Simţurile se dezvoltă încă din perioada sarcinii, iar nou-născuţii se bucură de un miros, un gust, un simţ tactil si un auz bune. În primele luni de viaţă, acestea, alături de văz (care se dezvoltă cel mai lent), se vor îmbunătăţi considerabil. Nou-născutul va descoperi lumea din jurul său pe măsură ce fiecare dintre simţuri i se dezvoltă.
Simţul olfactiv
Mirosul, este cel mai dezvoltat simţ al unui nou-născut (nasul fătului se dezvoltă încă din primul trimestru de sarcină). Încă din prima sa zi de viaţă, un bebeluş simte şi recunoaşte mirosul laptelui mamei sale şi curând recunoaşte mirosul trupului mamei, diferenţiind-o în primul rând prin intermediul acestui simţ pe ea de alte persoane (de aceea mulţi micuţi dorm liniştiţi în lipsa mamei dacă li se oferă o haină purtată de către aceasta ce miroase familiar). Un nou-născut distinge diverse mirosuri şi îşi exprimă plăcerea sau neplăcerea provocată de acestea prin expresiile faciale (se pare că chiar şi fătul simte diferenţele între mirosuri).
Simţul gustativ
Este deja dezvoltat la făt (papilele gustative se dezvoltă la începutul trimestrului al doilea de sarcină); fătul are capacitatea de a înghiţi lichid amniotic şi percepe gusturile dulce, amar, acru, mai apoi şi sărat (în funcţie de ceea ce mănâncă mama); se pare că preferă gustul dulce (laptele mamei îi satisface preferinţa, fiind dulce). Odată cu primele luni de viaţă, gustul nou-născutului continuă să se sensibilizeze, laptele matern preluând diferite arome în funcţie de dieta mamei (nou-născutul va arăta atunci când o anumită aromă nu îi place sugând mai puţin).
Bebeluşul îşi începe explorarea lumii din jur folosindu-se de acest simţ (de aceea va duce obiectele la gură). Nu este nevoie de introducerea altor alimente în regimul bebeluşului până în jur de vârsta de şase luni, căci gustul se dezoltă doar prin intermediul laptelui matern. Atenţie: când se începe diversificarea alimentaţiei, fiecare nou aliment va fi introdus treptat, fără a amesteca aromele.
Simţul auditiv
Este dezvoltat la începutul trimestrului al treilea de sarcină, fătul reacţionând la zgomotele de afară şi fiind deja capabil să recunoască vocea mamei sale (şi orice altă voce pe care o aude des). În prima lună de viaţă, auzul nou-născutului de dezvoltă complet, micuţul fiind extrem de sensibil la orice fel de sunete (mămica sa nu va fi prea încântată observând cum orice mic sunet îl trezeşte!).
Pentru a stimula auzul, însă mai ales achiziţionarea limbajului, părinţii trebuie să îi vorbească cât mai des bebeluşului şi să îi pună muzică (nou-născuţilor le plac sunetele armonioase). Feriţi întotdeauna bebeluşul de zgomotele puternice!
Simţul tactil
Este de fapt primul care începe să se dezvolte la făt încă din primul trimestru de sarcină. Un nou-născut este foarte sensibil la atingeri, în special la faţă, palme şi tălpi. Încă din perioada sarcinii fătul este sensibil la diferenţe de temperatură şi poate simţi durere; de fapt, folosindu-şi simţul tactil un făt comunică şi explorează prin atingeri în jurul său.
Simţul tactil continuă să se dezvolte pe parcursul primului an de viaţă: părinţii pot observa că micuţul va începe să pipăie peste tot în încercarea de a descoperi lumea din jur şi de a se descoperi pe sine. Atingerile sunt extrem de importante pentru nou-născut, oferindu-i protecţie şi afecţiune (masajul uşor al bebeluşului este extrem de benefic – în primele luni, doar prin uşoare mângâieri).
Simţul vizual
Se dezvoltă cel mai târziu, fătul având ochii închişi până în trimestrul trei; odată ce se deschid ochii, el poate percepe diferenţele de lumină de afară (se pare că este sensibil la luminile extrem de puternice, clipind des şi închizând-şi ochii). În primele sale zile de viaţă, nou-născutul nu vede prea clar, ci mai degrabă în ceaţă şi nu distinge culorile.
Poate distinge faţa celui care îl ţine în braţe şi se pare că adoră să privească expresii faciale (un test a arătat că nou-născuţii preferă dintre toate imaginile pe cele cu feţe, iar dintre cele cu feţe pe cele cu feţe zâmbitoare). Văzul se dezvoltă încet, însă constant în primii doi ani de viaţă, când dezvoltarea acestui simţ este în sfârşit completă.
