Au rost suspiciunile într-o relație de cuplu? Înainte de a discuta pe larg cât de mult pot dăuna acestea, trebuie diferențat între suspiciunile și gelozia fondată – atunci când partenerul oferă motive pentru a naște bănuieli sau când există dovezi și suspiciunile și gelozia nefondată, născută pur și simplu din insecuritatea și lipsa de încredere a unui partener.
Cum știi dacă suspiciunile sunt sau nu fondate? Destul de ușor: a oferit partenerul de cuplu vreun motiv pentru a naște bănuieli? A flirtat excesiv, a mințit, a ascuns ceva? Ai vreo dovadă reală că ar putea să te înșele? Dacă răspunzi nu și totuși te temi de o posibilă infidelitate constant, ești suspicios fără bază.
De ce se nasc suspiciunile într-o relație de cuplu?
După cum s-a spus, uneori apar bănuieli pentru că unul dintre parteneri se comportă suspect; a fost prins mințind, ascunzând ceva sau a flirtat în mod exagerat în mai multe ocazii. Alteori, bănuielile există deoarece în trecut s-a întâmplat ca partenerul chiar să înșele.
Însă există și multe situații în care suspiciunile sunt strict problema persoanei ce le are. Partenerul nu a făcut nimic pentru a le naște. Persoana suspicioasă se confruntă cu o lipsă de încredere în sine și în partener, câteodată în toți oamenii. Este o persoană foarte posesivă, care dorește ca persoana iubită să i se dedice și care consideră că are dreptul să știe tot, să afle tot ceea ce face celălalt. De multe ori, este o persoană cu stimă de sine scăzută, care crede câteodată că de fapt nu-și merită partenerul, deci că acesta o va părăsi sau înșela.
Toate aceste probleme de insecuritate, lipsă de încredere, posesivitate apar din cauza unor experiențe negative din trecut, uneori în familie, alteori în relații trecute. O persoană ce s-a simțit ignorată de cei iubiți, abandonată sau trădată se poate confrunta de fiecare dată cu aceste sentimente negative.
Mai este o posibilitate: persoana suspicioasă a înșelat la rândul ei. De aceea, poate că se teme, conștient sau nu, ca rolurile să nu se inverseze, ca un fel de pedeapsă. Cel care a înșelat poate deveni o persoană extrem de bănuitoare tocmai pentru că a înșelat.
Însă suspiciunile pot omorî o relație de cuplu!
Să ne gândim în primul rând la partenerul bănuit: cum este să vezi că persoana cu care ai o relație nu are încredere în tine? Și să știi că nu ai făcut nimic care să justifice această lipsă de încredere? Te simți frustrat și chiar jignit. De ce nu ai merita încrederea sa?
Cum este să vezi că ești verificat, controlat aproape ca un copil? Să descoperi că un partener suspicios îți verifică pe ascuns telefonul, mailul, că îți umblă în lucrurile personale, că îți sună chiar prietenii pentru a te verifica? Este greu de suportat. Unde este respectul pe care îl meriți? Și unde este puțina intimitate la care ai dreptul?
Cum este să te confrunți cu crize nefondate de gelozie? Dar cu acuzații imaginare? Știind că, cu cât încerci să arăți că nu ai greșit cu nimic, cu cât te scuzi (fără să ai de ce), cu atât partenerul devine mai bănuitor (după ideea “cine se scuză se acuză”). Renunți apoi să te mai scuzi și să te mai justifici. Însă nici așa nu este bine, așa dai apă la moară suspiciunilor („dacă taci, ai ceva de ascuns”). Cum ieși din această situație? Pare fără scăpare…
Să ne gândim și la persoana suspicioasă. Cum este să simți că nu poți avea încredere în partenerul de cuplu? Să fii mereu nesigur, mereu temător? Să îți închipui că fiecare mic lucru este dovadă a unei trădări. Să îți închipui că persoana iubită te va înșela sau părăsi. Să trăiești cu anxietate și să nu-ți poți controla temerile. Un simplu incident, precum cel că nu ți se răspunde la telefon, să te facă paranoic, să te facă să crezi că ești înșlelat. Și cum este să știi că greșești acuzându-ți partenerul, dar fără să te poți controla?
Suspiciunile nu aduc nimic bun unei relații. Mai mult, o pot omorî. Câteodată, partenerul se satură de insecuritatea celuilalt și se satură să fie acuzat, să fie controlat, să fie urmărit. Și astfel încheie relația. Alteori, lucrurile se întâmplă și mai tragic. Suspiciunile constante pot de fapt să facă persoana bănuită să înșele! Văzându-se mereu bănuită, văzând că partenerul se așteaptă să fie înșelat, acesta poate fi tentat să pună în practică, sa facă ceea ce se teme celălalt că va face.
Iată o scurtă poveste care arată cât rău pot face suspiciunile
„Încă de la început, iubitul meu a fost foarte gelos. Însă inițial mă flata și mă amuza. Numai că a început să se poarte foarte ciudat și inacceptabil, să mă chestioneze în fiecare zi ce am făcut și cu cine am vorbit; să îmi verifice telefonul; să insiste să mă ducă și să mă ia din oraș dacă ieșeam cu fetele; să mă sune foarte des. Și până la urmă, să mă acuze că am fost cu altcineva din nimicuri.
Odată, eram în oraș cu o prietenă și nu i-am răspuns la telefon; rămăsese pe silent. L-am văzut venind furios – mă căutase în cafenelele unde știa că merg. S-a purtat groaznic, m-a făcut de râs, a început să o interogheze pe prietena mea, să o întrebe cine mai vine când ieșim noi, cu cine mă văd și altele. Nu mai spun că în tot timpul acesta aproape că țipa și mă privea cu o ură și neîncredere ce m-a șocat.
Știți ce am făcut? L-am înșelat! După un an și jumătate, nu mai suportam. Mă bănuia și mă acuza oricum, așa că mi-am zis de ce nu? Așa că m-am culcat cu un fost prieten cu care ieșisem de mult. Am făcut-o mai mult de ciudă, mi-e rușine să o spun. Apoi, i-am spus ce am făcut și de ce am făcut-o și am ieșit din această relație pe care nu o mai suportam. L-am iubit, dar cu fiecare criză a lui, o picătură de iubire se ducea, până ce nu a rămas nimic. Nimic decât ciudă…”.
