bruna si cu varfurile brun-galbui sau brun-roscat-galbui. Pieptul si abdomenul sunt ciocolatii, subcodalele sunt albe-galbui.
In partea superioara a pieptului si pe flancuri apar benzi fine, subtiri in zig-zag. Ciocul este albastrui-maroniu, ochii sunt bruni, iar picioarele de culoarea carnii. Femela se deosebeste de mascul prin lipsa benzii rosii-carmin de la gatlej, penajul ei fiind brun-albicios deschis cu dungulite fine mai inchise.
Specia Bandfink cuprinde trei subspecii:
- Amadina fasciata fascinata – are penajul de culoare cenusie si un ton mat.
- Amadina fasciata alexanderi Neum – are un colorit brun intens si striatiile penajului mai accentuate ca la specia tipica, iar penajul pieptului mai inchis.
- Amadina fasciata meridionalis Neunzig – are o banda rosie-carmin accentuata, iar penele cozii sunt cenusii-negricioase strabatute de o banda neagra.
Aceasta specie ajunge la o lungime de 12,5 cm. Este raspandita la marginea tufarisurilor si terenurilor agricole, aproape de asezarile omenesti si in stepe. In perioada de reproducere traiesc in perechi, facandu-si cuiburile in tufisuri, sub stresinile caselor si pe ramurile copacilor. Cuibul este sferic, construit din fire de iarba si are o singura intrare mica rotunda. Deseori ocupa cuiburile parasite de alte pasari tesatoare, pe care le repara si le captusesc cu fire de iarba. Dupa ce au clocit si au crescut puii, cutreiera in stoluri mici regiunea in care traiesc.
Amadina fasciata fascinata este intalnita in Senegal. Amadina fasciata alexanderi apare in partea de vest a Etiopiei, Somalia si nordul Mozambicului. Amadina fasciata meridionalis este raspandita la sud de lacul Nyasa si Rhodezia de sud.
La inceputul perioadei de imperechere, masculul isi incepe jocul nuptial si canta tinand un pai in cioc, apoi tinand capul ridicat se apropie de femela, lasa paiul jos, isi infoaie penele pe cap, gat si spate, isi misca in sus si in jos corpul destul de repede, fara a-si desprinde picioarele de pe suport. Femela se asaza pe suport miscand repede coada lateral, ridicand-o pentru copulatie, dupa care este calcata de mascul. Strigatul de chemare al femelei suna ca ,,siilp-siilp” sau ,,siip-siip”.
In captivitate, indiferent daca sunt tinute in voliere sau colivii mari, pasarile Bandfink sunt agresive fata de alte specii, nu conteaza daca acestea au talie mai mica sau mai mare. In perioada de imperechere obisnuiesc sa faca multa galagie, strica multe cuiburi din jur, se lupta pentru ocuparea cuiburilor terminate de alte pasari, sau ciupesc puii care se afla in cuiburile pe care ele doresc sa le ocupe.
Totusi datorita penajului lor frumos, al usurintei cu care sunt crescute si faptului ca se reproduc usor, aceste pasari sunt foarte populare in randul crescatorilor de pasari, care stiu ca trebuie sa le tina in perechi in voliere separate. Cresterea in colivii mari da rezultate foarte bune.
Recomandat este sa fie tinute in voliere in care exista vegetatie, plante agatatoare sau arbusti. Chiar si in voliere in aer liber, dotate cu vegetatie, cresterea bandfincilor este destul de usoara. Aceasta specie este foarte longeviva, poate produce pui pana la varsta de 10 ani. Masculii canta mereu in timpul zilei, fapt ce exprima o buna stare de sanatate. Cand devin independenti de parinti si manaca singuri, masculii tineri sunt separati in colivii separate. Caracteristic lor este faptul ca pot invata cantecul altor specii de pasari si cateva cuvinte simple.
Hrana lor consta din seminte de mei, glant si seminte de Niger, dar si din ierburi, ou fiert, furaje verzi si viermisori. In perioada cat isi cresc puii trebuie hraniti cu seminte germinate. In fiecare zi trebuie sa li se asigure apa proaspata la discretie.
Cuibul este realizat in pereche, masculul cara materialul (fire de iarba, fan, par, pene, puf) si femela il cladeste. Au obiceiul sa traga fire de paie din alte cuiburi gata facute pentru a-si face propriul cuib. De asemenea, de multe ori deranjeaza perechile care clocesc. Au loc lupte intre pasari, fapt ce face ca uneori ouale sa fie sparte, iar puii loviti si chiar omorati. Se intampla ca femela sa depuna ouale inainte de terminarea cuibului, pe podeaua volierei sau a coliviei.
In acest caz, ouale sunt pierdute, pentru ca multe se sparg, altele sunt mancate de femela, sau nu mai sunt clocite de ea. Unele oua pot fi salvate de crescatori daca sunt puse sub alte pasari dispuse sa le cloceasca. O ponta este formata din 4-7 oua. Clocirea se face de ambii parteneri, cu schimbul. De fiecare data cand masculul vine la cuib, el aduce un pai sau un fulg in cioc, astfel contribuind la marirea treptata a cuibului.
Aceasta pasare nu suporta controlul pe care crescatorul il face uneori la cuib. Daca este deranjata, ea zboara, apoi revine greu inapoi, sau uneori paraseste cuibul si lasa puii sa moara. Daca prima serie de pui moare, femela depune a doua ponta si incepe sa cloceasca iar. Dupa 12 zile de clocit, din oua ies puii care sunt acoperiti cu puf de culoare cenusie. Pielea lor este negricioasa, ciocul este negru, ochii sunt alb-galbui.
Inca din primele clipe se aud strigatele puilor care cer de mancare, pe zi ce trece strigatele devin tot mai tari. Fiind hraniti bine, ei se dezvolta normal, dupa 8 zile deschid ochii, dupa 12 zile se dezvolta penele cozii si aripilor, dupa 15 zile este vizibila banda rosie de la gatlej pe baza careia pot fi identificati, iar dupa 23 de zile parasesc cuibul fiind acoperiti complet cu pene.
Puii care zboara mai sunt hraniti inca doua saptamani de parinti, apoi ei trebuie separati de adulti deoarece femela depune o noua ponta, iar masculul tata ii bate si ii fugareste din cuib. La scurt timp tinerii incep sa cante, dupa trei luni naparlesc, iar dupa 8 luni femelele tinere depun oua la randul lor. Sunt cazuri cand femelele prea tinere nu pot depune oua si mor, de aceea este bine sa se faca perechi abia dupa ce tinerii implinesc un an.
Video – Pasari exotice Bandfink:
 este cea mai veche specie de pasari exotice de decor, care a fost cunoscuta de europeni inca din sec. al XVII-lea, cand au fost importate putine exemplare si abia din sec. al XVIII-lea au fost crescute in numar mare in captivitate.){kind=link}