Cele mai intalnite specii de porumbei din tara noastra sunt: porumbelul de strada, turturica, gugustiucul, porumbelul de stanca, porumbelul calator si porumbelul gulerat.
Porumbeii de pe strada din centrele urbane sunt considerati daunatori deoarece determina o poluare biologica prin excrementele lor foarte acide care erodeaza monumentele si pietrele cladirilor, duc la crearea unor conditii neigienice si la modificarea structurilor constructiilor. Fatadele, jgheaburile si mansardele cladirilor asigura conditii bune cresterii lor, ei gasesc usor surse de hrana si nu sunt stresati de pradatori.
De asemenea, ei sunt purtatorii diferitelor boli infectioase, ca de exemplu: Histoplasmoza, Tuberculoza, Salmoneloza, Encefalita etc. Praful infectat cu excremente poate ajunge in apartamente, spitale, restauranete, scoli etc. Mansardele in care cuibaresc un numar mare de porumbei pot fi infestate cu purici, acarieni, plosnite, capuse – ceea ce poate duce la infestari mai mari in interiorul cladirilor.
Pe de alta parte porumbelul urban este considerat drept o pasare nobila si este crescut pentru expozitii si competitii.
Turturica sau turtureaua (Streptopelia turtur) este o specie foarte intalnita in paduri deschise, in parcuri si zone acoperite cu tufisuri. Ea populeaza atat regiunile din Europa, Asia dar si Africa de Nord. In lunile de toamna turturica paraseste Europa si migreaza spre Africa. Femela depune o singura ponta pe an in cuibul ei (format din crengute si diferite plante uscate) pozitionat la inaltime pe un arbust sau in coronamentul unui copac, iar masculul emite sunetele caracteristice lui ,,turr-turr-turr” in timp ce urca in zbor si coboara inapoi.
In Europa cu multi ani in urma turcii au introdus gugustiucul (Streptopelia decaocto) a carui arie de raspandire se intindea din Asia Mica pana in India si Iran. Numarul de exemplare a fost intotdeauna foarte numeros in localitatile ocupate de turci, in gradinile moscheelor. In tara noastra gugustiucul a venit din Balcani in a doua jumatate a secolului trecut si s-a raspandit foarte repede pe intreg teritoriul tarii, devenind o pasare sedentara foarte comuna.
In Dobrogea este intalnit frecvent porumbelul de stanca (Columba livia) care este o pasare sedentara ce traieste pe malurile stancoase si abrupte, pe acoperisuri si ruine. Porumbeii de stanca pot fi recunoscuti dupa glasul lor ca un gungurit asemanator cu al porumbeilor domestici. Au penajul cenusiu-albastrui cu partile laterale ale gatului de un verde-stralucitor si violet, cu aripile in alb si negru, si tartita albicioasa. Sunt salbatici si fricosi, traiesc si clocesc in colonii.
Cuibul lor este foarte simplu, alcatuit din plante uscate si crengute, puse unele peste altele dezordonat astfel incat sa nu se rostogoleasca ouale afara din cuib. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca porumbeii domestici din Europa descind din specia Columba livia livia. Domesticirea porumbeilor s-a realizat inca din cele mai vechi timpuri. Exista dovezi arheologice care arata ca porumbeii erau deja domesticiti de catre civilizatia egipteana si babiloniana. Porumbelul de stanca este cunoscut ca un simbol al pacii si a aparut in anul 4500 i.Hr. (dupa cum spun cercetatorii).
Porumbelul calator a fost inca din vremuri de demult apreciat pentru capacitatea lui de zbor, cat si pentru talentul sau de a reveni la locul de unde a plecat. El intrece alte pasari din punct de vedere al simtului sau de orientare. Era dresat pentru anumite puncte cardinale si avea capacitatea ca dintr-un anumit loc foarte indepartat sa gaseasca porumbarul de unde a plecat, urmand calea cea mai scurta.
In tara noastra apare frecvent porumbelul gulerat (Columba palumbus), numit si porumbelul popesc. Acesta cloceste in special in padurile de deal si de munte, dar si in alte zone de pe cuprinsul tarii, unde sunt copaci si garduri vii. Este mai mare decat porumbelul de casa, are coada mai lunga, in zona gatului prezinta o pata alba caracteristica si pe marginea anterioara a aripilor are cate o pata alba. Chemarile acestui porumbel sunt un fel de ,,kukuru-kukuru” sau ,,grru-guru”. Isi face aparitia la sfarsitul lunii februarie si pleaca in Africa la sfarsitul lunii octombrie. In iernile blande ramane la noi si in luna noiembrie-decembrie.
Cel mai important grup al porumbeilor o formeaza familia Columbidae care cuprinde peste 180 de specii, raspandite in diferite regiuni ale globului.
