Aspectul fizic, felul cum arătăm, cum ne îmbrăcăm, imaginea pe care o prezentăm lumii spune multe despre noi. Transpare astfel personalitatea pe care o avem, preferinţele si standardele noastre culturale şi sociale. Există o istorie şi o cultură a aspectului exterior al oamenilor, delimitată în timp şi spaţiu, individual şi etnic.
Oricare individ este preocupat de aspectul său fizic, de modul în care este perceput şi apreciat de membrii comunităţii sale. Aspectul fizic este, fără îndoială, unul din criteriile care stau la baza ierarhiilor sociale; sau, cum spune folclorul, rezumativ: „Haina face pe om”. La această înţelepciune populară s-a adăugat, în cultura modernă şi preocuparea pentru aspectul fizic propriu-zis, cel corporal. A avea o siluetă perfectă, dimensiuni fizice standard, sau pur şi simplu un corp bine întreţinut este unul din dezideratele generaţiei moderne. Cazurile de neglijenţă vestimentară sau de lipsă de preocupare pentru întreţinerea fizică sunt din ce în ce mai rare.
Ai observat că în ultimul timp copiii sunt tot mai preocupaţi de aspectul fizic?
Cele arătate mai sus, adică preocupările pentru aspectul fizic, nu surprind deloc atunci când vorbim de tineri, adulţi şi chiar adolescenţi. Este, totuşi, destul de surprinzător sa observi aceste atitudini în cazul copiilor, unii chiar de vârste foarte mici. Care ar putea fi explicaţiile pentru acest fenomen?
Vedem, adeseori, la evenimente, copii îmbrăcaţi ca nişte adulţi în miniatură: costum cu papion, rochie lungă de seară, chiar pantofi cu toc, coafuri sofisticate, păr vopsit, machiaj. Să ne închipuim că aceşti copii au optat chiar ei pentru ţinuta lor? Că ei au ales hainele şi accesoriile? Nu, ei au fost astfel îmbrăcaţi, ca nişte păpuşi, de către părinţii lor. Părinţi care, din păcate, nu realizează că în acest fel răpesc o parte din copilăria copiilor lor. Copiii trebuie să se îmbrace conform vârstei lor, iar părinţii nu trebuie să-şi transforme copiii în marionete. Aşadar, în aceste cazuri, copiii nu sunt decât manipulaţi, nu este vorba de o dorinţă sau de o opţiune a lor.
Există, desigur, cazuri în care copiii înşişi impun părinţilor cumpărarea unor anumite haine şi accesorii. Unii sunt contaminaţi de către adulţii din jurul lor, care au această preocupare în exces. Foarte mulţi doresc să fie şi ei „în ton cu moda zilei”. Alţii regăsesc aceleaşi preocupări în mass-media, care este sufocată de aceste subiecte; moda, modeling-ul, modele de top, vedete şi staruri care expun ultimele achiziţii vestimentare, toate acestea confuzează copilul şi-i dau impresia că aspectul fizic este o valoare în sine.
Şi atunci, evident, doreşte şi el să obţină şi să expună lumii aceleaşi lucruri care să-l transforme şi să-l valorizeze altfel în ochii celor din jur. Mai grav, copilul doreşte să arate ca un adult şi cere uneori haine absolut nepotrivite, în unele cazuri indecente!
Să ne înţelegem: a purta haine curate, care îţi şi plac, care sunt şi admirate de ceilalţi, nu este o atitudine de condamnat. Dace numai aceasta este preocuparea copiilor noştri, nu avem de ce să ne îngrijorăm. Excesul, atitudinile extreme sunt cele care trebuie excluse. Astăzi există însă emisiuni care prezintă noi şi extravagante tendinţe de modă pentru copii şi concursuri cel puţin ciudate de frumuseţe la copii (fetiţe machiate şi îmbrăcate ca adulţii).
Categoric intolerabilă este dorinţa de a ţine dietă a unor copii, dorinţa de a-şi controla greutatea corporală în mod strict. Există fetiţe care, dorind să arate ca un model, se înfometează şi devin anorexice de la 10-12 ani. Părinţii trebuie să intervină urgent în aceste cazuri, pentru că un copil în creştere nu trebuie supus unor astfel de tratamente, care pot dăuna dezvoltării lui ulterioare.
Alimentaţia copilului trebuie să fie echilibrată şi completă, pentru a-i da posibilitatea să crească armonios. Dietele trebuie amânate pentru vârsta adultă, şi numai atunci se va hotărî dacă e cazul sau nu. Atenţie: modelul părintelui este foarte important; dacă mama se înfometează în mod evident, este normal ca o fetiţă să-şi dorească la rândul ei să arate ca un băţ!
Ceea ce un părinte responsabil trebuie să explice copilului său este faptul că aspectul fizic ne delimitează ca personalităţi, dar nu este în nici un fel singurul definitoriu. Grija pentru propria persoană nu trebuie să devină o manie; opulenţa vestimentară nu face decât să provoace reacţii de adversitate de multe ori. Modestia, sobrietatea, măsura sunt valori apreciate în multe comunităţi, mai ales în cazul în care sunt cântărite modul în care este îmbrăcat un copil, imaginea lui.
Şi mai trebuie să se ţină seama de faptul că felul cum arată copilul spune multe despre familia lui, despre cum a fost educat. Răsfăţul şi toleranţa excesivă transpar, dincolo de aspectul fizic; la fel, o educaţie conformă normelor şi cerinţelor sociale. Un părinte responsabil nu trebuie să încerce să-şi transforme copilul în star; trebuie să-l lase să-şi consume copilăria normal şi sănătos, să evolueze şi să crească fără excese care pot dăuna.
