Pisica salbatica europeana (Felix silvestris silvestris) are fizionomia pisicii domestice fata de care prezinta doar mici diferente. Este mai viguroasa si mai mare, are capul mai gros si corpul mai indesat, iar coada mai groasa, mai puternica, foarte stufoasa, la capat cu un aspect retezat.
Se spune ca stramosul ei ar fi pisica africana salbatica Felix silvestris libyca. Ea traieste in regiunile impadurite si stancoase ale Europei si ale Asiei Centrale si de Vest, dar se intalneste si in Africa. In tara noastra pisica salbatica este foarte raspandita in zonele de munte, dar si in padurile de ses si de deal. Mai frecvent apare in regiunile muntoase de la altitudini de 900-1200 m si mai rar in Delta Dunarii.
Pisica salbatica europeana are o mimica feroce de carnasier, iar fata de pisica domestica prezinta pe intreaga suprafata a corpului o blana mai lunga, in special in sezonul rece. Dupa cum am precizat este mai mare decat pisica obisnuita, dar nu cu mult. Are lungimea corpului de 50-75 cm, inaltimea de 30 cm, lungimea cozii de 21-35 cm si greutatea de 3-8 kg.
Blana sa are parul foarte lung, des si matasos, incat in zona coapselor formeaza niste cute si smocuri. Coloritul blanii pe partea superioara este gri-negru la mascul si mai deschis la femela. La ambele sexe coloritul blanii pe partea ventrala este mai luminos. Interesant este aspectul ei tigrat creat de linia neagra ce coaboara de-a lungul coloanei vertebrale, de la care pornesc mai multe benzi transversale paralele, de o parte si alta a corpului, care se intind pana la coapsele animalului.
Are capul de forma convexa, gatul lung, urechile rigide si scurte, cu par gri-roscat la exterior si mai deschis la interior. Mustatile sunt mai lungi ca la pisica obisnuita, iar ochii au o expresie inspaimantatoare, de ferocitate, au irisul in general de culoare deschisa. Falcile sunt acoperite cu peri lungi, astfel incat da senzatia unor favoriti.
Buzele si nasul lucesc si au culoarea neagra, maxilarele sunt prevazute cu dinti mai puternici si mai taiosi decat ai pisicii domestice. Membrele anterioare si posterioare sunt musculoase, au labe puternice terminate cu gheare ascutite, retractile si negre.
Este un animal viclean si prudent, inzestrat cu simturi foarte bine dezvoltate. Traieste solitar, masculul si femela se intalnesc doar in perioada de imperechere. Pierderea habitatului – padurile mixte si cele de foioase – a determinat-o sa se retraga spre locurile marginale, padurile de conifere, regiunile montane, stancoase, cu mlastini, cu tufisuri, sau zonele de coasta.
Prada sa principala consta din mamifere mici – iepuri, soareci, lemingi, soareci de camp. Are obiceiul sa stea rabdatoare la panda, sa se strecoare fara zgomot, iar apoi sa sara ca o fiara asupra animalelor mai mari sau mai mici. Este o buna cataratoare, prinde in copaci veverite, pasari si pui de pasari, iar uneori se hraneste si cu starvuri.
Perioada de imperechere la aceste pisici cade in luna februarie, iar in luna aprilie are loc nasterea puilor. In locurile unde numarul de exemplare este mai mare, in perioada de imperechere pot fi auzite sunete scoase de aceste pisici, cat si neincetata lupta dintre masculi pentru apararea teritoriului si alegerea femelelor.
Perioada de gestatie la femela este de 63-68 de zile, iar in medie da nastere la 3-4 pui. Isi fata puii intr-o scorbura de copac, intr-o vizuina ce a apartinut unui iepure sau bursuc, sau intre stanci si radacini de copaci. Puii se nasc orbi, sunt alaptati o perioada scurta de timp de aproximativ 3-4 saptamani, apoi dupa ce sunt dresati de mama pentru a prinde prada, se despart de aceasta si se aventureaza in cautarea vantului pe cont propriu.
Pisica salbatica europeana este considerata un animal valoros deoarece ajuta la exterminarea sobolanilor, soarecilor, harciogilor, jderilor, nevastuicilor, gaitelor, ciorilor si altele. La randul ei este vanata intens de rasi. Speranta de viata la aceasta pisica este de aproximativ 15 ani.
Pisica salbatica europeana face parte din ordinul Carnivora, familia Felidae. Riscul de disparitie al acestei specii este redus, insa se pune problema ocrotirii ei, ca si a altor specii a caror numar de exemplare a scazut mult.