Specii de guvizi, pești care preferă fundul apei

In acest articol ne vom referi la cateva dintre cele mai cunoscute specii de guvizi, precum Neogobius melanostomus (stronghilul), Neogobius eurycephalus, Neogobius fluviatilis, Neogobius kessleri sau Neogobius gymnotrachelus.

Pentru inceput, trebuie sa mentionam faptul ca guvizii fac parte din familia Gobiidae. Trasatura principala a guvizilor este reprezentata de faptul ca inotatoarele ventrale ale pestilor sunt unite intr-una singura, care are rolul de a ajuta la fixarea lor pe fundul apei. Astfel, curentul din mare sau din rauri nu-i afecteaza foarte mult.

Un alt lucru demn de notat este faptul ca guvizii nu au o linie laterala. Acesta ar trebui sa fie cel mai important organ de simt al unui peste, cu ajutorul caruia el sa poate percepe presiunea si intensitatea curentului din ape. Celulele care alcatuiesc acest sistem sunt pozitionate, de regula, pe capul pestilor si poarta denumirea de genipori. In functie de felul in care sunt dispuse, pestii sunt impartiti in genuri, precum Mezogobius, Knipowitschia, Gobius sau Pomatoschistus.

In ultimii ani, numarul guvizilor a inceput sa creasca din ce in ce mai mult. Pescarii ce vor sa prinda somn sau biban au, nu de putien ori, surpriza sa se trezeasca cu guvizi, intrucat acestia nu numai ca musca foarte repede la pestisori, insa le plac si ramele, atat cele negre, cat si cele albe.

In prezent, poate cea mai raspandita specie de guvid din tara noastra este reprezentata de catre strunghil. Acesta se regaseste cu precadere in Dunare si in Delta. In ceea ce priveste fluviul nostru, se cunosc numai putin de sapte specii de guvizi care salasluiesc aici. Este vorba despre Neogobius fluviatilis, N. kessleri, Proterorhinus marmoratus, Bentophilus stellatus, N. gymnotrachelus, N. melanostomus  si Neogobius eurycephalus. Pana acum 25 de ani, se pare ca exista si o a opta specie, Bentophiloides brauneri, care insa, dupa toate probabilitatile, a disparut.

In total, la noi in tara exista 19 specii de guvizi. O parte dintre acestea, desi au intrat pentru prima data in mediul marin, s-au retras in apele dulci. Cu toate astea, pot supravietui in ambele medii.

Sase din totalul celor 19 specii de guvizi sunt specii marine. Poate cea mai importanta dintre acestea este specia Mesogobius batracocephalus, denumita in termeni populari hanos. Pestii care apartin acestei specii pot ajunge sa depaseasca 500-600 de grame si sunt foarte apreciati de catre pescarii de la noi.

Un numar de patru specii de guvizi traiesc exclusiv in apele dulci si nu pot supravietui in mare, in timp ce restul de noua sunt adaptate si la apele salmastre, la cele marine si la cele dulci.

Dupa cum spuneam, strunghilul se gaseste in cel mai mare numar in tara noastra dintre toate celelalte specii de guvizi. Pana in urma cu circa 20 de ani, acest peste era pescuit doar in zonele de la gurile Dunarii, la Sacalin si Musura si in complexul Razim-Sinoie.

Stronghilul se diferentiaza de celelalte specii de guvizi prin faptul ca are in partea posterioara a inotatoarei dorsale o pata de culoare neagra. Ea se observa mult mai bine la femele.

In ceea ce priveste aspectul lor, strunghilii au un corp comprimat lateral. Ca dimensiuni, ei ating in jur de 20-25 de centimetri. O alta trasatura importanta a acestor pesti este data de faptul ca muscatura lor este violenta, iar pescarii trebuie sa fie foarte atenti si vigilenti pentru a nu avea probleme.

Carnea strunghilului este foarte buna, fiind apreciata de catre toata lumea. Cu toate astea, se spune ca hanosul are gustul cel mai rafinat.

