Încă dinainte ca micuțul să vină pe lume, specialiștii sfătuiesc părinții să îi cânte sau să îi vorbească bebelușului, acestea calmându-l și permițându-i să le recunoască vocile. Dar s-a întrebat cineva oare ce vrea bebe, ce preferă mai mult?
Să i se cânte sau să i se vorbească? De fapt, aceasta a reprezentat o curiozitate și pentru cercetători, care au efectuat o serie de experimente dorind să afle ce îl relaxează și înveselește mai mult pe bebeluș, ritmul molcom al vorbirii sau ritmul melodios al cântecelor.
Mamele își alină și calmează bebelușul cu cântece din leagăn dintotdeauna: este un instinct al mamei să șușotească, gângurească și mai ales să îi îngâne cântecele. Pe de altă parte, relativ recent se sfătuiește să i se vorbească în mod normal bebelușului, ca și cum ai vorbi cu un adult.
Ce vrea bebelușul: să i se vorbească sau să i se cânte?
Psihologii au realizat un simplu experiment: au pus o serie de filme în care mama cânta și în care vorbea, observând ce reacții au bebelușii uitându-se la filmulețe. Concluzia: când se uitau la filmulețele în care mama cânta, bebelușul rămânea mai mult timp atent și devenea mai puțin agitat, relaxându-se.
În cadrul unui alt experiment s-a arătat că după ce le cânta mama, la bebelușii cu nivel scăzut de cortizol acesta crește și invers, la cei cu nivel crescut, scade. Cortizolul e hormonul care în cantități prea mari creează stres, iar în cantități prea mici creează apatie, lipsă de atenție și energie. Așadar, cântecul mamei le reglează bebelușilor nivelul de cortizol, calmând un bebe agitat și stresat și energizând un bebeluș apatic și lipsit de energie.
O urmare a primului experiment arată un fapt cât se poate de interesant și îmbucurăor pentru tați; au fost înregistrați tații cântându-le micuțului și s-a observat că aceștia folosesc instinctual o voce mai calmă și blândă. Apoi li s-a dat bebelușilor să se uite la filmulețe cu mama cântând și cu tata cântând. Ei bine, micuții au acordat mai mare atenție taților!
Ceea ce le place bebelușilor la cântec (chiar când părintele nu are vreun talent) este ritmul regulat și repetiția. Dar este cât se poate de clar că bebe va dori să își asculte părintele cântându-i și nu să asculte melodii la TV! Există multe studii care dovedesc că efectul pozitiv al cântecelor există în special atunci când părintele îi cântă direct, nu când îi pune o melodie. Se știe oricum faptul că vocea și tonul se schimbă atunci când părintele cântă micuțului, devenind mai blând, cu un ritm mai lent și pauze mai mari.
Un cântec îl adoarme când are nevoie de odihnă și îl înveselește și calmează când este agitat. Așa că, indiferent de vocea și talentul vostru, cântați-i bebelușului!
Cum râmâne cu gânguritul? Să vorbești limba bebelușilor?
Nu cu mult timp în urmă, unii specialiști au sfătuit părinții să renunțe la a îi gânguri bebelușului folosind acel limbaj drăgalaș și să îi vorbească în schimb normal, ca și cum s-ar adresa oricărei alte persoane. Fără pisiceli, diminutive și acel ton drăgălaș, acel ton cântat și prelungirea vocalelor.
Unii specialiști spun că a îi vorbi normal ca și unui adult îl ajută pe bebeluș să înțeleagă mai bine și să achiziționeze mai rapid limbajul. Alte cercetări aduc însă dovada contrarie: este în instinctul părintelui să îi gângurească și să i se adreseze micuțului cu acea intonație și ritm, iar acesta ar fi un lucru natural și pozitiv pentru dezvoltarea sa.
Psihologii au efectuat un mic experiment pe bebeluși între 6 și 7 luni, lăsându-i să asculte o voce feminină care rostea fără pauză patru cuvinte (cuvintele nu aveau de fapt vreun sens). Au fost înregistrate două variante: una în care vocea vorbea molcom, ca unui adult, o alta în care vocea intona, prelungea, accentua unele cuvinte, se gângurea. Concluzia, simplificată, a fost că toți bebelușii au acordat atenție mărită vocii care folosea limbajul bebelușilor și au reușit să repete unele dintre cuvintele care erau rostite; interesul și gradul de înțelegere în cazul vocii care vorbea normal a fost scăzut în cazul tuturor micuților.
Așadar, lucrurile stau invers: bebelușului îi place acea gângureală, intonația aceasta atât pentru că ea este veselă, exprimă emoții pozitive, cât și pentru că așa înțelege și învață mai ușor. Ritmul și intonația calmă și monotonă folosită în limbajul normal nu este pe placul micuțului și e mai greu de înțeles pentru el. În schimb, ritmul lent, prelungirea, vorbitul cântat îi ajută. Așadar, este bine să folosim limbajul bebelușilor, să continuăm să îi vorbim cu acea voce drăgălașă, chiar dacă uneori ne simțim oarecum ciudat și chiar dacă unii care doresc să se arate atotcunoscători ne sfătuiesc contra acestui obicei…
