Exista mai multe specii de pesti-veverita si anume: Neoniphon sammara numit si pestele cu pete sangerii, Myripistis murdjan sau pestele soldat cu ochii mari si Sargocentran rubrum cunoscut si cu numele de pestele-veverita rosu.
Pestele-veverita Sammara este o specie tropicala, are denumirea stiintifica de Neoniphon sammara si este nativ din Oceanul Pacific din zonele cu recife de corali, unde inoata la adancimi mai mari de 45 m. Apare si in Oceanul Indian, pe coasta estica a Africii, nordica a Australiei, sudica a Japoniei, in apele din jurul Insulelor Mauritius si Madagascar, Hawaii, dar mai ales Marea Rosie. Aceasta specie se gaseste destul de rar in tara noastra in comert, mai mult poate fi gasita la anumiti crescatori care au astfel de pesti tropicali.
Aceasta specie are un stil de viata nocturn, ziua obisnuieste sa stea scuns in adaposturi formate din crapaturile stancilor sau printre coralii din Marea Bariera de Corali. In timpul noptii devine activ si isi manifesta dorinta de a vana caracteristica tuturor pestilor de prada. Hrana sa consta in special din pesti mici de tipul guvizilor, din creveti, crabi si plancton.
In general acest peste este foarte atractiv insa nimic din aspectul sau nu explica numele de pestele-veverita. Are capul de culoare argintie, iar ochii mari si botul ascutit. Corpul este alungit, acoperit de solzi mici si duri, cu un model de culoare in dungi negre si gri, cu pete verzui si rosiatice.
Pedunculul codal este foarte ingust si lung, inotatoarea codala este adanc bifurcata, astfel incat apare alcatuita din doi lobi simetrici. Prima inotatoarea dorsala este destul de mare, puternic zimtata, a doua inotatoare dorsala opusa celei anale si ambele triunghiulare, aripioarele pelviene mari si alungite, iar aripioarele pectorale mici.
In conditii de captivitate pestele Neoniphon Sammara poate fi adapostit intr-un acvariu in care temperatura apei sa fie de 22-26 grade Celsius si pH-ul apei de 8,1-8,4. In acvariu se pun mici pesteri, arbori tubulari sau alte ascunzatori in care pestele sa-si petreaca timpul in cursul zilei. Dieta sa trebuie sa fie alcatuita din hrana vie, mici crustacee si creveti vii, deoarece este posibil sa refuze hrana congelata mai ales la inceput. Treptat poate fi obisnuit sa consume krill, creveti congelati, midii, fulgi si palete speciale pentru pesti.
Acest peste poate ajunge in mediul sau natural si la lungimea corpului de 30 cm, insa in captivitate nu se intampla niciodata acest lucru. Indiferent de marimea sa trebuie sa fie tinut intr-un acvariu spatios, in care sa aiba loc sa inoate si cu pesti aseamanatori lui si nu mai mici sau pasnici deoarece acestia pot deveni hrana pentru el.
