Odata cu imensul succes si popularitatea lucrarii originale a lui Frederic Beigbeder, a devenit la moda sa spui: „dragostea dureaza trei ani”! Insa chiar si inainte, in mentalitatea sociala, pragul de trei ani era considerat important si simbolic: cei care atingeau cu bine acest prag, ramaneau impreuna toata viata!
Fictiune sau adevar? Ideea ca dragostea dureaza trei ani are partile sale de adevar: cu timpul, iubirea pasionala de la inceput se linisteste, sentimentele se cristalizeaza – sau uneori dispar – atractia sexuala se diminueaza! Dragostea pasionala, fierbinte este acum inlocuita – doar daca partenerii sunt potriviti – de o dragoste „calduta”, de sentimente de atasament, obisnuinta, respect, incredere si intimitate.
Este o evolutie normala si nicidecum negativa a relatiei, caci – desi nu suna deloc romantic – obisnuinta este cheia unei relatii armonioase: atasamentul si obsinuinta ofera securitate si confort emotional, elemente necesare in orice cuplu. Rutina atat de demonizata este de fapt vitala pentru bunul mers al unei relatii de cuplu, caci fara rutina, partenerii nu ar avea pe ce se baza si ar trai intr-un stres si nesiguranta continua. Astfel, a spune ca dragostea dureaza trei ani este adevarat intr-un sens, dar in nici un caz intr-un sens tragic!
S-a spus, totusi, ca esential este ca partenerii sa fie potriviti unul pentru altul – ca personalitate, similaritate a personalitatii si a valorilor si principiilor, complementaritate a nevoilor – si sa fie vorba de dragoste, nu de clasica „indragostire” – fenomen provocat exclusiv de activitatea hormonala si de atractia fizica! In continuare, trebuie facuta o distinctie importanta intre doua tipuri de dragoste: cea pasionala si cea companionala! Prima este cea cantata de poeti si de artisti in intreaga lume si istorie: este acea iubire ce cauzeaza orbire, acea credinta ca exista doar unul (una), acel legamant de credinta pana la moarte!
Dar exista si dragostea companionala – sentiment la fel de profund, insa manifestat mai putin intens, bazat mai mult decat pe atractie sexuala pe similaritati culturale si pe complementaritate! Pentru care dintre aceste doua tipuri de iubiri se potriveste mai bine zicala „dragostea dureaza trei ani”? Este evident: primul tip de dragoste, care se bazeaza extrem de mult pe pasiune, pe sex, pe dorinta, care cauzeaza orbire temporara si idealizarea excesiva a partenerului – acest tip de dragoste este riscant!
Dupa perioada nebuna de inceput, partenerii se pot trezi din acea „orbire” si realizeaza ca celalalt nu este deloc perfect, ca si-a inchipuit ceea ce nu exista si odata ce pasiunea se domoleste, pot vedea ca nu sunt compatibili in nici un alt domeniu in afara de sex – valori, principii, asteptari de viitor! La inceput, cei doi trec peste orice obstacol, din credinta nebuneasca ca „dragostea invinge orice”, insa odata instalata obisnuinta, ei se pot trezi ca nu au nimic in comun! De aceea este important ca dragostea pasionala sa fie dublata si de anumite similaritati sau complementaritati.
Dar dragostea numita companionala – aceasta dragoste dureaza trei ani?! Intr-adevar si in acest tip de relatie pot aparea plictiseala si realizarea ca partenerii nu sunt facuti unul pentru altul! Insa mai rar! Deoarece acest tip de dragoste este acela calm, linistit, mai mult rational decat pasional. In consecinta, cei doi parteneri se vor cunoaste dinainte indeajuns de bine pentru a hotari daca sunt sau nu potriviti pentru o relatie de cuplu. In aceasta relatie, mai importante decat pasiunea si sexualitatea sunt increderea, admiratia, sprijinul si suportul emotional!
Stiti acele cupluri in care partenerii se inteleg la perfectie si se completeaza de minune, despre care lumea spune „ar putea fi frati”? Aceasta este dragostea companionala si o astfel de relatie are mai multe sanse sa atinga cu bine acel prag in care alti parteneri se pot intreba „de ce am fost atat de mult timp indragostit(a) de aceasta persoana”?! Sigur, se poate vorbi de o evolutie – de dorit – a dragostei pasionale in dragoste companionala! Insa mai rar, deoarece anumite tipuri de persoane sunt predispuse spre anumite tipuri de iubire si de manifestare a iubirii!
Asadar, expresia „dragostea dureaza trei ani” nu trebuie in nici un caz luata in mod literal – desi se intampla, intr-adevar, ca unele cupluri sa se destrame dupa o perioada de timp. Orice tip de dragoste ar impartasi, cuplurile care ating cu bine pragul de trei ani au toate sansele sa reuseasca! Trei ani pentru o relatie este intr-un fel echivalentul a treizeci de ani pentru o persoana: se atinge un prag la care oamenii stiu ca trebuie sa faca unele schimbari, sa evolueze, sa se maturizeze! Iar de multe ori aceste schimbari ii sperie, caci tot ceea ce este diferit este privit initial cu suspiciune si regret.
Astfel se distinge un alt aspect inerent expresiei „dragostea dureaza trei ani”: poate aparea o mica criza a relatiei, criza nascuta exact din aceleasi resorturi ca criza de treizeci de ani! Stiind despre existenta acestui prag, partenerii pot sa isi analizeze relatia si pot sa descopere unele nerealizari sau aspecte negative. De asemenea, schimbarile din viitor privitoare la relatie (logodna, mariaj, construirea unei familii) ii pot speria – lucru absolut normal!
Un alt motiv pentru o criza relationala – si aceasta nu in mod necesar la trei ani – este suprasaturarea stimulului sexual: intervine nevoia de alti stimuli in afara de imaginea partenerului dezbracat, intervine si nevoia de diversitate sexuala si de experiente noi! O alta cauza ce poate provoca o criza este plictiseala de rutina – caci rutina este functionala si necesara, insa fara anumite „iesiri” periodice din aceasta rutina, se ajunge la plictis si la dorinta de nou!
Si foarte important, un alt motiv pentru aparitia unei crize: siguranta si increderea prea mare a unuia dintre parteneri in relatia de cuplu! Increderea este, bineinteles, esentiala, insa unele persoane sunt atat de sigure pe relatia lor si au atat de multa incredere in ea si in partener, incat nu se mai straduiesc! Renunta sa acorde atentie celuilalt, renunta la a mai face surprize, la a-si mai exprima dragostea si admiratia, devin comode! Iar acest comportament nu poate decat sa il faca pe celalalt sa se simta neglijat si ignorat!
In final: dragostea dureaza trei ani, doi ani, un an, mai putin – daca cei doi parteneri nu se implica in construirea si mentinerea relatiei de cuplu, nu isi formeaza impreuna o rutina, nu isi formeaza lucruri in comun si mai ales nu trec impreuna peste toate aceste hopuri!
