Sărbătorile de iarnă sunt un motiv de bucurie pentru întreaga familie. În Ajun se spun și se ascultă colinde, desprinse din cultura noastră populară. În aceste timpuri folclorul a devenit o necesitate, iar păstrarea și transmitera lui este o obligație a celor ce sunt urmașii demni ai acestor meleaguri.
Navigare rapidă în articol:
1. Colide de Crăciun din folclorul românesc
Scoală gazdă din pătuţ
„Scoală gazdă din pătuţ/ Florile dalbe,/ Şi ne dă un colăcuţ./ Florile, florile dalbe./ Că mămuca n-o făcut/ Sâtă rară n-o avut./ Pe când sâta-o căpătat,/ Covata i s-o crăpat./ L-o sfădit mama pă tata,/ Di ce s-o crăpat covata,/ Când covata s-o lichit,/ Cuptioru s-o prăhulit./ Când cuptioru o tocmit,/ Anu Nou o şi zânit.”
Închinarea păstorilor
„Noi umblăm şi colindăm,/ Florile dalbe,/ Pe Dumnezeu căutăm,/ Alergarăm şi-L aflarăm/ În iesle la boi născut./ Vântul dulce tragănă,/ Pruncul de mi-L leagănă./ Ploaia caldă Fiul scaldă,/ Neaua ninge nu-L atinge./ Pruncul mâinile-şi întinde,/ Maica Sfântă le sărută,/ La pământ plecându-ne,/ Şi noi sărutându-le./ Bucuroşi să-l prăznuim,/ Cu daruri să-l dăruim./ Cu steble albe de flori/ Şi-o oaie cu miel prior.”
Iată vin colindători
„Iată vin colindători,/ Florile-s dalbe,/ Noaptea pe la cântători./ Şi ei vin mereu mereu/ Şi ne-aduc pe Dumnezeu./ Dumnezeu adevărat,/ Care pe noi ne-a-nvăţat./ Cum e bine să trăim,/ Prin El să ne mântuim.”
Sculaţi, sculaţi gazde mari
„Sculaţi, sculaţi gazde mari/ Hai ler, floare de măr/ Sculaţi voi români plugari/ Că vă vin colindători/ Hai ler, floare de măr/ Sara pi la cântători/ Ei nu vă fac nici un rău/ Hai ler, floare de măr/ Dar v-aduc pe Dumnezeu/ Ş-un porumb mândru lăit/ Hai ler, floare de măr/ Di la Apus o vinit/ Cu-o creangă de busuioc/ Hai ler, floare de măr/ Să aibă gazda noroc/ Cu-o creangă de măgerean/ Hai ler, floare de măr/ Să trăiască, la mulţi ani!”
Maicile de la Cămârzani
„Din cer senin, un cor divin/ Se-aude lin cântând…/ Păstori cu har, pe culmi apar,/ Miei albi în dar ducând…/ O stea din zări, veghind cărări,/ Spre depărtări arzând…/ Conduce magi, cu daruri dragi,/ În albi desagi ducând…/ Şi-un prunc plăpând cu chipul blând/ Sta surâzând tăcut/ Iar mama Sa îl legăna/ Şi toţi se bucurau/ Şi cerul sfânt şi-acest pământ/ S-au luminat prin Prunc/ Şi s-au sfinţit şi s-au slăvit/ Acei ce L-au primit/ Iar noi văzând, ne închinăm/ Şi chipu-I sărutăm/ Cu dor ai Lui voind să fim/ Şi-n veci să Il slăvim/ Din cer senin, un cor divin/ Se-aude lin cântând…”
Dumnezău şâ Pătru Sfânt
„Dumnezău şâ Pătru Sfânt, colindăm/ Coborât-o pe pământ/ Cel Domnuţu-i bun./ În mijlocul satului, colindăm/ La casa bogatului/ Cel Domnuţu-i bun./ Bună sara om bogat, colindăm/ Gata-i cina de cinat?/ Cel Domnuţu-i bun./ Gata-i cina, nu-i de voi, colindăm/ Că-i de alţi boieri ca noi./ Cel Domnuţu-i bun./ Dumnezău s-o supărat, colindăm/ De la bogat o plecat./ Cel Domnuţu-i bun./ La marginea satului, colindăm/ La casa săracului:/ Cel Domnuţu-i bun./ Bună sara om sărac, colindăm/ Gata-i cina de cinat?/ Cel Domnuţu-i bun./ Gata-i cina cât o fi, colindăm/ Cât o fi, om împărţi/ Cel Domnuţu-i bun./ Dumnezeu s-a bucurat, colindăm/ Şi pe toţi i-a săturat/ Cel Domnuţu-i bun.”
Coborâta, coborât
„Coborâta, coborât/ Florile dalbe de măr/ Coborâta, coborât/ Maica Sfântă pe pământ/ Florile dalbe de măr/ Maica Sfântă pe pământ./ Şi-o umblat din casă-n casă/ Nimeni, de mas, nu o lasă/ Când o fost colea de seară/ Şi-o aflat o poiecioară/ Şi-aşternut de fân uscat/ Şi-o născut mândru Împărat/ Care ne-o răscumpărat/ De la muncile din iad.”
