Ce minciuni le spun adolescentii parintilor lor si cum poti incerca sa le eviti? Oricat ati dori sa credeti ca adolescentul va spune adevarul, ca nu are motive sa va minta deoarece sunteti parinti deschisi, realitatea este ca fiecare, la aceasta varsta, le va spune parintilor sai minciuni mai mari sau mai mici.
Este un fapt greu de evitat: amintiti-va ca si voi in adolescenta ascundeati diverse lucruri de parintii vostri! „Bun – veti spune – insa eu sunt mult mai deschis, modern si de treaba decat erau parintii mei pe vremea mea”… Insa tanarul va minti in legatura cu unele aspecte, chiar si cand incercati sa ii aratati ca va poate spune orice. Partea buna: daca sunteti intr-adevar parinti deschisi si care mentin o relatie buna cu adolescentul, acesta nu va ascunde in general decat micile lucruri din viata sa, lucruri intime sau care il jeneaza.
De ce adolescentii spun minciuni parintilor lor?
Adolescentii mint deoarece isi vad parinti ca pe niste „batranei” care nu i-ar putea intelege. El nu va minti deseori pentru ca are lucruri importante de ascuns, ci doar din simplul motiv ca nu considera ca are cum sa vorbeasca despre unele lucruri cu voi; considera ca nu ati intelege si ca, poate, l-ati critica sau lua in ras. De aceea, de multe ori un adolescent nu le va destainui parintilor sai o problema oarecare cu care se confrunta, gandind „ce stiu ei, nu ar intelege”.
Adolescentii mint deoarece le este teama de reactia voastra si doresc sa evite consecinte neplacute: reactii de dezamagire, de furie, de dezaprobare, de criticare, de pedepse… Si chiar de sirul nesfarsit de sfaturi necerute ce ar urma! Cand face un lucru despre care el stie ca parintii sai l-ar dezaproba, calea cea mai usoara este minciuna, in special daca aveti obiceiul sa criticati sau sa va infuriati la fiecare pas gresit (sa nu uitam ca adolescenta este o varsta dificila, la care tanarul poate gresi usor).
Adolescentii mint deoarece le este jena sau rusine sa discute cu parintii lor despre ceea ce ii preocupa; si preocuparile de baza ale unui adolescent sunt relatiile cu prietenii si cele de dragoste! In pofida apropierii dintre parinti si copil, la varsta adolescentei apare frecvent o anumita distantare a tanarului, care isi doreste independenta si intimitate.
Ce minciuni le spun adolescentii parintilor lor
Minciuni legate de scoala. Un adolescent are preocupari care il fac sa acorde mai putin interes rezultatelor scolare si regulilor scolare; mai mult, este la varsta la care simte nevoia sa se razvrateasca impotriva formelor de autoritate. Nimic ciudat in numarul mare de absente sau in notele ceva mai mici, nici in micile acte sfidatoare – insa daca el stie ca va primi o predica sau ca va fi pedepsit si criticat, prefera sa ascunda aceste mici aspecte de parintii sai.
Minciuni legate de activitatile lor. „Ma duc sa dorm la X, ne facem temele si ne uitam la un film”. Parinti: stiti deja probabil ca aceasta este printre cele mai comune minciuni spuse de adolescenti (ceea ce nu inseamna ca uneori nu este adevarul!). Alteori, insa, adolescentul nu se uita cuminte la un film, ci iese in oras cu prietenii. Cand il prindeti cu o astfel de minciuna, este cazul sa va ganditi daca ati fost prea stricti cu el: este, totusi, la varsta la care ar trebui sa i se permita sa iasa seara, cu anumite limite clare…
Minciuni legate de dragoste si sex. Credeti (sau sperati) ca „micutul copilas” este inca inocent? In ziua de astazi, adolescentii traiesc primele experiente amoroase mult mai devreme decat v-ati inchipui – insa nu au de gand sa le impartaseasca parintilor lor! De preferat este, insa, sa ii aratati ca sunteti constienti ca se afla la varsta „aceea” si sa ii vorbiti despre dragoste si sex – pentru a ii oferi informatii corecte care sa il protejeze.
Minciuni legate de consumul de alcool. „Mi s-a facut rau pentru ca am mancat un sandwich stricat” – tradus „mi-e rau pentru ca am baut, dar nu-s nebun sa iti spun”! Multi adolescenti vor incerca cate un pahar de alcool la iesiri sau petreceri – nu este capat de lume decat atunci cand „mananca sandwichuri stricate” cam des…
Cum pot parintii evita minciunile adolescentilor?
Unii parinti prefera in realitate sa fie mintiti: banuiesc aceasta, insa aleg sa creada o minciuna decat sa afle ceea ce face scumpul lor copil… Altii nu au nici o idee ca sunt mintiti, altii o stiu prea bine, insa nu reusesc sa il faca pe adolescent sa renunte la micile sale minciuni si sa vorbeasca deschis. Nu exista o cale sa va asigurati ca adolescentul va spune intotdeauna adevarul – insa exista o cale sa mentineti o relatie buna cu acesta, aratandu-i ca va poate vorbi fara ca voi sa intrati constant in rolul parintelui ce critica si judeca!
Aratati-i ca sunteti cat se poate de constienti ca in adolescenta se experimenteaza; pentru ca el sa nu considere ca habar nu aveti ce ar putea sa faca, spuneti-i ca stiti ca adolescentii incearca lucruri noi, se distreaza si decopera lumea placerilor. Spuneti-i ca doriti doar ca el sa fie precaut si in siguranta si ca poate cere oricand un sfat daca o doreste (ii puteti povesti despre voi la aceasta varsta).
Schimbati-va atitudinea: un adolescent nu mai este un copil, asadar nu trebuie sa il tratati ca pe un copil. Daca ii aratati ca il luati in serios, ca va intereseaza ce gandeste si crede, ca il considerati destul de matur incat sa nu faca greseli mari si daca ii oferiti o marja de libertate, puteti evita multe minciuni. Trebuie gasita o flexibilitate si o cale de a impaca libertatea pe care i-o oferiti cu limitele pe care i le impuneti (de exemplu, ii permiteti sa iasa seara cu prietenii, dar sa ajunga acasa la o ora stabilita).
Nu fiti parintele ce stie totul mai bine! Renuntati sa fiti constant parintele care da sfaturi necerute, critica, judeca, corecteaza. Cand copilul ajunge la varsta adolescentei, poate fi o idee buna sa fiti si prietenul sau: sa incercati sa ii vorbiti ca de la egal la egal si sa ii respectati opiniile si alegerile. Oricat de improbabil vi s-ar parea, adolescentii ce gresesc, se razvratesc si mint cel mai des sunt cei controlati prea strict, cei cu parinti autoritari si impunatori.
O greseala nu il face rau! Cate greseli nu ati facut si voi? Si chiar daca n-ati facut, adolescentul nu este ca voi! La aceasta varsta, poti sa gresesti sau sa cazi prada unor tentatii la fiecare pas. Aceasta insa nu inseamna ca este o „cauza pierduta” si nici nu impune sa il incuiati in casa. Ci doar sa ii vorbiti aratandu-i cat va ingrijoreaza lucrurile pe care ar putea sa le faca si sa impuneti mai strict unele limite clare.
