Toleranța, acceptarea diversității și a diferențelor între oameni și culturi este astăzi o valoare cu atât mai importantă cu cât lumea se confruntă cu mari probleme legate de prejudecată și discriminare. Ca părinți, nu doriți ca propriul copil să ajungă acel tip de persoană intolerantă, închisă, ce îi critică, judecă și condamnă pe cei diferiți pe baza unor idei preconcepute!
Intoleranța unor minorități (religioase, etnice, rasiale, sexuale), judecarea și condamnarea unor indivizi doar pentru că sunt diferiți este o atitudine închisă care cauzează un mare prejudiciu societății. Omul intolerant este nu numai închis, rigid, ci și incapabil de schimbare și limitat.
Problema este că oricine, indiferent de nivelul său de educație și de cultură, se confruntă cu propriile sale prejudecăți și poate fi în anumite situații intolerant. Oricine are idei negative asupra unor minorități, nu există persoană complet tolerantă! Fie că este vorba despre minorități etnice, religioase sau sexuale, cu toții avem prejudecăți și stereotipuri negative, chiar dacă în general nu le ducem la extreme.
Atunci, cum putem să transmitem copilului valorile toleranței și a acceptării diferențelor între oameni?
În primul rând, un părinte nu trebuie să se arate el însuși intolerant cu unele persoane, nu trebuie să-și exprime de față cu copilul ideile preconcepute negative despre unele comunități și persoane! Chiar dacă aveți astfel de prejudecăți, nu vă învățați copilul cu ele, nu creșteți un copil intolerant. O simplă observație de genul „ăștia de felul lor mereu au furat” etc. va transmite unui copil propria voastră prejudecată.
Când observați că un copil are o atitudine intolerantă, de respingere și judecare a unora diferiți de el, încercați să-l faceți să înțeleagă că oamenii sunt în esență la fel, că ei nu trebuie tratați diferit doar pe baza unor diferențe exterioare precum rasa, religia, aspectul fizic, familia din care fac parte, nivelul de trai etc.. Copiii pot fi extrem de cruzi și vor batjocori și izola pe cei altfel, pe cei care se remarcă printr-o diferență. Încercați să-i transmiteți valoarea egalității între oameni (chiar dacă voi înșivă aveți idei stereotipe, chiar dacă voi înșivă discriminați pe unii).
Încurajați copilul să vadă dincolo de diferențe. Întrebați-l, de exemplu, ce crede el că-l face diferit de un om de altă rasă, religie, etnie. Ce l-ar face pe el însuși superior? Oare nu sunt oamenii născuți la fel, creați la fel? Dar dacă el ar fi fost născut și crescut în locul celuilalt? Diferențe există, însă ele nu fac automat pe unul inferior altuia. Iar diferențele cele mai mari sunt de fapt construite de societate, căci oamenii sunt născuți la fel!
Încurajați-l să cunoască oameni de alte religii sau etnii și să observe că diferența nu este în sine un lucru rău. Ca părinte, probabil preferați ca copilul să aibă prieteni la fel și ați fi oarecum deranjați de faptul că vine acasă cu un copil de altă rasă, etnie, religie etc.. Este bine ca părinți să știți ce anume vă face pe voi înșivă intoleranți, ce minoritate discriminați și din ce motive. Teamă, respingere instinctivă? Motive bazate? Nu transmiteți însă și copilului propriile voastre idei și prejudecăți, lăsați-l să își construiască propriile idei.
Într-o situație în care este evidentă intoleranța societății, explicați-i copilului de ce există această respingere, condamnare, judecată a altora. Este greu chiar ca adult să explici astfel de lucruri. Și este greu să fii tolerant în unele situații. Dar adevărul este că de multe ori, intoleranța provine din teamă, din respingerea celui diferit și din idei preconcepute, generalizate de la cazuri singulare la o întreagă comunitate sau minoritate (când spui că “toți cei de etnia X sunt hoți/ ciudați/ nebuni/ violenți” etc., te bazezi pe cazuri cunoscute și le generalizezi la toți indivizii). Sunt cazuri extreme care întăresc intoleranța, precum cele legate de terorism – însă cum am putea extinde și generaliza cazurile la o întreagă populație, la o întreagă religie, comunitate?
Este important ca părintele să transmită copilului valoarea toleranței, chiar dacă nu poate scăpa complet de idei preconcepute și discriminatorii. A fi tolerant înseamnă a accepta că alții sunt difeiți, că au alte grile de valori și altă viață; a accepta că sunt diferiți, chiar dacă nu îți place în mod necesar ideea. Toleranța nu înseamnă neapărat prietenie, ci acceptare, deschidere, oprirea judecăților. Este o valoare esențială în societate și dacă nu o transmitem copiilor noștri, lumea nu poate deveni mai bună.
Numai și numai toleranța va duce la o societate fără lupte, fără frică, fără condamnarea unora doar pentru că nu sunt ca noi. Așadar, să nu transmitem copiilor propriile noastre idei și atitudini discriminatorii, ci să-i învățăm să nu judece pe nimeni pe baza aparențelor și a diferențelor!
