Despre întrebările copilului, ce fel de răspunsuri dăm și când?

0
471

Intrebarile copilului Cum raspundem ca parinti la intrebarile copilului, de la cele mai concrete la cele abstracte, de la cele mai simple la cele complicate, la care nici noi nu avem un raspuns clar? Inca de la varste mici (3-4 ani) si pana la varsta la care copilul incepe sa caute mai des pe cont propriu raspunsuri (10-12), parintii sunt cei de la care se asteapta un raspuns, sunt cei care, din perspectiva copilului, au toate raspunsurile.

Intrebarile copilului pun frecvent parintii in situatii dificile: fie ca nu stiu raspunsul, fie ca nu il considera adecvat sau suficient de simplu de explicat. De la varste fragede, asteptati-va la diverse intrebari abstracte precum: de ce e cerul albastru?, din ce sunt facuti norii?, de ce nu cade luna de pe cer?, ce este omul?, daca omul se trage din maimute, maimutele de ce nu cresc in oameni?, ce este timpul?, pana unde este lumea?, de ce traim?, ce sens are viata?, de ce oamenii nu zboara?, unde merg oamenii care mor?, cine este Dumnezeu?, Dumnezeu e om?, ce e dragostea?, de ce trebuie sa fii bun?; dar si la intrebari mai concrete, despre lucrurile pe care le vede sau despre care aude copilul: cum se nasc bebelusii?, de ce oamenii tineri mor?, de ce unii oameni sunt rai?, de ce unele mamici si tatici nu sunt impreuna?, de ce unii copii au doar mama?, de ce animalele nu vorbesc?, de ce exista bani?, de ce fetele si baietii sunt diferiti?, de ce trebuie sa merg la scoala?, de ce sa invat matematica?!… De ce, de ce…

Copilul invata, exploreaza si descopera lumea din jur si are o curiozitate de nestapanit, curiozitate ce va poate pune in dificultate ca parinti… Intrebarile copilului, chiar cand par copilarii, arata dorinta si nevoia sa de a cunoaste, un copil inteligent fiind intotdeauna si deosebit de curios. Chiar daca des copilul va uimeste, va ia prin surprindere sau chiar va irita cu nenumaratele sale intrebari, incurajati-i spiritul de investigatie si curiozitatea si incercati sa ii oferiti un raspuns atunci cand puteti gasi unul.

Cum raspundem la intrebarile copilului:

Un prim sfat: nu ignorati intrebarile copilului, ci incurajati-l sa isi exprime curiozitatea, chiar daca o face de multe ori in situatii nepotrivite sau fara nici un pic de tact (de exemplu, intreaba despre despartirea dintre mama si tata de fata cu o persoana divortata sau despre moarte de fata cu o persoana in doliu). Nu il certati ca pune intrebari – daca situatia nu este potrivita, spuneti-i ca veti vorbi putin mai tarziu despre asta. Luati orice intrebare a copilului in serios si incercati sa ii oferiti un raspuns – nu judecati intrebarile in functie de ce vi se pare voua important sau nu, de ce vi se pare voua adecvat sau nu. Oricat de ciudata sau amuzanta vi se pare o intrebare, incercati sa ii dati un raspuns cat mai bun si fidel realitatii sau conform valorilor pe care doriti sa i le transmiteti. Daca el intreaba, oferiti-i cunoastere. Nu tratati intrebarile ca pe niste copilarii, dand raspunsuri la nimereala: copilul isi va aminti multe dintre aceste raspunsuri in viitor!

Daca nu stiti raspunsul la o intrebare concreta, nu este atat de greu sa ii spuneti Curiozitatea copiluluica nu stiti si sa cautati informatia, raspunzandu-i dupa aceea! Desi copilul mic crede ca parintele stie tot, curand va realiza ca nici parintele nu este infailibil – asadar, nu are rost sa va prefaceti ca stiti tot sau sa inventati un raspuns gresit doar ca sa raspundeti! Spuneti-i ca nu stiti si ca ii veti spune mai tarziu. Este chiar de preferat sa recunoasteti cand nu stiti, caci odata cu varsta scolara, veti fi bombardati cu intrebari practice asupra a ceea ce a invatat copilul: va treziti ca va intreaba deodata cat fac 7×36!

Citește și:  Iată care sunt superstițiile care îngrijorează sau bine dispun unii părinți cu privire la copii lor

Nu inventati raspunsuri la nimereala! Atunci cand nu stiti un raspuns, insa exista un raspuns corect – de exemplu la intrebari precum „de ce ploua?”, spuneti-i pur si simplu ca vorbiti putin mai tarziu si cautati raspunsul, pe care i-l explicati cat mai simplu. La intrebarile dificile, precum cele legate de diferente fete-baieti sau de venirea pe lume a bebelusilor, evitati sa ii povestiti vechile „gogosi” – explicati-i cat de simplu se poate ca bebelusul creste in burtica mamei, iar bebelusii se fac dupa ce mama si tatal se iubesc.

Nu mintiti – desi la aceste intrebari dificile legate de sexualitate, de nastere, de despartirea parintilor, de certuri intre parinti – vi se pare mai simplu sa il mintiti, incercati sa ii oferiti adevarul – o parte a sa. Insa printr-un raspuns cat mai clar si la obiect – copilul nu are des nevoie de multe detalii. Bineinteles, feriti-va de detaliile ce l-ar speria, intrista peste masura, l-ar face si mai confuz sau pe care nu le-ar putea intelege; insa la aproape orice intrebare, chiar dificila, se poate gasi un raspuns sincer si concis pe care il poate intelege, care sa nu ascunda si sa nu evite adevarul.

Cand raspunsul corect nu exista… Insa atatea din intrebarile copilului nu au un raspuns clar, corect: unde merg oamenii dupa moarte, ce sens are viata, cine e Dumnezeu, de ce sa fim buni… Aceste intrebari tin nu de informatii concrete, ci de perspective si valori, de subiectivitatea fiecaruia. Oferiti un raspuns cat mai scurt in functie de valorile pe care doriti sa i le transmiteti copilului – raspuns scurt deoarece atentia copilului nu se va mentine mult timp. De exemplu, la intrebarea ce sens are viata – ii spuneti ca in viata omul are scopul de a cauta fericire si de a ii face pe ceilalti fericiti. De ce sa fim buni – pentru ca cel ce e bun primeste si el ce e bun. Cat despre aspecte religioase, aici tine de ce credinta doriti sa ii transmiteti – iar daca nu sunteti credinciosi, puteti doar sa ii spuneti ca fiecare om in parte va afla despre Dumnezeu cand ii este timpul.

Intrebati-l ce crede el. Daca va pune o intrebare la care nu stiti exact ce puteti sa ii raspundeti, o metoda utila este sa il intrebati ce parere are el. Astfel castigati timp sa formulati un raspuns, insa si mai important, il incurajati pe el sa caute singur un raspuns, sa gandeasca! Incercati des sa il ghidati in analiza unei problematici prin intrebari care sa il faca sa se gandeasca – este mai util in dezvoltarea gandirii decat a-i da un scurt raspuns.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.