Cum pot parintii evita sa se certe cu copilul lor? Fiecare parinte va simti la un moment dat ca rabdarea si calmul sau este pus la grele incercari de catre copil, care nu asculta, refuza sa faca ce i se spune si chiar raspunde obraznic si sfidator, argumenteaza, tipa ca nu este tratat bine si ca parintii sai sunt rai… Si astfel se pornesc certurile intre parinte si copil, caci ce parinte ar putea sa-si pastreze calmul cand propriul copil se poarta fara respect si sfidator?
Copiii de astazi parca sunt mult mai greu de disciplinat si controlat; parintele, vazandu-si copilul facand scene dramatice, crize de nervi, tipand cuvinte insultatoare, raspunzand cu sarcasm si sfidare, se intreaba ce s-a intamplat: pe vremea sa nu si-ar fi permis sa se poarte in acest fel obraznic cu proprii sai parinti! Nu si-ar fi permis sa refuze, sa ignore cererile, sa raspunda obraznic, sa ia in ras, sa tipe cu furie.
Perspectiva asupra disciplinei s-a schimbat drastic: accentul este pus acum pe comunicare empatica, pe intelegere, pe respect; si nu pe teama de pedepse. Insa aceasta face uneori ca un copil sa se poarte provocator cu parintii sai, sa ii provoace la certuri pentru a castiga putere, pentru a face lucrurile asa cum doreste.
Parintii pot ajunge sa creada ca nu pot evita certurile cu copilul: cel mic se poarta inacceptabil, iar parintele trebuie sa se impuna, nu? Insa tocmai aici exista problema: intrand intr-o cearta cu copilul, nu arati ca te impui, ci ii oferi putere; certandu-te cu copilul, raspunzandu-i la replici si incercand sa castigi o cearta, pierzi de fapt teren si putere ca parinte! Parintele nu trebuie sa trateze copilul ca fiindu-i egal, asadar, nu trebuie sa ii raspunda la provocari si sa intre in razboi cu acesta. Usor de spus…greu de facut!
Ce urmareste copilul pornind o cearta, provocandu-si si enervandu-si parintele?
Aceasta este intrebarea pe care trebuie sa ti-o adresezi intotdeauna cand copilul incearca sa te implice intr-o noua cearta, raspunzandu-ti obraznic, neascultandu-te, tipand. Urmareste tocmai reactia de furie a parintelui si urmareste sa obtina putere. Iar copilul vrea putere atunci cand nu i se pare ca e tratat corect sau cand vrea sa isi impuna propria sa parere. De aceea, ignora parintele declarandu-si prin aceasta independenta sau vine cu argumente, intrebari (faimoasa „dar de ce?”), tipete si acuzatii, ceea ce des porneste cearta.
Intri in cearta cu copilul pentru a castiga? Dar tu, ca parinte, nu trebuie sa castigi nimic – trebuie sa-i arati clar ca tu esti cel care are puterea pe care el vrea sa o castige la randul sau. Iar a arata ca ai puterea inseamna a te purta altfel; nu tipand la randul tau la copil, nu explicandu-i de ce trebuie sa asculte si argumentandu-ti pozitia ta arati ca ai putere.
Dimpotriva, intrand intr-o argumentare si intr-un meci de tipete, pierzi din putere, tratandu-l ca si cum ar avea dreptul sa se poarte astfel cu tine. Ce poti face, atunci? Sa iti pastrezi intotdeauna sangele rece si calmul, refuzand sa-i oferi satisfactia de a vedea ca te-a enervat si ca are putere asupra ta; sa-i repeti ceea ce i-ai spus inainte de cearta (de exemplu daca i-ai cerut ceva si a refuzat), apoi sa te retragi!
Eviti certurile cu copilul refuzand sa te implici in acestea!
Cand copilul incepe cu argumente, intrebari pisaloage, acuzatii, ironii, tipete, tot ceea ce trebuie parintele sa faca este sa se retraga cu calm. Ii poti repeta ceea ce i-ai spus inainte de a incepe cu sfidarea, apoi te poti retrage, lasandu-l sa fiarba in proprii sai nervi, fara a-i raspunde la provocare. Aceasta nu inseamna ca cedezi, ci ca ii arati, ignorandu-l si refuzand sa-i mai vorbesti, ca nu te vei lasa provocat si manipulat. Inainte de a te retrage, spune-i calm si clar: „vad ca esti nervos; insa lucrurile raman asa cum ti-am spus; si nu vreau sa te vad purtandu-se astfel, nu vorbesc cu tine pana ce nu vad ca te porti normal si calm”.
Copilul va face si mai rau daca il ignor!
Aceasta este o problema: cand parintele refuza sa ii raspunda si sa porneasca o cearta, ignorand copilul, acesta se va enerva pe moment si mai mult si va incerca sa isi scoata parintele din sarite. Poate ca va tipa lucruri din ce in ce mai urate; poate chiar va tranti cu ceva; poate ca va ameninta cu fuga sau cu altele. A nu intra in cearta cu copilul si a refuza sa discuti cu acesta pana ce se calmeaza poate duce la astfel de manifestari excesive ale copilului care vrea sa sfideze si sa fie bagat in seama; el vrea sa se certe!
Atat timp cat nu devine violent, parintele poate continua cu ignorarea sa, spunandu-i doar ca pana ce nu este calm, nu va rezolva nimic (cand devine inacceptabil de obraznic, poate fi trimis sa se gandeasca in camera sa). In timp, il puteti invata ca orice nemultumire are, poate rezolva ceva doar si doar daca stie sa se exprime calm si cu respect.
Cum faci cereri?
Certurile se nasc des deoarece copilul simte ca nu are putere cand i se cere scurt sa faca ceva. Atunci, copilul trebuie sa aleaga: sa asculte si sa faca ce i se cere, continuand sa se simta slab, controlat; sau sa se razvrateasca, sa isi enerveze parintele si sa simta astfel ca are putina putere?
O cale de a incerca sa eviti aceste certuri cu copilul este cea de a invata sa ii ceri lucruri cu mai multa consideratie si facandu-l sa creada ca are si el o optiune: in loc de „strange din salon totul, termina temele pana la 8 si vino la masa”, ii poti spune „vrei sa strangi intai in salon si sa mancam, sau intai faci temele, mancam si strangi dupa aceea?”; este un fel de a-i cere sa-si faca treburile mai util, caci nu pare a fi chiar un ordin.
Asadar, un parinte nu trebuie sa se implice intr-o cearta cu copilul sau, nu trebuie sa-i raspunda la provocari. Nu poate fi usor, caci cel mic are un real talent in a sfida si irita parintele, in a porni pe nesimtite o cearta. Insa cea mai buna reactie a unui parinte atunci cand copilul il sfideaza este sa nu reactioneze! Sa nu se enerveze, sa nu isi argumenteze in fata copilului pozitia, sa nu tipe la randul sau, sa nu incerce sa castige; ci sa se retraga, sa-i refuze copilului un raspuns, sa arate ca nimic nu se schimba daca el face scene de nervi si sa il ignore pana ce acesta isi schimba comportamentul.
