Pentru a găsi această ciupercă ar trebui să mergi într-o pădure de fag. De regulă, fagii au un lemn ce găzduiește numeroase specii de ciuperci. Una dintre acestea este și ciuperca de porțelan (Oudemansiella mucida). Ea se răsucește cu piciorul ancorat de trunchiul copacului, astfel încât pălăria ei să fie ținută orizontal, iar lamelele ei să fie îndreptate în jos. Culoarea ei albă și luciul său o fac să fie foarte interesantă.
Ciuperca crește și pe trunchiul de fag căzut și pe trunchiul de fag ce stă drept, destul de sus, unde încep ramurile sau chiar mai sus. Ciuperca se hrănește din lemnul de fag. Totuși ea poate fi găsită și pe alți copaci, însă din apropierea fagilor.
În funcție de mediul în care se dezvoltă, ciuperca poate avea două moduri de viață: fie parazitează arborii vii, hrănindu-se cu țesuturile lor, fie se comportă ca un saprotrof, utilizând substanțele nutritive din trunchiurile uscate și aflate în descompunere. Cert este că această specie preferă lemnul de foioase, în special fagul, pe care îl colonizează cel mai des. Apare mult mai rar pe alte esențe, precum stejarul sau mesteacănul, iar pe conifere lipsește complet. Din acest motiv, este întâlnită în special în păduri de fag bine dezvoltate sau în zone unde fagul este predominant, atât la altitudini reduse, cât și în regiuni montane.
Ciuperca poate apărea la diverse înălțimi pe trunchi, însă pe arborii sănătoși se dezvoltă de regulă în partea superioară, uneori la câțiva metri buni deasupra solului. Pe lemnul mort sau căzut, ciupercile de porțelan pot fi observate de-a lungul întregului trunchi, inclusiv aproape de pământ. Dezvoltarea lor se produce în mod obișnuit din a doua parte a verii până la primele temperaturi de îngheț, în special după perioade cu precipitații abundente. Temperatura nu influențează decisiv apariția ciupercilor, acestea putând crește atât în zile calde, cât și în perioade reci.
În funcție de nivelul de umezeală din aer, pălăriile pot avea un aspect puternic lucios, acoperite cu un strat mucilaginos, în timpul ploilor sau al ceții dense, sau pot deveni complet mate în condiții de uscăciune. Stratul lipicios caracteristic a inspirat numele științific de mucida.
Caracteristicile ciupercii de porțelan – Oudemansiella mucida
Ciuperca se prezintă inițial cu o pălărie micuță, în nuanță alb-gri. Apoi, pe măsură ce ciuperca se maturizează, pălăria ei devine mai mare și perfect albă. Suprafața sa este fină și lipicioasă, acoperită de mucilagiu. Marginea ei este foarte subțire, aprope transparentă. De asta are și acest nume. Cuticula pălăriei este vâscoasă, elastică și se poate îndepărta complet.
În partea inferioară se găsesc lamelele, destul de rare, distanțate, intercalate de lamele mucilaginoase, albe și desigur piciorul ciupercii, ce are un inel puternic, gros și greu de îndepărtat cu degetele. Piciorul este subțire, dur, rigid, plin, alb. Inelul apare în partea superioară, este subțire, alb și destul de lat. Pulpa ciupercii este mică, subțire, moale, cu aromă blândă și miros ierbos. Sporii ciupercii sunt netezi, sfericii, fini.
Ciupercile tinere au forme alungite și piciorul alb la vârf și maroniu la bază. Piciorul este fibros, se rupe pe lungime.
Din ciupercile de porțelan se extrage un antibiotic antifungic (numit mucina) care este foarte eficient în tratamentul ciupercilor parazitare de pe piele.
Ciuperca nu are valoare comestibilă deosebită, deci nu prea merită recoltarea ei pentru uz culinar.
Unii oameni o consideră o specie culinară bună și chiar oferă rețete specifice pentru prepararea ei. Ei spun că ciuperca trebuie spălată foarte bine și trebuie îndepărtată cuticula de pe pălărie, aceasta fiind ușor toxică. Poate fi consumată alături de alte specii de ciuperci, folosind doar pălăria.
Alți oameni apreciază această ciupercă doar pentru aspectul ei. Ei le fotografiază sau le colecționează. Toamna, aceste ciuperci apar în mai multe locuri din țara noastră, atunci ele sunt fotografiate de către fani.
Ciuperca de porțelan nu prezintă interes culinar din cauza faptului că nu are multă consistență, este subțire și are un aspect translucid. Partea de sub pălărie are multe lamele groase, larg separate, late, crestate, albe sau albe-gălbui. Sporii pot fi văzuți mai clar la microscop, sunt sferici sau subsferici, netezi și incolori.
