Iată un subiect controversat: concursurile de frumusețe pentru copii. Cât de benefic și cât de etic este să înscrii un copil de 4 ani la un astfel de concurs? Dar un copil de 7 ani? Mulți părinți (și nu numai) se declară îngroziți de competițiile de acest tip, în timp ce alții declară că sunt nu numai inofensive, dar și benefice pentru copii.
Unde stă adevărul? La o primă vedere, concursurile de frumusețe sunt inadecvate copiilor – trebuie să învățăm un copil că valoarea sa stă în aspectul fizic? În plus, trebuie să implicăm un copil de la vârste fragede în competiția cu alții?
Argumente pro și contra concursurilor de frumusețe pentru copii
Concursurile ar crește încrederea în sine a copilului. Iată argumentul părinților ce-și înscriu copiii în astfel de competiții – faptul că acestea cresc încrederea în sine a copilului. Este vorba nu doar de încrederea în felul cum arată, ci și de încrederea în talentele sale și de prezența în fața unui public și vorbitul în public.
Adevărat – însă oare concursurile nu cresc încrederea în sine doar acelor copii care chiar câștigă un premiu? Cum rămâne cu cei care pierd? La vârste fragede, nu simt ei că nu au fost destul de buni? În plus, există diverse alte activități ce cresc încrederea copilului, precum cursuri de dans, de teatru etc..
Contestatarii argumentează chiar că aceste competiții au un efect opus: scad încrederea în sine celor care nu câștigă. Și creează probleme de imagine de sine chiar și copiilor câștigători: unii copii ajung să creadă că sunt superiori doar datorită frumuseții. Iar mulți foști premianți au declarat că, odată cu vârsta, se simțeau presați să-și mențină aspectul, să arate perfecți. Presiunea aceasta nu poate fi sănătoasă pentru un copil sau adolescent.
Să nu uităm faptul că un copil drăgălaș nu va fi întotdeauna un adolescent și adult frumos – și atunci, apar probleme. Unii participanți se confruntă cu probleme alimentare de tipul anorexiei, însă și cu alte probleme emoționale.
Concursurile de frumusețe nu pun accent doar pe aspectul fizic, ci și pe talentele copiilor. Acesta este încă un argument al părinților ce își înscriu copiii. Este adevărat, la fel cum este adevărat că există și concursuri naturale, în cadrul cărora copiii nu sunt machiați și îmbrăcați extravagant. Însă chiar și la acestea, câștigătorul obține premiul în primul rând pentru frumusețea sa. Ce înseamnă însă în viață faptul că ești votat cel mai drăguț?
Este frumusețea ceea ce copilul trebuie să valorizeze? Trebuie să îi pese mai mult unui copil despre cum arată, sau despre cine este? Contează valori exterioare – cum arăți și cum te văd alții, sau valori interioare – cine ești ca om? Controversele asupra acestor competiții se nasc din exagerările pe care le vedem la TV: copii îmbrăcați ca adulți, machiați și coafați, fetițe ce merg pe tocuri și abordează atitudini de femeie.
Concursurile de frumusețe sexualizează copiii – iată cea mai importantă critică adusă la adresa lor. Unii pot spune că nu este așa, însă clar există competiții în cadrul cărora copilul este transformat într-o păpușă sexualizată. Recent, o mamă a șocat îmbrăcându-și fetița de 4 ani într-o ținută sexy de chelneriță și învățând-o să se miște și să danseze sexy pe scenă. Vedem fetițe machiate, coafate și îmbrăcate ca femei și acest lucru este pur și simplu nenatural. Frumusețea copilului nu trebuie pervertită, ea nu stă în machiaje și în ținute de adult, ci în naturalețe și drăgălășenie. O fetiță dată cu farduri și ruj, coafată ca o femeie nu este deloc drăgălașă. A strica drăgălășenia unui copilaș cu artificiile de acest fel nu este un lucru ce ar trebui acceptat și încurajat, oricât de inofensiv ar părea unora.
Concursurile de frumusețe ajută copilul să-și facă prieteni. Să fie adevărat? Multe dintre acestea sunt competiții atât de acerbe, încât este greu de închipuit că participanții se pot împrieteni. Mai degrabă, copiii sunt învățați să fie prietenoși în mod fals, să mintă (“chiar dacă nu câștigi, să zici că te bucuri pentru celălalt” sau „dacă câștigi, să nu te arăți prea îngâmfat” etc.).
Concursurile de frumusețe stimulează copilul să câștige, să fie competitiv. Este evident că se stimulează competitivitatea, însă cât de bun este pentru copil spiritul acerb de competiție? Nu este de preferat ca un copil să nu dorească cu orice preț să câștige? Părinții declară că le spun copiilor lor că nu contează dacă câștigă sau nu, însă nu se întâmplă mereu astfel. În plus, pentru ce muncește atât copilul? Pentru un titlu care-i confirmă frumusețea… Un premiu la un concurs de creație, la un concurs de talente, la un concurs sportiv îi atestă copilului o abilitate a sa; premiul de frumusețe îi oferă doar siguranța că este drăguț.
Atât timp cât aceste competiții sunt o plăcere, atât timp cât nu sunt luate foarte în serios, nu există o problemă. Însă cum rămâne cu părinții ce-și împing copilul să câștige, presându-l și făcându-l să muncească prea mult pentru un simplu trofeu? La vârste mici, cum poți afla dacă părintele sau copilul dorește participarea? Al cui este visul – al fetiței de 4 ani sau al mamei sale?
Poate că aici stă esența controversei: dorește copilul să intre în competiție sau este convins și presat de către părinte? Vrea cu adevărat un copil de 4 ani să participe la competiție sau este “sedus” de părinte, care-i promite recompense? Este participarea o plăcere sau o obligație? Părintele ce-și presează un copil să se înscrie nu poate face bine.
A-și vrea sa m-a înscriu la concursul de frumusețe pentru copii