Cati dintre noi nu am petrecut o mare parte din copilarie in grija bunicilor? Cel putin in lungile vacante de vara, cati nu avem placute amintiri cu bunatatile preparate de bunica, povestile fioroase spuse de bunicul, joaca cu ceilalti copii?… A petrece un timp cu bunicii, departe de parinti, este o experienta valoroasa pentru copil. Figura bunicilor si in special a bunicii este pentru multi copii de neinlocuit.
Se spune ca oamenii batrani au intelepciunea adultilor, dar si veselia copilului. Este adevarat: bunicii sunt cat se poate de apti sa educe copilul, insa ei ii ofera si altceva: mai multa toleranta, intelegere, empatie, un soi de complicitate… Bunicii sunt eliberati de responsabilitatea completa pentru educarea copilului si isi permit astfel sa ii acorde mai multa afectiune si sa se veseleasca impreuna cu copilul.
O alta vorba din popor spune ca batranul ajunge „la mintea copilului” – din punct de vedere pozitiv, e adevarat. O persoana care a trait multi ani a invatat ca nu trebuie sa iei totul prea in serios, sa fii mereu preocupat si stresat si a invatat sa se bucure de micile clipe. Si asta ii pot oferi bunicii copilului: bucuria micilor clipe de zi cu zi…
Insa multi copii isi petrec cea mai mare parte din copilarie in grija bunicilor. Acei copii ai caror parinti sunt plecati in strainatate, acei copii ai caror parinti au probleme cu abuzul de alcool sau cu legea, acei copii care nu mai au parinti… Problema se pune uneori in termeni inadecvati: intrebarea nu este daca bunicii sunt apti sa fie inlocuitorii parintilor! Deoarece unii bunici se descurca grozav, altii mai putin bine – insa asa este si cu parintii! Problema este ca bunicii nu pot inlocui in totalitate lipsa parintilor. Orice copil are nevoie si de parinti, oricat de implicati sunt bunicii…
Petrecerea timpului cu bunicii
Dupa cum s-a spus, este chiar bine pentru copil sa petreaca timp in afara casei parintesti – si ce casa il primeste cu mai multa afectiune decat cea a bunicilor? Multi copii isi petrec mare parte a vacantelor la bunici – o experienta placuta si lipsita de griji. A sta cu bunicii ii ofera alte activitati, alte preocupari, o perioada de „evadare” relaxanta.
Bunicii sunt persoanele care pot avea grija de copii, oferindu-le vacante placute si oferindu-le parintilor timp liber. In special bunicii de la tara ofera clipe pretioase copilului, refugiu de mediul din atatea puncte de vedere toxic al orasului. Ce este copilaria fara a te catara in copaci si a manca cirese, fara a te juca cu catelul, fara a coace placinte cu bunica, fara a merge cu bunicul la pescuit, la cules ciuperci, la camp?… La tara, copiii se joaca, dar invata si responsabilitati.
La tara, el isi aduna amintiri dragi pentru mai incolo… A sta departe de parinti si a te adapta la un alt stil – cel al bunicilor – este bine pentru orice copil. Bunicii intregesc familia si ii ofera copilului sentimentul unei a doua case si deci siguranta, afectiune, protectie, armonie. In timp ce parintii impun, de multe ori bunicii doar iubesc si rasfata copilul… Iar stand la bunici, copilul afla ca si parintii lui au fost la randul lor copii, afla povesti amuzante si inteleg cu adevarat ce inseamna familia.
Ingrijirea copilului
Insa alti copii isi petrec mare parte din copilarie in grija bunicilor, in special in primii ani, deoarece parintii nu se descurca cu timpul – in special in cazul parintilor singuri. Nu este vorba doar de petrecerea placuta a timpului, ci de inlocuirea temporara a parintelui cu bunicii, ca ingrijitori primari. Bineinteles, cati proaspeti parinti nu apeleaza la bunici pentru sfaturi si ajutor? Cand te confrunti prima data cu provocatoarea sarcina de a ingriji un bebelus, nimic nu este mai pretios decat ajutorul parintilor tai. Insa cat de bine este sa lasi un copil mai mult timp la bunici, departe de parinte? Ajungem la ideea anterioara: un copil are nevoie de parinti, iar bunicii nu ii pot inlocui total!
