Cand apar primele lansete din fibra de sticla? Cum au fost introduse boilies-urile ca nada pentru crap? Cand au fost inventate mulinetele? In ce perioada au inceput sa se inmulteasca magazinele de pescuit? La toate aceste intrebari vom raspunde de-a lungul acestui articol, care-si propune sa sublinieze cateva dintre cele mai importante date din istoria pescuitului.
Puncte de referinta despre lansete
Lansetele erau construite, cel putin la inceputurile lor, din lemn sau din fibra lemnoasa. Pana in anii 1900, bambusul era principalul material care se folosea la constructia lansetelor. Deci, perfectionarea acestor ustensile de pescuit a fost facuta cu mare greutate, spre deosebire de mulinete, cum vom vedea mai departe. De asemenea, pana in secolul al XX-lea, lansetele se utilizau doar la stilul de pescuit cu naluci usoare sau la musca.
Fibra de sticla a fost introdusa la jumatatea anilor 1900, mai precis in 1955. Cu toate acestea, pentru mai multi ani dupa aceea, pescarii inca foloseau cu precadere lansetele din bambus, asta pentru ca cele din fibra de sticla erau abia la inceput si nu erau vazute cu ochi buni de producatori. In plus, diferentele dintre cele din bambus si cele din fibra de carbon nu erau atat de mari, in afara pretului ceva mai scazut in cazul celei de-a doua. Mai mult decat atat, greutatea celor doua materiale era similara.
La pescuitul la musca, lansetele din bambus erau neegalate in acea perioada, asta si deoarece cei care le confectionau ajunsesera la un nivel de perfectionare foarte inalt. Lansetele facute din bambus erau recomandate pescarilor foarte experimentati, intrucat tehnica necesara necesita o solicitare suplimentara pentru pescari. Una peste alta, pana la urma lansetele de fibra de sticla au reusit sa prinda si ele, in anii 1970 si 1980 tot mai multe persoane incepand sa le cumpere.
Important de retinut este faptul ca doar in ultimul secol putem vorbi despre o revolutie din punctul de vedere al lansetelor de pescuit, pana in acel moment lucrurile fiind cat se poate de lineare. In continuare va vom prezenta cateva date foarte importante care au marcat istoria lansetelor de pescuit. Vom incepe prin mentionarea anului 1948, atunci cand este infiintata compania St. Croix, ai carei patroni solutioneaza problema lungimii lansetelor din bambus dintr-o singura bucata.
Sapte ani mai tarziu, apare prima lanseta din fibra de sticla, care incet-incet avea sa inlocuiasca intr-o mare masure lansetele de bambus. Aceste lansete au fost produse, pentru inceput, intr-un numar limitat si erau destinate pescuitul unor anumite specii de pesti si doar in conditii speciale.
Anul 1956 aduce aparitia unor lansete de referinta: Flip-Out si Whip-Out. Acestea se remarcau prin faptul ca aveau un gabarit mic, insa se putea extinde pana la numai putin de sapte metri. Tot in acel an vor aparea si lansetele special concepute pentru pescuitul la musca, realizate din trei bucati. Astfel, se rezolva problema transportului dificil al lansetelor si, mai mult decat atat, pretul era foarte bun.
Exfolierea in timp a vopselelor de pe lansete se rezolva in 1957, prin amestecul mai multor culori in fibra de sticla. Tot in 1957 este inventate cea dintai lanseta ultralight, ce cantarea intre aproximativ 60 si 100 de grame. Aceasta lanseta avea sa ramana in istorie drept una cele mai utilizate si mai eficiente lansete pentru dimensiunile sale. Cel dintai combo de copca apare la doi ani de la inventarea lansetei ultralight. Acesta avea sa fie folosite intensiv, mai ales de catre pescarii din nordul Statelor Unite ale Americii.
