Inainte de a trece la detalii despre teama de adulti la copii, trebuie spus ca aceasta NU se afla printre fricile si fobiile frecvente! Cand observati aceasta teama, este un semn ca ceva nu este in regula in viata copilului vostru. Orice copil dezvolta diferite frici si chiar fobii: bebelusii si copiii mici, sub 4-5 ani, manifesta cel mai des anxietatea de separare – cand parintii pleaca de langa ei, dar si frica de apropierea strainilor; insa odata ce cresc, ei invata in mod normal sa depaseasca aceste frici – daca cresc intr-un mediu echilibrat, sigur si nu sufera experiente negative.
Un copil normal va observa ca strainii acceptati de catre parinti nu prezinta nici un pericol si va capata sentimentul de incredere – atat timp cat sunt in circumstante sigure (acasa, langa un parinte, langa un adult cunoscut, la scoala). Asadar, teama de adulti nu ar mai trebui sa fie o problema dupa cinci-sase ani.
Ce alte frici si fobii sunt comune:
Dupa cum s-a spus, un copil echilibrat, care nu a suferit evenimente negative si care a primit afectiune de la parinti depaseste in primii 4-5 ani atat anxietatea de separare, cat si frica de adultii straini in medii sigure (cand nu sunt singuri cu strainii). Insa este natural ca copilul sa dezvolte alte frici si fobii – si adultii au asemenea temeri. Cele mai comune sunt frica de intuneric, frica de monstri, frica de durere, frica de moarte si de moartea sau disparitia unui parinte (care este, intr-adevar, conectata cu anxietatea de separare, insa mai putin intensa).
Teama de adulti – timiditate crescuta in preajma adultilor
Atunci cand un copil intre 5 si 10 ani manifesta o timiditate crescuta in jurul adultilor – straini, cunoscuti sau profesori, educatori, aceasta teama de adulti provine din debutul unei fobii sociale. Psihologii ne explica faptul ca fobiile sociale se dezvolta de abia in adolescenta – deoarece apar dupa repetarea unei situatii neplacute, jenante sau chiar infricosatoare in public.
Fobia sociala semnifica jena sau frustrarea, timiditatea persoanei atunci cand se afla in anumite situatii sociale: in public, la scoala etc. Se considera ca un copil sub 10 ani nu dezvolta fobii sociale deoarece inca nu a experimentat situatii care sa le cauzeze. Totusi, o asemenea fobie isi poate avea debutul timpuriu, in special odata cu integrarea copilului intr-un nou mediu – gradinita, scoala.
De ce se naste fobia sociala care poate cauza timiditatea crescuta la apropierea de adulti? Din teama de a fi respins (ceea ce duce la evitarea persoanelor si situatiilor), dar si din teama de a fi judecat, batjocorit, evaluat. Cand copilul a avut experiente neplacute cu anumiti adulti – care poate au facut glumite de fata cu el, sau cand a fost dat la gradinita si certat sau admonestat de un adult care nu era parintele sau, isi poate face debutul un tip de fobie sociala si implicit o anumita teama de adultii care ar putea rade de el sau l-ar putea certa.
Aceasta timiditate de obicei nu este foarte intensa – copilul pur si simplu nu doreste sa stea in preajma adultilor, insa poate accepta ca este necesar. Totusi, daca observati ca in jurul adultilor (indiferent de situatie: gradinita, scoala, prieteni de familie) copilul vrea sa se retraga, nu vorbeste, sta distant, se balbaie, pare temator, vorbiti cu acesta, intrebati-l de ce se simte rau in compania persoanelor si linistiti-i cum puteti anxietatea, spunandu-i ca nu i se poate intampla nimic rau atat timp cat aveti grija de el.
Cand este vorba de o teama fata de strainii adulti, aceasta provine dintr-o nesiguranta a copilului – nu se simte suficient de protejat. Explicati-i ca nimeni nu ii poate face rau atat timp cat respecta regulile si cat este cu cineva cunoscut. Aceasta anxietate fata de straini poate aparea atunci cand copilul se simte ignorat, neprotejat, dar si cand este expus diferitelor stiri macabre de la TV.
Teama de adulti – o fobie
Cand discutam deja despre o fobie, aceasta ar semnifica faptul ca teama este intensa, constanta, exagerata fata de adulti care nu sunt in general straini, deci nu ar prezenta nici un pericol. Copilul nu a trecut peste frica din primii ani: anxietatea de separare si frica de apropierea altor adulti in afara de parinti.
De ce? Pentru ca nu i s-a oferit un mediu sigur, afectiv, protectiv, nu a capatat acea incredere in oameni pe care o are o persoana normala in medii sigure. In cele mai multe cazuri, mentinerea acelei frici primare este legata de o experienta negativa cu un adult (in general, un adult care nu este parintele); in cele mai „bune” situatii poate fi vorba de o cearta si bataie din partea cuiva care nu e parinte (ceea ce marcheaza copilul); in situatii grave, e vorba de abuz (pipaieli nepotrivite, pe care copilul nu le intelege, insa stie instinctiv ca nu sunt normale, care il marcheaza pe durata).
Nu va ganditi ca ati fi aflat: un copil sub 10 ani expus unui abuz fizic sau sexual nu va spune de multe ori nimanui! Din frica de repetare, din frica de a nu fi crezut (daca agresorul este prieten de familie sau profesor), din rusine (rusine – pentru ca chiar la 4 ani, copilul stie ca nu este normal ce s-a intamplat).
Cum recunoasteti fobia de adulti:
Daca este vorba de mai mult decat de o timiditate in anumite situatii sociale, simptomele unei fobii intense sunt atat fiziologice, cat si comportamentale. Practic, simptome fiziologice ar fi: transpiratie, tremuraturi, batai accelerate ale inimii, greata, respiratie rapida. Comportamental, copilul va dori sa se retraga, sa fuga, va fi extrem de distant sau va incremeni pur si simplu.
Ce se poate face.
Cand observati asemenea simptome la copilul vostru, incercati in primul rand sa distingeti daca apar in preajma unui anumit adult sau a majoritatii (va poate indica exact persoana care ar fi putut marca copilul). De obicei, insa, se manifesta in jurul oricarui adult care nu este parinte sau ruda apropiata. Trebuie sa vorbiti cu copilul, sa va ganditi la orice (chiar orice) adult care a stat singur cu el in ultimii ani si sa il intrebati daca i-a zis sau facut vreodata ceva. Totusi, foarte probabil, copilul nu va spune nimic.
Daca vorbim de o adevarata fobie cu simptomele anterioare, aceasta e constanta si afecteaza serios adaptarea sociala a copilului. Trebuie sa mergeti la un consilier care va sti cum sa discute cu copilul si va va da sfaturi cum ati putea sa ii mariti increderea in oameni. O fobie, in mod normal, se poate diminua doar daca persoana se expune stimulilor care o creeaza, daca se obisnuieste cu ei si invata sa isi controleze frica. Insa in acest caz, daca fobia e nascuta de un eveniment negativ din trecut, trebuie in primul rand vindecata cumva acea rana a copilului.
