Linul este un pește de acvariu sau de iazuri amenajate, de grădină, dar și un pește caracteristic apelor stătătoare din țara noastră, a bălților, lacurilor, iazurilor cu multă vegetație și mâl. Face parte din ordinul Cypriniformes, a crapilor, și are denumirea științifică Tinca tinca.
Linul nu este un pește pretențios, poate fi crescut foarte ușor într-un acvariu. Acesta trebuie să fie destul de mare deoarece linul poate avea și lungimea corpului de 20-25 cm, mai ales în mediul său natural, în iazuri, lacuri și bălți, care au multă vegetație acvatică și maluri cu stuf. Linul este un pește pașnic, sedentar, care trăiește solitar. În perioada lunilor de iarnă, acest pește stă îngropat în mâl.
Preferă apele cu multă vegetație, de aceea trebuie să aibă plante acvatice și în acvariu. Înoată de obicei în apropierea fundului apei, unde este ferit de lumină, el fiind un mare amator de zone întunecoase. Având în vedere că se ferește de lumină, se înțelege de ce își caută hrana mai ales noaptea. Este omnivor și se hrănește cu viermi, resturi de vegetale, crustacee, semințe, muguri și frunzulițe de plante din apă, moluște, alge și larve de chironomide.
Linul este un pește care atinge maturitatea sexuală la trei sau patru ani, când are lungimea corpului destul de mare, de aproximativ 20 cm. Dacă găsește un loc sigur într-un iaz mare în care să aibă hrană din abundență, linul poate ajunge și la dimensiuni foarte mari, care în cazuri rare depășesc 40 cm. Are corpul zvelt, acoperit de solzi mici și un strat de mucus ce il face să fie foarte alunecos.
În dreptul gurii prezintă o pereche de mustăți scurte. Acvariștii il consideră o specie frumoasă deoarece are un colorit interesant, ale cărui nuanțe depind de apa în care trăiește. Pe partea dorsală este măsliniu, iar pe partea ventrală albicios-gălbui. Pe părțile laterale aplatizate ale corpului are reflexii galbene-verzui. Unele exemplare au un colorit maroniu cu strălucire ca de bronz, iar altele au reflexii verzi-argintii, ce se văd mai intens îndeosebi în apele limpezi cu sol nisipos.
Ochii sunt mari și au irisul roșu. Pedunculul caudal este gros și destul de mare. Înotătoarea dorsală este bine dezvoltată și poziționată mai aproape de jumătatea posterioară a corpului. Înotătoarea anală are marginea rotunjită, iar aripioarele ventrale și pectorale sunt în pereche, alungite și cu reflexe violacee. Înotătoarea codală este mare, formată dintr-un singur lob, prezintă o mică curbură pe margine în dreptul zonei mediane. La femele aripioarele pelviene sunt mai scurte decât la masculi.
În perioada de reproducere (din lunile iulie-august) temperatura apei trebuie să fie de 18-20 grade Celsius pentru ca femelele să depună icrele și să poată avea loc eclozarea lor la timp. Icrele au diametru de 1 mm și sunt depuse pe plantele acvatice, de care se lipesc. Acestea incubează timp de 3-7 zile, apoi eclozează. Larvele ce ies din icre stau suspendate de plante, ele încep să înoate și să se hrănească abia după 17 zile când vezica lor de inot se umple cu aer și astfel pot trece în coloana de apă pentru a-și căuta alimentele de tip plancton.
Speranța de viață la peștele linul este 10 ani, dar în cazuri excepționale poate trăi și mai mult.
Video – Linul – specia Tinca tinca:
