Ca adulti, toti avem amintiri frumoase despre copilaria noastra. Sunt momente care raman de neuitat, repere ale unui timp de altadata, in care nu aveam griji si ne bucuram de afectiunea si protectia parintilor. Cateva puncte comune putem detecta atunci cand se deapana amintirile copilariei.
Sarbatorile in familie
Sunt momente unice, de care fiecare isi aduce aminte cu placere, mai ales ca, de obicei, se aduna toata familia, fiind prezente cate trei sau chiar patru generatii. Bunici, parinti, nepoti, chiar strabunici, in casa parinteasca, in jurul bradului sau a mesei pascale, iata momente care raman de nesters din amintirile noastre.
Cu frumoase colinde cantate cu mai mult sau mai putin talent sau voce, cu mici cadouri, cu oua rosii ciocnite, cu atmosfera aceea calma, senina, solemna, a marilor sarbatori, sunt imagini pe care le tezaurizam in memorie pentru timpurile cand unii dintre noi nu mai sunt. Datoram acest lucru bunicilor, parintilor care s-au straduit sa faca copilaria un taram fericit si magic.
Mesele in familie
Ca si sarbatorile, momentele in care toata familia se aduna in jurul mesei mai mult sau mai putin imbelsugate sunt amintiri frumoase. Fie ca e vorba de o aniversare, de sarbatorirea unei reusite a vreunui membru al familiei, sau pur si simplu o masa obisnuita de duminica, aceste momente sunt deosebite pentru ca fericirea, bucuria, se impart cu cei dragi, ca si bucatele de pe masa.
Cei mici sunt cei mai alintati pentru ca sunt in centrul atentiei. Dar, mai mult, se impartasesc proiecte, sperante, se povestesc lucruri intamplate de la ultima intalnire, se fac evaluari si calcule in ceea ce priveste viitorul tuturor. Si, tarziu, dupa ce obosesc, cei mici nu mai aud decat un murmur linistitor atunci cand sunt dusi in brate la culcare…
Darurile primite de la cei dragi
Sunt unele daruri de care ne amintim toata viata, care devin tovarasi ai nostri pentru totdeauna, care capata o incarcatura emotionala deosebita. Daruri primite de Craciun, de ziua onomastica, de la mama, de la tata, de la bunica, mai ieftine sau mai scumpe, nu are importanta.
Ne aducem aminte de ele, pe unele le pastram cu sfintenie pentru tot restul vietii noastre. Sunt “radacinile” care ne leaga de acele momente fericite ale copilariei, sunt reperele de care ne agatam atunci cand suntem mai tristi, cand avem nevoie de sprijin. Un catelus de plus cu o ureche rupta, un camion cu roti de lemn, o papusa cu rochita mototolita pot fi mai pretioase decat oricare alta jucarie moderna.
Cartile primite cadou pe care am desenat, cartile cu povestile care ne erau citite si pe care mai apoi am invatat si noi sa citim, acestea vor face mereu parte din biblioteca noastra, pana cand le vom darui copiilor nostri. Ce poate fi mai frumos decat sa avem o carte pe care trei generatii a iubit-o si a citit-o? Darurile primite de la cei dragi sunt cu atat mai pretioase cu cat ele pastreaza in ele toata dragostea persoanelor care le-au daruit. Trebuie numai ca noi sa fim demni de ele si sa le pretuim cum merita.
Momentele petrecute impreuna cu parintii
In vacante, la plimbarile saptamanale, in timpul orelor de joaca din propriul camin, copiii se bucura neconditionat de prezenta si atentia parintilor. Jinduiesc dupa aceste momente, le-ar dori mai dese, desi stiu si ei ca nu e posibil. De obicei, parintii sunt ocupati cu serviciul, cumparaturile, casa, afacerile.
Dar cand vine momentul ca parintii sa se ocupe de ei, toata fericirea din lume e in sufletul lor. Nu exista baietel sau fetita care sa nu-si aduca aminte de joaca din parc, de plimbarea la gradina zoologica, de povestea citita seara la culcare, de momentele cand tata era “calul” ori mama cosea rochite la papusi… de cantecelele cantate, de poeziile recitate, de serbarile unde erau mari vedete, dar tremurau de emotie pentru ca in sala era mama si tata…
Casa parinteasca
Pentru toata lumea, spatiul in care ti-ai petrecut primii ani ai vietii ramane pentru totdeauna o amintire solida, un reper la care te intorci ca sa te regasesti pe tine si sa te reconstruiesti. Pentru unii, casa parinteasca continua sa ramana centrul universului toata viata, chiar daca au si ei deja familie si casa. Nimic nu se compara cu acel loc, acela ramane magic, unic si plin de mister. Nicio descriere nu il poate infatisa, niciun cuvant nu-l poate defini: este casa parinteasca, aceea din amintire, daca ea nu mai exista, sau aceea reala, daca ea s-a pastrat, si o iubim si o respectam. Asa cum vor face si copiii nostri si copiii lor…
Figurile bunicilor
Nimeni n-ar putea vreodata explica ce alchimie secreta ii leaga pe bunici de nepotii lor. Dar e sigur ca aceasta legatura exista si este puternica, este frumoasa. Nu exista copil care sa nu-i pomeneasca pe bunica si pe bunicul, nu exista bunic sau bunica care sa nu stea ca gandul numai la nepotii lor.
Timpul pe care il petrec impreuna este cel mai frumos, povestile lor au mai mult farmec, mancarea gatita de bunica e cea mai gustoasa… iar vacantele la bunici sunt… de poveste! Cine poate sti de ce relatia dintre bunici si nepoti este asa de speciala, de ce bunicii mai au atat de mare disponibilitate sufleteasca de a iubi si darui, dupa ce si-au crescut proprii copii… Dar acesta este visul fiecarui parinte: de a avea si el, la randul lui, nepoti, si de a experimenta si el aceasta relatie extraordinara si miraculoasa.
Amintirile copiilor se cladesc in timpul copilariei lor. Sa le facem deci copilaria frumoasa, atat de frumoasa incat sa conteze pentru ei si atunci cand vor creste si nu vor mai fi copii. Atunci cand vor fi ei insisi parinti iar parintii lor vor fi bunici…
