Certurile in familie sunt dificil de evitat: persoane diferite, cu nevoi, dorinte si asteptari diferite traiesc zi de zi intr-un spatiu restrans si se ciocnesc constant unul de altul. In nici o familie atmosfera nu este intotdeauna armonioasa – e practic imposibil! Insa important este sa stiti cum sa controlati emotiile ce se revarsa cand incepe o cearta, sa stiti sa opriti la timp cearta si sa comunicati dupa aceasta revarsare nociva de emotii negative.
Certurile in familie iau doua forme: certurile dintre parinti, care exista orice ai face, caci in orice cuplu apar neintelegeri si certurile parinte-copil, de care, la fel, nu poti scapa, deoarece de obicei prapastia intre generatii este mare si perspectivele, asteptarile, dorintele difera prea mult. Certurile in familie sunt, asadar, normale, insa de multe ori situatia scapa de sub control si pot deveni extrem de nocive: atat pentru cuplul parintesc, cat si pentru copii.
Certuri intre parinti
In cuplu. Certurile frecvente, in special atunci cand este vorba de rabufniri impulsive si necontrolate, care insa nu duc la nici o solutie, nici un rezultat pozitiv, au efectul de a raci si distanta sotii. Daca simti ca nu mai poti comunica adecvat cu sotul/sotia, daca simti ca nu te poate intelege si o cearta se poate isca din nimic, atunci relatia a pornit pe un drum riscant care nu duce decat la o distantare emotionala si, in final, la indiferenta.
Parintii se cearta, copiii sufera. Insa certurile intre cei doi soti nu afecteaza doar relatia lor si cuplul lor. Pentru copii, in special pana la pubertate – cand grupul de prieteni devine important, parintii constituie un model si un reper, o piatra solida de care se pot agata. Certurile frecvente la care copiii sunt martori (chiar daca doar le aud) creeaza un mediu nesigur, o senzatie de teama si sunt un factor de stres important.
Certurile in familie afecteaza viitorul copiilor. Un copil care aude sau isi vede des parintii certandu-se isi pierde increderea in el, in familie si va avea in viitor probleme in a stabili o relatie bazata pe incredere, respect, armonie. Comportamentele agresive sunt, de altfel, preluate de catre copiii mai mici si ca un model in viata: copiii crescuti in medii agresive se vor comporta similar de multe ori in propria familie. S-a dovedit ca un mediu familial tensionat afecteaza in mare masura echilibrul psihic si aptitudinile sociale ale unui copil (chiar si cand devine adult). Orice cearta, chiar doar o stare de incordare tacuta, este perceputa de catre copii si ii afecteaza! Deci nu trebuie neaparat sa va auda tipand pentru a fi afectati: copiii sunt extrem de sensibili si perceptivi.
Copilul se simte vinovat. De multe ori, daca parintii se cearta des, copiii se pot invinovati pentru aceasta situatie – mai mult, se simt lipsiti de putere, neputinciosi, caci nu pot interveni. El poate crede ca este motivul pentru care va certati (copiii sunt si egocentrici si cred ca orice este legat de ei) ceea ce poate duce la izolare, inchidere in sine, depresie. Copiii expusi frecvent certurilor se pot retrage intr-o lume imaginara in care isi inchipuie ca totul este frumos: reactie riscanta, caci evadarea din realitate afecteaza capacitatea de adaptare la viata reala.
Certuri parinte-copil
Inevitabile, insa controlate. Ceea ce este cel mai important in privinta certurilor intre parinti si copii: nu te poti feri total de ele, insa tu, ca adult si parinte, trebuie sa inveti sa te controlezi! Oricat de nervos, trist, dezamagit esti, oricat simti nevoia sa reversi emotiile prin rabufniri impulsive, este necesar sa inveti sa te controlezi si sa dai un exemplu. In primul rand, copilul sau adolescentul va fi mai impresionat si va asculta mai degraba de un ton calm, sever si strict in discutie decat de tipete isterice! Da, vei fi nervos, copilul va face lucruri interzise, va veti certa – insa invata cum sa abordezi aceste certuri. Ceea ce trebuie sa faci este sa iti tii in frau emotiile si reactiile impulsive, sa vorbesti calm si sever si sa incerci si sa asculti. Daca tipi si jignesti, copilul va face la fel si nu va vrea sa te asculte, ci sa te sfideze!