Un copil trimis deseori pentru perioade lungi la bunici se poate simti nedorit, lipsit de afectiunea parinteasca, se poate chiar simti ca este o pacoste pe capul parintelui… Este foarte important si stilul educativ al bunicilor: sunt bunici prea stricti, care pastreaza mentalitatea traditionala si stilul autoritar. Unele persoane in varsta nu inteleg cum s-a schimbat lumea, iar copilul poate fi coplesit de prea multa autoritate si reguli fara sens. Unii bunici de genul acesta gandesc in continuare in termeni de „copilul trebuie sa faca tot ce i se spune, fara intrebari” si „copilul trebuie vazut, dar nu auzit” (cu alte cuvinte, trebuie controlat si verificat, insa nu inteles si ascultat).
Insa sunt si alti bunici, care isi retraiesc experienta de parinte intr-un alt fel, fiind, din contra, prea binevoitori si permisivi. Ii permit copilului aproape orice! Nici aceasta extrema nu este adecvata. De altfel, studiile arata ca acei copii care petrec mult timp in grija bunicilor sunt supraponderali – a propos de bunatatile de la bunica. Oricat de ocupat si stresat este un parinte, el trebuie sa se implice activ in cresterea si educatia copilului, asigurandu-se si ca bunicii il educa corespunzator… O problema frecventa apare intre parinti si bunici, atunci cand bunicii incearca sa isi impuna propriul stil educativ, care nu se armonizeaza cu al parintilor – atunci, cine se impune in fata copilului, de cine va asculta acesta?
De aceea, e important ca parintii sa nu lipseasca perioade prea mari din viata copilului si sa colaboreze cu bunicii, asa incat educatia copilului sa aiba o uniformitate. Nimeni nu este „seful” aici: bunicii au autoritate deoarece au experienta, insa si parintii au autoritate, deoarece este vorba de propriul lor copil! Fara comunicare si incercarea de a se intelege in privinta educatiei si ingrijirii copilului, nu se poate! Altfel, micutul va fi confuz: intr-un loc exista anumite reguli, in alt loc cu totul altele… Si nu castiga nimeni!
Dar cand nu exista parinti?…
Exista unii copii care de nevoie isi petrec copilaria in grija bunicilor – copiii fara parinti. Bunicii, sunt, intr-adevar, de multe ori persoanele cele mai in masura sa se ocupe de copii. Nu vor putea inlocui total figura lipsa a parintilor, insa pot sa ii ofere copilului o familie. O bunica este in masura sa compenseze lipsa figurii materne, fiind capabila sa daruiasca afectiune, atentie si protectie.
Un bunic poate invata copilul foarte bine despre reguli si autoritate. Un copil crescut de bunici poate fi fericit! Da, va resimti mereu lipsa parintilor, insa bunicii sunt un alt fel de parinti, in masura sa ii asigure o copilarie fericita. Sigur, totul depinde de bunici – exista bunici inadecvati, care nu stiu sa educe si sa creasca un copil, la fel cum exista si parinti inadecvati.
Concluzie: ca si in trecut, bunicii raman o figura importanta in viata copilului – si asa este normal. Insa atunci cand parintii sunt prezenti si isi permit, trebuie sa se asigure ca sunt si ei o parte importanta in viata copilului. Daca situatia cere ca micutul sa petreaca mult timp la bunici, nu il lasati sa uite de parintii sai – ramaneti cat puteti de implicati!
Bunicii sunt o sursa pretioasa de ajutor pentru parinti si o sursa pretioasa de afectiune pentru copii! Un sfat pentru parinti: nu profitati continuu de disponibilitatea bunicilor in ingrijirea copilului – la urma urmei, sunt mai mult decat bunici si au o viata personala…
Stiu cazuri cand parintii pleaca in strainatate si isi lasa copii in grija bunicilor. Ei bine, le fac un rau copiilor.. mai ales cand acestia au pana in 10 ani si nu inteleg lucrurile cum ar trebui sa le inteleaga. Acesti parinti nu fac decat sa isi „abandoneze copii”.