2. Colinde de Mihai Eminescu
Acest colind al lui Mihai Eminescu are 4 strofe și a apărut sub titlul „Colinde colinde” în ediția postumelor din anul 1902.
„Colinde, colinde,/ E vremea colindelor!/ Căci gheața se întinde/ Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii,/ Mișcând rămurelele,/ Căci noaptea de azi-i/ Când scânteie stelele.
Se bucur’ copii,/ Copii și fetele!/ De dragul Mariei/ Își piaptănă pletele.
De dragul Mariei,/ Și al Mântuitorului,/ Lucește pe ceruri,/ O stea călătorului.” (Colinde, colinde – versuri Mihai Eminescu)
Vezi aici un video cu această poezie:
3. Colide de Crăciun românești
Sus în vârful muntelui
„Sus în vârful muntelui/ Ai, lerui Doamne,/ În mijlocul codrului./ Îmi sunt două lemnişoare:/ Bradul verde, teiul alb./ Şi-amândouă se sfădesc./ Zise bradul către tei:/ Măi teiule frate-mi eşti,/ Cu mine ce te sfădeşti?/ Că eu sunt un lemn de brad/ La toţi oamenii li-s drag./ Tu eşti tei putregăios/ Şi nu eşti nici de-un folos./ Ba eu sunt un lemn de treabă/ Că toţi meşterii mă-ntreabă,/ Care unde mă găseşte/ De icoane mă croieşte./ Pe margini mă zugrăveşte/ Cu aur mă poleieşte./ Şi-n biserică mă bagă/ Toată lumea mi se roagă;/
La biserică mă duce/ Tot poporu-şi face cruce./ În biserică mă pune/ Oamenii să mi se-nchine./ Tu bradule răşinos/ Tu nu eşti nici de-un folos./ Ba eu sunt un lemn de treabă/ Că toţi meşterii mă-ntreabă,/ Care unde mă găseşte/ De şindrilă mă croieşte./ Din mine fac şindrila/ De-acopăr biserica./ Că de n-ar fi şindrila/ În biserică-ar ploua,/ Aurul ţi s-ar strica/ Şi-ar fi amar de cinstea ta./ Acesta-i bradul stufos/ Acesta-i Domnul frumos./ Aceasta-i tufa stufoasă/ Aceasta-i Doamna frumoasă.”
Trei crai de la răsărit
„Trei crai de la răsărit/ Spre stea-au călătorit/ Şi-au mers după cum citim,/ Până la Ierusalim./ Acolo dac-au ajuns,/ Steaua-n nori li s-a ascuns;/ Şi le-a fost a se plimba,/ Prin oraş a întreba:/ Unde s-a născut? zicând,/ Un Crai mare de curând?/ Iară Irod împărat,/ Auzind, s-a tulburat;/ Pe crai grabnic i-a chemat/ Şi în taină i-a-ntrebat./ Ispitindu-i, vru setos/ Ca să afle pe Hristos./ Craii dacă au plecat/ Steaua iar s-a arătat/ Şi a mers pân-a stătut/ Und-era pruncul născut/ Şi cu toţi s-au bucurat/ Pe Hristos dac-au aflat/ Cu daruri s-au închinat/ Ca unui Mare-mpărat.”
Lerui lerui lerui lerui ler
„Lerui lerui lerui lerui ler/ Sus pe cerul înstelat/ Mândra stea s-a arătat/ Şi cu flori de măr în mână/ Se coboară peste stână/ Îngerii cântând din cer/ Lerui ler/ Într-un grajd sărac de lemn/ Din cetatea Betleem/ Într-o iesle-n rece scut/ Domnul lumii s-a născut/ Iar afară-i frig şi ger/ Lerui ler/ Merg păstorii de se-nchină/ Celui ce-adus lumină/ Şi peste acest pământ/ Pace de la Domnul Sfânt/ Lăudând pe cei din cer/ Lerui ler/ Iară dinspre răsărit/ Trei magi, trei crai au pornit/ Lui Mesia de se-nchină,/ Steaua Domnului lumină/ Strălucind ca prins pe cer/ Lerui ler, leru-i ler.”
Asta-i casa cea frumoasă
„Asta-i casa cea frumoasă,/ Florile dalbe,/ Cu icoanie luminoase./ Florile, florile dalbe./ La fereşti cu flori domnieşti,/ Pă la uşi cu flori die rugi./ La obloace busuioace,/ La obloace busuioace,/ Păstă masă cruce trasă,/ Păstă pat cruce de brad,/ Iar la masă cinie şede?/ Şede gazda ce frumoasă./ Cu-n pahar de vin în mână,/ La ci-n-vin la toţi le-nchină./ În cea mână busuiocu,/ Să aibă gazda norocu.”
S-ar putea să te intereseze și articolul: Felicitări și mesaje de Crăciun – Citate celebre ale unor scriitori care îți vor aduce Magia Crăciunului.