Strunghilul prefera zonele din apa care au un substrat ceva mai tare, precum pietrisul. In aceste locuri, el se va hrani, in general cu scoici, care obisnuiesc sa traiasca in colonii, cel putin Dreissena polymorpha. Din acest considerent, acest guvid concureaza direct cu crapul, ce obisnuieste sa consume aceleasi scoici. De asemenea, de notat este si faptul ca aceasta asigura un ritum si un nivel de crestere excelent, atat pentru stronghil, cat si pentru crap.

Stronghilul este raspandit si in Marea Caspica, nu doar in Marea Neagra. Mai mult decat atat, el se regaseste si intr-un numar destul de mare de fluvii. La noi in tara, el a fost gasit pentru prima oara la inceputul anilor 1960, de-a lungul litoralului Marii Negre, dar si pe lacurile litorale sau in zona Razim-Sinoie. La mijlocul anilor 1980, se pare ca a ajuns pana la Marea Baltica, dar si in America de Nord. Arealul sau de raspandire mai cuprinde si tari precum Serbia sau Austria, unde a patruns ceva mai recent, dar si Rusia.

In prezent nu se stie de ce acest guvid s-a extinsa atat de mult si atat de rapid si pe fluviul Dunarea, la fel cum nu se cunoaste impactul sau asupra celorlate specii de pesti. Unii cercetatori sunt de parere ca scoicile Dreissena polymorpha reprezinta un motiv suficient de bun pentru ca stronghilii sa ramana aici. Cum aceasta nu se gaseste in Marea Neagra, ci doar la gurile Dunarii, stronghilii stau cu precadere in aceste zone.

In afara de strunghil, vom mai vorbi de alte cateva specii de guvizi foarte des intalniti in apele din tara noastra. Este vorba despre Neogobius eurycephalus, Neogobius fluviatilis, Neogobius kessleri si Neogobius gymnotrachelus. Desi acestia nu pun la fel de multe probleme pe cat cauzeaza stronghilul pentru pescarii de la noi, ei merita sa fie pomeniti, cel putin datorita faptului ca se gasesc intr-un numar foarte mare.

Guvizii care apartin speciei Neogobius eurycephalus isi au habitatul cam in aceleasi locuri ca si stronghilii. Cu toate astea, ei nu cresc la fel de mult ca tovarasii lor si nu prea au obiceiul sa se deplaseze mai departe de gurile fluviului Dunarea. Ei nu mananca deloc moluste. In ceea ce priveste populatia de Neogobius eurycephalus, se pare ca in ultimii ani s-a pastrat la un nivel relativ constant.

Aspectul acestor guvizi este putin diferit fata de celelalte specii, mai ales deoarece au un cap mai plat, iar culoarea corpului lor este relativ heterogena, fiind de obicei argintie.

Alta specie de guvizi care poate fi intalnita in tara noastra este reprezentata de catre Negobius fluviatilis. Aceste exemplare se remarca printr-un corp ceva mai fuziform. Ei au o culoare mai inchisa, de obicei cenusie si nu prezinta niciun fel de pete pe corp. Neogobius fluviatilis isi are habitatul si in mare, uneori chiar la o distanta foarte mare fata de gurile fluviului.

Neogobius kessleri traieste in apele mai adanci din Dunare. Ca si lungime, guvidul care apartine aceste specii poate ajunge pana la 15-20 centimetri. El se hraneste cu precadere cu pestisori si se remarca printr-un numar mare de pete, care se observa cu usurinta si pe inotatoare, dar si pe corp. Ca si culoare, el este brun-roscat.

Ultima specie de guvizi la care vom face referire este reprezentata de catre Neogobius gymnotrachelus. Acestia prefera zonele cu mal mult, unde curentii nu sunt foarte puternici. Talia lor este ceva mai mica decat in cazul celorlalti pesti. Ei se pot recunoaste cu usurinta prin faptul ca au dungi in forma oblica pe cap, exceptie facand unii masculi adulti.

In concluzie, trebuie sa retinem faptul ca exista un numar mare de specii de guvizi la noi in tara, dintre care stronghilii sunt cei mai numerosi. Ei sunt raspanditi cu predilectie la gurile Dunarii, dar se pot gasi si in Marea Neagra.