Dacă eşti părinte proaspăt, probabil te-ai săturat de eterna dezbatere asupra felului “corect”, sănătos de a hrăni bebeluşul. Te-ai săturat de miile de argumente pentru alăptarea la sân şi de această nesfârşită discuţie. Indiferent cum alegi să hrăneşti bebeluşul, este treaba ta, nu-i aşa?…
Problema este că discuţia se poartă deseori de parcă ar trebui să existe două tabere, în opoziţie: adepţii alăptatului vs. adepţii laptelui formulă! Dar nu este nici o luptă aici! Din păcate, unele persoane pur şi simplu nu se pot abţine de la a le judeca pe altele care fac alegeri diferite. De aceea, uneori o mamă care îşi hrăneşte bebeluşul cu lapte formulă ajunge să se simtă inadecvată, de parcă nu este o mamă la fel de bună precum cele ce alăptează!
De ce nu trebuie să judecăm o mamă pentru alegerea ei asupra modalităţii de a-şi hrăni bebeluşul?
Este absolut inutil. Persoanele care vin cu sfaturi înţelepte precum: „ar trebui măcar câteva luni să alăptezi totuşi”, sau: „nu te-ai gândit măcar să pompezi?”, sau: „laptele matern este cel mai sănătos”, spun lucruri absolut inutile! Şi deranjante. Mama ştie foarte bine beneficiile laptelui matern şi totuşi a făcut o alegere, alegerea sa.
În plus, este timpul să recunoaştem că, în parte, ideea că bebeluşii cei mai sănătoşi sunt doar cei alăptaţi este exagerare. Laptele formulă este la rândul său nutritiv; iar o mamă poate avea aceeaşi apropiere de bebeluş chiar dacă nu îl hrăneşte la sân. În orice caz, ea a ales şi ea ştie cel mai bine.
Nu cunoşti situaţia, nu ştii de ce mama a ales să hrănească bebeluşul cu lapte formulă. Poate că a avut dificultăţi în a alăpta, poate că are probleme de natură medicală, poate că o pur şi simplu alăptarea la sân nu era pentru ea. De ce să apară cineva din exterior să îi spună că face o greşeală, că mai bine ar alăpta?
Faci o mamă să se simtă rău. Aceasta este o mare problemă. O simplă întrebare de tipul: “de ce ai ales laptele formulă?”, sau: „de ce nu alăptezi?” o poate face pe mamă să se simtă extrem de prost. Mamele se simt judecate şi de multe ori chiar sunt. Cine spune că o mamă care alege lapte formulă este părinte mai puţin iubitor decât cea care alăptează?? Totuşi, din păcate, există tendinţa de a judeca mamele adepte ale biberonului ca fiind mai puţin nutritive, iubitoare, tandre. O mare greşeală, care o afectează pe proaspăta mamă.
O proaspătă mămică are nevoie de sprijin, nu de critici! Se confruntă cu atât de multe în noul ei rol de părinte, încât a o deranja cu întrebări şi sfaturi necerute este ultimul lucru pe care ar trebui să îl faci. O dezbatere despre avantajele şi dezavantajele laptelui formulă şi alăptatului nu este deloc ceea ce îşi doreşte ea. Ce ar fi, în loc să judeci alegerile ei, să o feliciţi pentru bebeluşul frumos şi sănătos pe care îl are şi pentru treaba grozavă pe care o face ca nouă mămică?
Stop cu: “oricine poate alăpta”, cu: „fiecare mamă ar trebui să alăpteze”, cu: „laptele matern este singurul bun pentru bebeluş”, cu: „există o soluţie precum pompatul pentru a-i oferi bebeluşului lapte matern”! Stop cu sfaturi, opinii şi judecăţi de valoare! Da, laptele matern s-a dovedit a fi sănătos pentru copil şi s-a dovedit a avea unele beneficii majore. Dar aceasta nu înseamnă că laptele formulă nu este bun pentru bebeluş…
În plus, fiecare mamă cunoaşte deja toate aceste aspecte. Ce părinte, în ziua de astăzi, face astfel de alegeri fără a se informa întâi? Părinţii nu au nevoie de judecata altora – ştiu prea bine despre ce este vorba. În plus, cheia pentru a avea un bebe sănătos şi fericit nu este alăptarea – ci a avea o mamă sănătoasă şi fericită, iubitoare şi atentă.
Dacă vorbim despre alegerile mamelor cu privire la modalitatea de a-şi hrăni bebeluşul, trebuie adăugat că nici mamele care alăptează nu sunt ferite de critici. Deşi în general sunt apreciate pentru faptul că alăptează, sunt judecate dacă, de exemplu, alăptează în public. Sunt judecate şi dacă alăptează o perioadă prea îndelungată de timp; cine hotărăşte oare ce perioadă este cea mai potrivită, este o altă problemă.
Există persoane care judecă o mamă pur şi simplu pentru că alege să-şi alăpteze copilul şi după vârsta de un an jumătate-doi; de ce? Pentru că nu ar mai fi necesar, pentru că ar crea o dependenţă prea mare a copilului faţă de mamă. Dar cine hotărăşte ce e mai bine şi normal? Nu tot mama?
