Cei care au pisici isi doresc ca acestea sa-si aminteasca sa nu zgarie mobila, sa nu distruga diferite obiecte din casa, insa ele uita de cele mai multe ori cuvintele acestora si continua sa faca aceste lucruri. De aceea este interesant de cunoscut cateva aspecte legate de memoria pisicii.
Deseori, pisicile se prefac ca nu-si amintesc, insa ele au o mare capacitate de a invata si de a-si aminti, insa au tendinta de a tine cont doar de unele informatii utile pentru binele lor si nu pentru ale stapanului.
Aceste animale dragute isi aduc aminte doar ceea ce le place sa manance, locul unde se afla hrana si apa si in unele cazuri coltul unde este cutia cu nisip. De asemenea ele recunosc fiecare membru al familiei, fiecare zgomot, daca jucaria preferata a fost atinsa de altcineva si stiu mereu unde se afla sau unde sa o gaseasca, in timp ce stapanul o cauta de ore intregi. Isi amintesc desigur si numele lor proprii, mai ales cand sunt strigate la ora mesei.
Unele pisici au o memorie extraordinara in a gasi locuri, destul de des se povestesc intamplari cu pisici care s-au departat la multi kilometri de casa lor si au reusit sa se intoarca inapoi.
Totusi memoria pisicii este selectiva si numai cu o pregatire corespunzatoare ele isi vor aminti ceea ce vrea stapanul ca ele sa nu uite. Pentru a invata ceva o pisica, intotdeauna trebuie adoptata o atitudine blanda si prietenoasa, nu trebuie speriata folosind o voce autoritara si aspra si de asemenea ea trebuie mangaiata si recompensata incontinuu.
In ciuda faptului ca s-a nascut fara cunostinte, acest animal invata mai multe comportamente decat si-ar putea cineva imagina si nu intotdeauna din instinct. Astfel, ea invata sa vaneze dar nu instinctual cum s-ar putea crede, sa foloseasca litiera, sa manance din vasele de hrana, sa deschida o usa, sa se joace, sa-si marcheze teritoriul, sa evite anumite zone unde sunt balti, caini etc.
Un lucru este sigur, orice pisica isi va aminti intotdeauna daca a fost tratata bine de o anumita persoana sau daca s-a abuzat de ea. Curios este faptul ca o pisica care a stat mult timp departe de puii ei, daca revine nu ii mai recunoste niciodata.
Este cunoscuta teoria ca memoria pisicii ar fi de tip senzorial, care se realizeaza prin simtul olfactiv (numita memorie olfactiva) si prin simtul gustativ (numita memorie gustativa). Interesanta este capacitatea pisicilor de a fixa prin simturi si de a retine totul despre mediul inconjurator. Ele au obiceiul in timpul zilei de a asculta si de a observa, deci in concluzie au mai multa memorie decat se crede.
S-a constatat ca pisica are si memorie afectiva dar numai daca ea este primita cu afectivitate in familie de catre stapan si ceilalti membri ai familiei. Destul de frecvent se intampla ca memoria afectiva sa predomine celei senzoriale, explicatia gasindu-se in faptul ca ele intai simt si apoi gandesc.