Primul blanc este inventat la inceputul anilor 1960, datorita conceptului Triple-Fiber, care nu era altceva decat un strat subtire de fibra de sticla, ce avea impregnant in el rasini superioare si alte elemente similare. Tot in anii 1960 aparea si o lanseta de 1,80 metri care avea o greutate mai mica de 60 de grame, un record pentru acea perioada. Rezistenta la impact a acesteia era foarte mare, iar puterea foarte ridicata. Un element distinctiv al lansetei consta in inelele ei placate cu un aur de numai putin de 24 de carate.
In deceniul al saptelea al secolului trecut se inventa mufarea ce asigura conectarea foarte eficienta a tronsoanelor, dar si o siguranta sporita la acele lansari in forta. Interesant este faptul ca aceasta mufare nu presupunea utilizarea mufelor. In anul 1983 grafitul incepea sa fie folosit pentru fabricarea blancurilor lansetelor, asta deoarece se dorea inlocuirea fibrei de sticla. Astfel, toate lansetele care se aflau in productie la momentul repsectiv aveau sa aiba grafitul ca material de baza la confectionarea blancurilor.
Prin adaugarea se blacn a unei fibre de grafit foarte performante, blancurile lansetelor au devenit mult mai rezistente si mai eficiente, asta incepand cu anul 2005. In prezent, evolutia tehnologiei este atat de mare incat nici nu stim la ce sa ne asteptam in continuare in ceea ce priveste noile inovatii care se pot aduce in legatura cu lansetele de pescuit.
Cateva cuvinte despre boilies-uri, nadire si monturi
In anii 1970, in Marea Britanie, pescarii de crap s-au gandit ca ar fi mai bine sa schimbe intr-un fel nadele si momelile pentru acest peste. Pana in acea perioada, nu se foloseau decat bucatele de paine, viermi, rame, mancare pentru caini si pisici si mezeluri pentru ademenirea crapilor.
Cea dintai persoana care s-a gandit sa modifice aceste lucruri a fost un oarecare Fred Wilton, din Anglia, ce a adaugat un continut mare de proteine nadelor sale. Deoarece procesul de fabricare al nadelor presupune fierberea, el s-a gandit sa le numeasca boiled baits (nade fierte), expresie care mai tarziu s-a transformat in boilies.
Nadele lui Wilton au fost prezentate publicului larg in anul 1972 si au fost un succes instantaneu. Tot mai multi pescari s-au repezit sa le foloseasca si, dupa cum au observat singuri, rezultatele la crap erau excelente.
Pudra provenita din lapte, caseina, era unul dintre principalele componente ale bilelor de boilies. Pe langa acest ingredient, au mai fost adaugate si oua, mult calciu, diverse proteine vegetale s.a.m.d. Fred Walton a venit cu ideea adaugarii atractantilor in boilies-uri tot in anii 1970, mai ales datorita mirosului puternic al uleiurilor, menite sa atraga crapii, asociindu-le cu sursele de hrana preferate ale acestora. Pentru inceput, pescarii nu au fost fanii atractantilor, insa, cu timpul, ei au inteles importanta lor.
Cum este si normal, multe dintre ingredientele mentionate mai sus nu se gaseau cu usurinta si, mai multe decat atat, costau si foarte multi bani. De aceea, pescarii trebuiau sa invete cum sa le fabrice de unii singuri. Odata cu trecerea anilor, boilies-urile lui Walton au fost cumparate de catre magazinele de pescuit, iar astfel toata lumea putea sa le achizitioneze, la preturi mult mai rezonabile.
Deoarece pescarii si-au dat seama ca nu este bien sa puna direct boilies-urile pe carlige, ei au inventat primele monturi, cele cu fir de par. Acestea au aparut spre sfarsitul deceniului al saptelea din secolul trecut. Pana atunci, carligele erau acoperite de boilies-uri, asta si pentru ca bilele erau foarte moi si se putea realiza asta. Problema care aparea consta in faptul ca bilele de boilies se spargeau in timpul lansarilor. De indata ce au aparut si liantii nutritionali sau atractantii, problema s-a rezolvat, pentru ca bilele au devenit mult mai tari si mai rezistente. De asemenea, montura cu fir de par este una dintre cele mai folosite monturi chiar si in prezent, ea fiind preferata de foarte multi pescari.