Aşadar, nu doar mamele care-şi hrănesc bebeluşul cu biberonul au de suferit în urma prejudecăţilor. Şi cele care alăptează întâlnesc la rândul lor opinii ce le contestă alegerile. Ceea ce noi, cei din afară, ar trebui să reţinem: o mamă nu trebuie judecată pentru felul în care-şi creşte bebeluşul (atât timp cât nu vorbim despre abuzuri, bineînţeles). Fiecare părinte vrea binele copilului său şi de aceea fiecare face anumite alegeri în cunoştinţă de cauză.
Wow, un articol foarte bun!
Eu fac parte din aceasta categorie de mamici, imi hranesc fetita cu formula inca din primele zile. Cu toate ca am facut tot posibilul sa o alaptez, pur si simplu nu am reusit.
Inca din timpul sarcinii am observat ca la nivelul sanilor mei nu se produce nicio modificare, se marisera foarte putin, direct proportional cu restul corpului, dar nu simteam nimic altceva, nu ii simteam grei, nu ma dureau/intepau/deranjau, nu curgea nicio picatura de colostru. Am presupus ca nu este nicio problema, eram foarte informata in ceea ce priveste subiectul magic „alaptarea”, stiam ca nu e obligatoriu sa se intample ceva in timpul sarcinii, ca secretia lactata se va declansa oricum dupa nastere, dupa eliminarea placentei(teoretic un hormon dragalas are grija de asta).
Cand a venit ziua Z(am nascut prin cezariana, si NU, cezariana nu afecteaza in niciun fel secretia de lapte, informatiile sunt atat teoretice cat si practice – am cateva prietene carora efectiv le explodau sanii la cateva ore dupa operatie), am primit micuta in maxim 30 de minute dupa ce am ajuns la TI, deci, vezi Doamne, am beneficiat din plin de „ora de aur”. Vai, cat eram de fericita, fetita sugea viguros, deja imi imaginam cum o voi tine la pieptul meu pana la 2 ani 8-> visuri desarte! Cat am stat in maternitate, lapticul a intarziat sa apara, in a doua zi sanii mi s-a intarit atat de tare, erau rosii si ma dureau, asistentele imi ziceai ca o sa fac „furia laptelui”, mi-am pus comprese, m-am masat etc. Le-am spus celor de la neonatologie sa nu ii mai dea conpletare, ca vreau sa o tin cu mine in salon cat mai mult posibil(noaptea statea cateva ore la lampa-a avut un icter fiziologic). Fetita plangea des, o puneam la san, sugea cat sugea, iar plangea si tot asa, pana cand ii dadeam completare. Am zis ca e ok, o sa ajung acasa si o sa am laptic suficient. Insa nu a fost asa, au urmat 2 saptamani de depresie, plangeam in hohote ca nu aveam lapte. Am incercat in prima zi sa nu ii mai dau formula, sa o pun la san de fiecare data cand ii este foame(la cerere, chiar daca aveau sa treaca 5 min sau o ora intre supturi). Aveam impresia ca este totul ok, bebe adormea si parea multumita. Seara insa am observat ca urineaza foarte putin si ca este inchis la culoare, scaun nu avusese toata ziua. Am mai asteptat pana spre dimineata, scutecul era uscat, fetita plangea intr-una, mi-am dat seama ca i era foame si ca se deshidrateaza, cu toate ca sugea intr-una. Am decis sa ii dau completare, a mancat si a dormit mititica 4 ore. A doua zi am luat-o de la captat, insa tot nu se satura. Am sunat dr neonatolog, au venit 2 consultante in lactatie, m-am muls, am luat pastile, schinduf, am baut galeti de ceai…degeaba…nu imi venea sa cred, nu mi se putea intampla mie…eu citisem atata, stiam ca nu se poate sa nu ai lapte, ca secretia se ajusteaza nevoilor copilului, ca daca o sa stea bebe la san, o sa fie si laptic. Ei bine(bine pe naiba), iaca-ta au trecut 5 luni de cand mananca lapte praf(pana la 3 luni am pus-o de fiecare data la san cel putin o jumatate de ora inainte de biberon, pe urma efectiv nu a mai vrut, urla de mama focului, nu mai lua in greutate, chiar slabise vreo 100 de grame). Am mai incercat intre timp, dar nu vrea sa stea, laptele a disparut complet. Nu stiu nici pana astazi care a fost problema, de ce nu s-a putut, cu siguranta am gresit pe undeva, dar unde?! Ma simt vinovata, urasc sa ii fac biberon, mi-e rusine cand merg si ii cumpar lapte praf, ma intreb de ce alte mamici alapteaza si eu nu…tot ce tine de subiectul asta ma sensibilizeaza la maxim, e ciudat, eu am reusit tot ce mi-am propus in viata, sunt exagerat de ambitioasa, cum sa dau gres tocmai aici…e trist,dar adevarat…las’ sa fim sanatosi, ca ne impacam cu ideea la un moment dat…sau NU!