Nerium Oleander este denumirea botanica a plantei cunoscuta si sub numele popular Leandru, cultivata pentru florile superbe, roz, albe, galbene, rosii, portocalii, care infloresc incontinuu, din mai, pana in octombrie, si care aduc, in case sau in gradini, o atmosfera calda, luminoasa, specifica regiunilor insorite din sudul continentului european. Nerium Oleander este originar din bazinul mediteraneean si din Asia Mijlocie si de est, dar poate fi intalnit, ca planta ornamentala, in foarte multe colturi ale lumii.
Se cultiva in ghiveci, ca planta de interior, dar vara poate sa decoreze minunat o terasa, un balcon sau un colt al gradinii. Iarna, planta trebuie sa fie protejata de ger, in spatii racoroase (nu rezista sub -5 grade Celsius). Numele latinesc “Nerium” vine din grecescul “nerion”, insemnand “umed”, indicand predilectia Leandrului pentru locurile cu o buna umiditate a solului. Creste sub forma unui arbust care, in mediul sau natural, poate ajunge la doi-trei metri inaltime, iar in ghiveci, la aproximativ un metru. Are tijele drepte, lemnoase, iar frunzele sunt de un verde inchis, alungite si persistente.
Cultivare si ingrijire
Fiind o planta de origine mediteraneeana, Nerium Oleander (Leandrul) se va dezvolta foarte bine in zonele insorite (cu expunere spre sud). Are nevoie de o cantitate importanta de apa, dar intr-un sol bine drenat, avand in vedere ca, in tinuturile din care provine, chiar daca ploile sunt, in anumite perioade, abundente, totusi, apa nu ramane multa vreme in pamantul de la suprafata, datorita temperaturilor ridicate si vantului.
De aceea, trebuie gasit un echilibru intre cantitatea de apa administrata Leandrului si capacitatea de absorbtie a radacinilor, astfel incat solul sa nu ramana niciodata uscat, dar sa nu se creeze nici exces de apa. Iarna se va uda rar, o data la doua saptamani.
Nerium Oleander (Leandrul) prefera pamantul de gradina (trebuie evitate solurile argiloase). Pe durata verii, un fertilizator (ca acela folosit pentru trandafiri si care se gaseste in orice florarie) va ajuta planta sa se dezvolte si sa infloreasca abundent. Cand radacinile umplu ghiveciul, este necesara transplantarea, tasandu-se bine pamantul de la suprafata. Aceasta operatie ar trebui facuta primavara, inainte de reluarea ciclului de crestere.
Chiar daca Leandrul face parte din aceeasi familie cu Rhododendronul, exista foarte multe diferente intre cele doua plante, Rhododendronul preferand temperaturi mai scazute si un sol de plantare acid, spre deosebire de Leandru, care prefera solul alcalin, temperaturi mai ridicate, si poate rezista unor perioade destul de lungi de seceta.
Inflorire
Nerium Oleander (Leandrul) va produce, in perioada de vara, un numar foarte mare de flori intens colorate, care se mentin pana toamna tarziu. Unele specii au flori cu un singur rand de petale, altele au petale duble. Florile se formeaza la capatul lastarilor, in inflorescente cu diametrul de 5-6 centimetri.
Culoarea tipica a florilor Leandrului este roz, dar exista varietati cu flori albe, galbene sau portocalii, extraordinar de frumoase si parfumate (de exemplu, Nerium odorum si Nerium variegatum). Ciupirea varfurilor lastarilor, la inceputul perioadei de crestere, va stimula inflorirea, precum si inlaturarea florilor ofilite, pe masura ce acestea se trec.
Inmultire
Inmultirea plantei Nerium Oleander (Leandrul) se face prin butasire. Vara, din lastarii care nu mai au flori, se taie o bucata de aproximativ 10 centimetri, se indeparteaza frunzele de la baza, lasandu-se, in partea superioara, 5-6 frunze, si se aseaza ramura taiata intr-o sticla cu apa (de preferinta, netransparenta).
Apa din sticla se schimba saptamanal. Radacinile se vor forma in trei-patru saptamani si, cand acestea ajung la 5-6 centimetri, noua planta se va pune intr-un ghiveci cu sol de tip compost, care va fi udat cu regularitate (nu in exces). Vasul se va amplasa, la inceput, intr-un loc usor umbrit, apoi la soare, planta ingrijindu-se ca un exemplar adult.
Daunatori si erori de cultivare
Planta Nerium oleander (Leandrul) este atacata rareori de daunatori, pentru ca atat frunzele, cat si tijele sunt toxice. Se poate intampla, totusi, sa apara pe frunze pete brune, indiciu al atacului cosenilelor. Se combat prin stergerea frunzelor cu alcool diluat in apa sau prin folosirea unui insecticid. Si mai buna este insa preventia, care se poate realiza prin stropirea Leandrului, primavara devreme si toamna, dupa inflorit, cu zeama bordeleza.
Daca Leandrul nu infloreste abundent, este semn ca lumina nu este suficienta. Mutati-l la soare. De asemenea, felul in care trece peste iarna (in incaperi cu 5-6 grade Celsius si apa putina) este esential pentru cresterea si inflorirea din primavara. Caderea frunzelor este provocata de lipsa sau de excesul de apa. Este firesc, pe de alta parte, ca o parte dintre frunze sa cada natural, pentru a face loc altora.
In legatura cu toxicitatea frunzelor si tijelor, trebuie o anume precautie. Se pare ca ingerarea unei singure frunze poate fi fatala pentru om si pentru animale. Se spune ca, in 1808, in timpul campaniei lui Napoleon, in Spania, la un moment dat, soldatii au fript miei pe creanga de Leandru si, din cauza toxicitatii lemnului, opt dintre ei au murit si alti patru s-au intoxicat grav. Este bine sa stim acest lucru, pentru a evita orice accident. Altfel, Leandrul este o planta foarte populara, in tarile mediteraneene este cultivata in parcuri, in gradini, si numeni nu s-a gandit sa ii consume frunzele.
Nerium oleander (Leandrul) traieste foarte multi ani, devenind, de la un sezon la altul, tot mai viguros. Cand achizitionati o astfel de planta este bine sa fie inflorita, pentru a alegele culorile pe care le preferati.
