In padurile tropicale din America Centrala, din Mexic si pana in Ecuador, din Guatemala si pana in Costa Rica, traieste o soparla cunoscuta cu numele de bazilicul verde sau bazilicul cu pene. Are denumirea stiintifica de Basiliscus plumifrons si apartine de familia Corytophanidae. Numele sau vine de la cuvantul din limba greaca ,,basiliskos” care se traduce prin ,,micul rege”. Bazilicul verde prefera regiunile impadurite tropicale, umede, din apropierea cursurilor de apa, deoarece desi este o specie arboricola care isi petrece mult timp in copaci, are si capacitatea de a inota foarte bine.
Reprezentantii care au ajuns la varsta adulta pot avea lungimea corpului de 65-90 cm
De asemenea ei impresioneaza prin podoaba capilara de pe cap, care mai ales la masculi este foarte mare. Masculii au o creasta impresionanta si pe partea dorsala a corpului, inclusiv pe coada. Femelele se diferentiaza de masculi prin lungimea corpului mai mica si prin faptul ca au creasta doar pe cap.
O alta caracteristica a femelelor este data de marimea botului mai mica si capul mai ingust. Corpul este acoperit cu piele solzoasa, iar coloritul este asemanator la ambele sexe in nuante de verde-inchis, verde-galbui si verde-smarald, cu numeroase pete albastrui pe partea dorsala si complet verde pe cea ventrala. Partea anterioara a gatului este de culoare albastruie.
Ochii sunt mari si pozitionati sus si pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare galbena. Narile sunt mici dar suficient de bine evidentiate, pozitionate chiar in varful botului, deasupra lui. Membrele posterioare si anterioare sunt subtiri si lungi, au degete inguste, dar suficient de puternice sa sustina intreaga greutate a corpului.
In perioada de imperechere femela depune 5-15 oua in gropi sapate in pamant, in vegetatia aflata in stare de putrefactie de pe sol. Dupa doua luni si jumatate ouale eclozeaza si apar micile soparle care se aseamana cu niste adulti in miniatura, au greutatea in jur de 2 g si lungimea de 12 cm.
Bazilicul verde poate fi crescut in captivitate intr-un adapost spatios de forma unui terariu din sticla, de tip vertical acoperit (pentru ca sa nu poata sa evadeze) si cu orificii care permit patrunderea aerului inauntru. Umiditatea in terariu trebuie sa fie la un nivel ridicat de 80-90%, de aceea este necesar ca peretii acestuia sa fie pulverizati cu apa de doua ori pe zi, seara si dimineata. De asemenea temperatura trebuie mentinuta intre valori constante, in timpul zilei sa fie de 26-32 grade Celsius, iar noaptea putin mai mica de 16-24 grade Celsius.
In perioada de reproducere temperatura trebuie sa fie mai mare de 30-32 grade Celsius. Pe fundul terariului se pune un vas cu apa, in care soparla sa intre daca vrea sa se balaceasca. Hrana este simpla alcatuita din mici pesti, soareci, melci, broaste, insecte, fructe proaspete, mai ales portocale si banane.
Aceste specii de soparle traiesc in mediul lor natural aproximativ 7-10 ani si in captivitate pana la 13 ani. Cei mai mari dusmani ai lor sunt oposumii, pasarile de prada si diferite specii de serpi mari. Ca animal de companie bazilicul verde este recomandat doar pentru crescatorii cu experienta, deoarece manipularea lui trebuie sa se faca cu multa atentie.
Video – Bazilicul verde sau bazilicul cu pene (Basiliscus plumifrons):