Efectele certurilor frecvente parinte-copil. Bineinteles, daca el greseste si reactia ta este imediat sa tipi, sa il critici si sa il pedepsesti, relatia se va raci, iar copilul se distanteaza de tine. Copiii mici, dar si adolescentii nu reactioneaza bine la certuri, in special tipete: el percepe situatia ca fiind nedreapta. Poate ca te va asculta pe moment, insa isi va face planuri sa te sfideze. Daca nu stii sa iti pastrezi calmul si sa explici ce te deranjeaza, atunci ii pierzi usor si respectul si afectiunea.
Nu mai incerca sa intelegi tot! Parintii fac deseori o greseala: se cearta cu copiii lor, in special cu adolescentii, pentru ca nu ii pot intelege si pentru ca tot incearca sa faca asta! Retine ca diferentele sunt uneori prea mari si ca nu trebuie intotdeauna sa iti intelegi copilul, ci sa incerci sa intelegi diferenta si sa o accepti! Nu trebuie sa pricepi mereu de ce vrea ceea ce vrea – mai degraba gandeste-te daca ceea ce vrea prezinta vreun risc pentru el, iar daca nu – accepta!
Model. Daca nu poti decat sa ai o relatie tensionata cu copilul tau, nu ii oferi un model parental prea eficient! El se prea poate sa aiba in viitor la randul sau probleme de comunicare cu proprii copii (dar se poate, la fel de bine, sa se descurce evitand tocmai greselile pe care le-ai facut tu). Nu exista parinti perfecti, asa cum nu exista copii perfecti! Este bine sa accepti de cand copilul este mic ca veti avea neintelegeri, ca el va face diverse lucruri rele si ca nu ai cum sa eviti asta (autoritatea, regulile si controlul strict nu vor duce in final decat la o razvratire si mai intensa). Asadar, nu incerca sa iti supraprotejezi, controlezi copilul, ci incearca sa fii pentru el un model – exact asa cum ai fi vrut sa fie parintii tai pentru tine.
Cateva sfaturi atunci cand izbucnesc certurile in familie
Evita sa te certi cu sotul/sotia in fata copiilor. Cand aveti o neintelegere si stii ca s-ar putea sa rabufniti, retrageti-va in camera voastra sau chiar iesiti la o plimbare. Incercati, pe cat posibil, sa ii feriti pe copii sa fie martori. In plus, dupa fiecare cearta, incercati sa ajungeti la o solutie si la o impacare – caci daca ramaneti tensionati, copiii simt.
Pastreaza calmul. Desi este extrem de dificil cand izbucneste o cearta in familie spontan si violent, cineva tot trebuie sa raman cat de cat rational. Incearca sa fii tu, ca parinte, acela: respira adanc, eventual paraseste o clipa camera, calmeaza-te si pastreaza calmul – poate oferi un exemplu.
Ton calm. Atat in certurile cu copiii, cat si cu partenerul de viata, un ton calm, coborat si sever are efecte mult mai bune decat un ton ascutit, isteric, necontrolat. Te impui si spui ceea ce ai de spus, mai mult, ai mai mari sanse sa fii ascultat(a)!
Nu jigni. Oricat de nervoasa/nervos esti, oricat de urat vorbeste copilul sau partenerul, incearca sa nu incarci si tu negativ cearta cu jigniri. Acestea ranesc mai mult decat iti dai seama, in special pe cei mici.
Defensiv/ofensiv. De multe ori, in certurile in familie, unul este ofensiv, altul devine defensiv. Incearca sa eviti sa fii unul dintre acestea: nu te apara in exces si nu ataca in exces! Pastreaza un echilibru si incearca sa vorbesti obiectiv, ca si cum ai explica situatia din afara.
Fara actiuni agresive. In certurile in familie, nu au ce cauta agresiunile asupra celorlalti, dar nici alte gesturi agresive: aruncat, trantitul usilor etc. Acestea nu fac decat sa intensifice tensiunea, sa o mentina si sa faca dificila gasirea unei solutii.
Solutie. Fiecare cearta porneste de la ceva si nu este cu adevarat sfarsita decat daca incercati sa gasiti o solutie. La inceput, spiritele pot fi prea aprinse, insa daca incerci si inveti sa iti mentii calmul, si ceilalti se vor domoli si apoi puteti rezolva problema initiala. Cu copiii, desi uneori trebuie sa ii pedepsesti, incearca intai sa afli de ce au facut ce au facut, ce simt si ce cred ei ca ar rezolva situatia (asta cand poti vorbi cu ei).
