Originar din Asia si Africa, meiul, aceasta cereala folosita, in prezent, in Europa, mai mult ca hrana pentru pasari si pentru animale, ocupa inca un loc important in alimentatia populatiei din zonele din care provine, avand deosebite proprietati nutritive si terapeutice. In anii 5000 i.Hr., meiul se cultiva in China, in bazinele fluviilor Yangtze si Huang He, de unde a ajuns si in zona mediteraneeana, consumandu-se intens, pana cand, in secolul al XVI-lea, graul l-a inlocuit, in mare masura. In antichitate, in tarile din Orient, meiul era considerat o planta sacra, devansand, ca importanta, orezul.
La ora actuala, meiul este esential pentru securitatea alimentara a tarilor din Africa, unde se cultiva extensiv, fara a se apela la ingrasaminte sau la irigatii, ceea ce face ca randamentul sa fie destul de scazut – 300-500 kilograme la hectar.
La nivel mondial, productia anuala de mei este de aproximativ 30 de milioane de tone, pe locurile fruntase situandu-se, din acest punct de vedere, Nigeria, China, Burkina Faso, Rusia etc. In tarile din Asia se cultiva si pana la altitudinea de 2000 de metri. Dintre toate soiurile de mei, Panicum miliaceum (meiul comun) si Pennisetum glaucum (meiul “perlat”, cu boabe mici, rotunde) sunt cele mai cultivate, deoarece rezista foarte bine in conditii de seceta, pe suprafete nisipoase si relativ sarace.
Se insamanteaza la sfarsitul primaverii, cand pamantul s-a incalzit suficient, si, spre deosebire de alte cereale, incolteste foarte repede. In primele saptamani creste sub forma unor mici tufe, cu frunzele lunguiete, de un verde intens. Din mijlocul acestora se dezvolta o tija, care poate ajunge la o inaltime de aproximativ un metru, de-a lungul careia se formeaza spicele. Recoltarea se face la sfarsitul verii, cand spicele se ingalbenesc si cand boabele se desfac usor din capsulele in care cresc.
Valoarea nutritiva a meiului
- Meiul este un aliment putin alergen, nu contine gluten si se digera usor, fiind foarte indicat pentru persoanele care prezinta intoleranta la gluten, deoarece pot evita simptomele specifice atat de daunatoare organismului – greata, dureri abdominale, anemie, ritm lent de crestere la copii etc.
- Este cereala cea mai bogata in vitaminele A, B5, B2, PP, continand si numeroase minerale, in special magneziu si zinc, dar si potasiu, fier, siliciu, motiv pentru care ar trebui sa intre in meniu cel putin o data pe saptamana.
- Meiul are un efect pozitiv asupra rinichilor, previne formarea calculilor biliari, protejeaza sistemul gastro-intestinal, stimuleaza sistemul nervos, contribuie la sanatatea oaselor, a dintilor si a parului. Combate halena, care este semnul unei digestii lente sau a proliferarii bacteriilor.
- Studii facute pe animale care au fost hranite cu mei au aratat ca proteinele din aceasta cereala determina o crestere a colesterolului “bun” (HDL).
- In comert, se gaseste sub forma de fulgi de mei, tarate sau germeni, si poate substitui orice alte cereale. Se consuma, fiert, in supe, budinci, salate, cu suc de rosii sau in paine, tarte, biscuiti, caz in care se amesteca in faina folosita pentru prepararea acestora.
- Ca cereala integrala, meiul este recomandat in curele de slabire, anemii, combaterea starilor de oboseala, intarzieri de crestere, constipatie etc.
- Una dintre retele recomandate de Gillian McKeith, in cartea “Hrana vie”, este urmatoarea: un pahar de mei se fierbe (o jumatate de ora) in trei cani de apa, la care se adauga diverse condimente si sare, dupa gust. Rezultatul va fi un piure de mei, cu gust foarte bun si extrem de sanatos, care va echilibra, in conditiile unui consum regulat, intregul organism.
- In Africa, un preparat traditional este “kus-kus”, obtinut din faina de mei, fiarta, cu putina sare si, eventual, ulei de masline, combinata cu legume si carne pregatite separat si asezate, ulterior, pe acelasi platou, introduse la cuptor, pentru 20 de minute.
- “Koko” este un aliment asiatic, care se face din doua parti faina de mei si o parte apa, puse la fermentat 24-48 de ore. Dupa acest timp, amestecul se completeaza cu apa fierbinte, cat sa il acopere, se pune la foc mic, timp de 40-50 de minute. Se adauga suc de lamaie, miere, fructe uscate, putin unt de arahide. Alimentul obtinut este gustos si, in plus, contine bacterii lactice, “bune”, “koko” fiind un adevarat probiotic, cu rol esential pentru sanatatea stomacului si a intestinelor.
- “Rossi” (“Chapada”) se prepara din aluat facut din faina de mei, apa si putina sare, care se lasa la caldura, acoperit, 1-2 ore. Se iau bucati mici de aluat (ca pentru gogosi), se intind si se prajesc in ulei sau se coc la cuptor.
- Din faina de mei se poate face si mamaliga, asa cum faceau stramosii nostri, inainte de a fi adus porumbul in acest spatiu geografic.
Chiar daca nu se bucura de popularitatea altor cereale, meiul poate fi o optiune, pentru un regim alimentar sanatos, iar in agricultura deja se manifesta un interes crescut pentru acest tip de cultura foarte putin pretentios, ideal pentru perioadele de seceta sau pentru suprafetele cu pamant mai putin fertil.
