In general, cam orice parinte considera educatia scolara a copiilor sai foarte importanta si o coreleaza, mai mult sau mai putin, cu succesul pe care-l vor avea in viata acestia. Orice parinte doreste sa fie mandru de realizarile copilului si sa vada ca acesta se descurca cu brio la scoala.
Dar tocmai cand ai intentii bune, poti face unele greseli. Nu e tragedie: oricine greseste, iar a fi parinte este adesea cel mai dificil lucru. Insa e bine sa incercam intotdeauna sa ne constientizam erorile, sa cercetam daca actiunile noastre, chiar si cu intentii bune, nu cumva au un efect opus intentiilor.
Iata 7 greseli pe care parintii le fac in educatia scolara a copiilor:
♠ Lasa intreaga educatie pe seama scolilor si se axeaza doar pe ceea ce inseamna educatie formala. Parintii ar trebui sa stie mai bine ca educatia este un concept mai complex decat ceea ce implica latura sa formala, din institutiile de invatamant. In afara de cei “7 ani de acasa”, care se refera mai degraba la reguli de disciplina si conduita sociala, educatia nu tine doar de materiile incluse in curriculum, ci si de o cultura generala vasta si de invatarea unor abilitati practice. Scolile, chiar de-ar fi excelente (ceea ce nu e cazul) nu ii ofera unui copil o cultura generala extinsa (mai rar obtii cultura in unele domenii precum arta, literatura, psihologie, relatii interumane etc. – ce se afla in manuale nu “rezolva” intreaga chestiune!). In plus, este si rolul parintelui de a stimula curiozitatea unui copil, indiferent ca se arata interesat de natura, de computere, de arta, de masini; de asemenea, cea de a-l ajuta sa isi descopere abilitatile si domeniile unde se descurca mai bine. A-i oferi materiale informative, a-i incuraja curiozitatile, a-i arata lumea: iata ceea ce nu poate fi lasat doar in seama scolii.
♠ Ii intereseaza strict notele obtinute si rezultatele la examene. Nu se poate spune ca nu sunt deloc importante, nici ca parintii nu ar trebui sa fie interesati de rezultatele scolare. Insa… a privi educatia doar prin prisma notelor este o eroare. Mai mult, aceasta pune presiune asupra unui copil – cum sa mai fie interesat de ceea ce invata, daca se teme doar de ce nota va obtine? Partea cea mai importanta: succesul in viata NU e deloc garantat de note bune! Un copil ce obtine calficative maxime, dar nu si-a dezvoltat abilitati de relationare, de munca in echipa, nu si-a dezvoltat si alte laturi ale personalitatii sale (pasiuni etc.) nu va deveni un lider! De asemenea, fiecare copil e mai bun la ceva, mai putin bun la altceva: cate genii nu picau la materii ce nu se integrau in domeniul lor de interes? (ba mai mult, unele aveau rezultate proaste chiar in domeniile unde apoi excelau). Asadar, nu trebuie sa cerem copiilor performante la toate materiile, ci sa incurajam dezvoltarea lor in aria lor de interes.
♠ Ii fac sau corecteaza temele de acasa. Mare greseala: trebuie sa lasam copilul sa isi faca singur sarcinile scolare: daca greseste, e normal si cu putin efort, va invata din aceasta. Nu ajuta cu nimic daca ii facem noi temele! Acestea ajuta la consolidarea informatiilor sau abilitatilor invatate in clasa si contribuie la responsabilizarea copiilor. Parintii trebuie sa supravegheze realizarea sarcinilor scolare si sa fie dispusi sa explice sau raspunda la intrebari, ba chiar, daca se pricep, sa-i ofere copilului si alte surse de informatie in afara de lectiile din manual. Dar nu sa faca sau sa corecteze ei temele! Nu trebuie ca cel mic sa aiba o tema corecta si perfecta pentru a-si impresiona profesorul, ci sa lucreze pentru a invata ceva; treaba profesorului va fi cea de a corecta apoi temele.
♠ “Iau mereu partea” profesorilor. Poate ca vi se pare familiara situatia: un copil are rezultate slabe la o materie, sau se confrunta cu alte probleme scolare; parintele, desigur, asculta ceea ce are de zis profesorul, dar mai putin ce zice copilul (“nu e un prof bun”, “nu ma place”, “nu inteleg ce preda” etc.). Dar din pacate, exista si astfel de situatii si nu rar: profesori care nu stiu cum sa transmita copiilor pe intelesul lor materia; profesori exigenti sau chiar duri; profesori nepregatiti; profesori care nu se poarta bine decat cu elevii care “sunt buni”. A fi profesor nu inseamna doar sa stii sa predai, ci si si cum sa o faci asa incat cei mici sa “prinda” ceea ce incerci sa transmiti! Asadar, e nevoie, atunci cand e o problema, sa ascultam si ceea ce are de spus copilul.
♠ Ii impun copilului domeniul de studiu ales de ei. De cate ori nu se intampla oare ca un copil, desi e interesat de arte, sa fie inscris la un liceu cu profil real? Sau chiar la o facultate cu care nu are tangente, doar pentru ca parintii considera ca un domeniu este mai bun, ca ii va garanta succes, ca “daca noi suntem medici, asa vrem sa fii si tu” etc.? Dar a impune domeniul de studiu este un prim pas spre dezastru. Rareori poti fi bun la ceva ce nu te atrage deloc – si chiar daca reusesti, ce sens are sa studiezi si apoi sa lucrezi intr-un domeniu care nu iti starneste interes? Chiar daca nu avem completa incredere in alegerile copilului, nu putem decat sa ne oferim sfatul: este viata sa, mai ales cand vine vorba despre alegerea unei facultati.
♠ Compara copilul cu ceilalti elevi. Unii parinti nu se pot abtine sa nu intrebe: “dar ceilalti copii ce note au luat?”, “dar colegul care a luat anul trecut premiul I cum s-a descurcat?”. Ce conteaza? Fiecare copil e diferit si are aptitudini si interese diferite. Tot ce transmiti prin aceste intrebari copilului este fie ca trebuie sa se ia la intrecere pentru a dovedi ca-i mai bun, fie ca el nu e la fel de bun precum e colegul X sau Z. Nu e cazul sa te preocupe rezultatele copiilor altora si nici sa-i compari intre ei. Doar nu esti si tu copil (cum mai tipa copiii cand se infurie “mama lui X e mai buna decat tine”, sa spui si tu “copilul lui Z e mai destept decat tine”!!!).
♠ Nu incurajeaza educatia scolara. Cu toate problemele sistemului nostru scolar, totusi educatia este importanta pentru viitorul copilului: ii ofera unele cunostinte si abilitati, ii dezvolta capacitatile de relationare, responsabilitatea, obisnuinta cu un program de munca etc.. Exista si parinti care, de multe ori dezamagiti ca “nu te ajuta cartea”, nu incurajeaza mai deloc educatia. Si rezultatele se pot vedea: sunt tineri care nici nu stiu sa scrie corect in limba materna sau sa faca un simplu calcul (de ce, daca ai calculator pe smartphone si PC?)… Da, este adevarat ca o educatie buna nu asigura o viata lipsita de griji, insa are rol in formarea atat mintii (capacitate de analiza, memorare, abstractizare, calcul), cat si a personalitatii (abilitati de relationare).