Utilizand ingrediente similare ca in cazul boilies-urilor normale, Walton s-a gandit sa creeze bile speciale pentru pescuitul la suprafata. Astfel a aparut boilies-ul up, care se remarca prin faptul ca era mult mai flotant, datorita continutului dublu de oua. Mai mult decat atat, pasta se cocea in diferite forme de metal.
Boilies-urile solubile au fost create prin uscare si au in componenta multe seminte, de diverse tipuri. Este foarte important ca aceste boilies-uri sa fie capabile sa creeze norisorii de atractie la contactul cu apa, care sa poata ademeni crapii. Odata cu introducerea aminoacizilor ca parte componenta a boilies-urilor, s-au schimbat total datele problemei. Astfel, crapii sunt extrem de tentati sa muste, deoarece aminoacizii le provoaca reflexe involuntare. Aminoacizii sunt indicati pentru prepararea boilies-urilor si daca se doreste un pescuit sportiv, cat mai eficient cu putinta.
In anii 1970, pescarii nu aruncau in apa decat nada din carlig. Ce-i drept, existau cativa care aruncau si unele bile pe langa montura. Rod Hutchinson a fost cel care a demonstrat importanta nadirii la pescuit, pentru ca, nadirile grele cu bile sunt esentiale pentru capturi importante. Cei care nu sunt de acord cu aceasta afirmatie fie nu au suficienta experienta in pescuit, fie nu au inteles nimic in legatura cu tainele acestuia.
Inventarea rachetelor de nadire, a bastoanelor si a cupelor au condus la o adevarata revolutie din acest punct de vedere. Astfel, nadirea a inceput sa se realizeze la distante mari, cu rezultate excelente, atat la pescuitul normal, cat si la cel sportiv. Practic, toti pescarii ce se respectau aveau aceste accesorii la dispozitie in timpul unei partide, mai ales daca mergeau sa prinda crap. Una peste alta, fara inventarea boilies-urilor, pescuitul crapului ar fi stagnat. Aceasta nada este ideala pentru crap, intrucat contine absolut tot ce acest peste are nevoie pentru a musca.
Despre mulinete si fire de pescuit
Primele modele de mulinete de pe piata apar in secolul al XVIII-lea, in prima jumatate a acestuia. Cele dintai exemplare erau facute din alame si se gaseau in Marea Britanie. Dupa 1750 au aparut mai multe modele nu foarte inspirate, care faceau viata pescarilor foarte dificila, din cauza greutatii lor prea mari si a timpului de recuperare prea ridicat.
Abia in secolul al XIX au fost inventate mulinete ceva mai performante, inainte de venirea veacului al XX-lea cand a avut loc, exact ca si in cazul majoritatii ustensilelor de pescuit, o adevarata revolutie din punctul de vedere al modelelor de mulinete. Cu toate acestea, preturile lor erau inca prea mari, iar greutatea, timpul de recuperare si elementele componente nu erau la standare foarte inalte.
Pana undeva prin secolul al XVIII-lea, pescarii trebuiau sa-si realizeze firele de pescuit de unii singuri, in special din par de cal. Odata cu inventarea masinilor de cusut, aceastea au inceput sa se foloseasca pentru impletirea firelor. Dupa cateva decenii matasea a fost aleasa drept element foarte bun pentru inlocuirea parului de cal, asta deoarece firul de cal era usor, nu avea elasticitate si, in consecinta, ingreuna foarte mult procesul de aruncare. Mai mult decat atat, parul de calse uza rapid. Cu toate ca matasea nu prezenta aceste dezavantaje, ea absorbea apa cu prea mare usurinta si devenea grea dupa mai multe ore de pescuit, nemaiputand fi folosita in mod eficient.
Cand au aparut primele magazine de pescuit?
Cele dintai magazine de pescuit au aparut la jumatatea secolului al XVIII-lea, in Marea Britanie. Ele aveau o gama larga de articole dedicate pescuitului, pescarii putand gasi cam tot ceea ce oferea piata la acea data.
