Sigur, ne crestem copiii pe principiul ca a minti este gresit, ca adevarul este cel mai bun in orice situatie; insa toata lumea minte uneori: ce minciuni sunt spuse frecvent intr-o familie? O familie este grupul unit de persoane ce traiesc zi de zi impreuna, in acelasi spatiu; familia implica diverse tipuri de relatii: intre parinti si copii; intre soti; intre frati, relatii apropiate si bazate pe anumite reguli si norme.
Este doar natural ca membrii familiei isi vor spune unii altora minciuni – poti trai zi de zi alaturi de altii fara sa apelezi macar din cand in cand la mici minciunele? Uneori minciunile in cadrul familei sunt chiar eficiente – pastreaza armonia, protejeaza sentimente ranite, incurajeaza, mentin ordinea… Sigur, nu minciunile ar trebui sa fie calea de a mentine o relatie buna intre membrii familiei – insa deseori ele sunt calea cea mai la indemana…
Minciunile parintilor spuse copiilor lor
Parintii stiu prea bine ca nu ar trebui sa isi minta copilul – pentru ca nu este corect, dar si pentru a nu-l invata pe cel mic sa spuna la randul sau minciuni! Insa in unele situatii nu prea gasesc scapare decat in a se folosi de mici minciuni considerate inofensive.
De exemplu, cand incearca sa convinga copilul sa adopte obiceiuri sanatoase („nu mai e deloc prajitura, mai sunt doar banane”, „bea lapte sa cresti, prea multa cola te face sa ramai pitic”, „da, carnea asta este de porc”, „daca nu te speli pe maini poti lua meningita”, „daca nu te speli pe dinti o sa-ti cada”); alteori, cand parintii doresc sa incurajeze copilul si sa-l faca sa se simta mai bine („cel mai important este ca ai incercat”, „nu trebuie sa fii primul sa fii cel mai bun”, „te descurci grozav”, „arati bine cu ochelari” etc.).
Alte minciuni ale parintilor sunt spuse pentru a ii face ascultatori, cand parintii isi pierd rabdarea si nu stiu cum sa tina copilul sub control („daca nu ma asculti, te las aici”, „daca esti obraznic, te dau la casa de copii”, „daca nu esti cuminte, Mos Craciun nu vine” – si Mos Craciun fiind una dintre micile minciuni, „daca nu iti faci temele, te vor da afara din scoala si vei ajunge vagabond”, „nu se poate cumpara, jucaria aia este doar de uitat”, „poate maine, daca esti cuminte”, „daca te porti frumos, poate iti iau jucaria”. Si alte minciuni sunt menite sa ascunda adevaruri dificile, sa protejeze copilul de realitati urate sau nepotrivite (pe departe cele mai frecvente fiind minciunile legate de moarte si de sex).
Minciunile copiilor spuse parintilor lor
Insa copilul va plati cu aceeasi moneda! Printre minciunile comune in cadrul familiei se afla cele spuse cu o aparenta inocenta de catre copil, de la „nu eu am spart vaza, nici nu am fost in camera” (si alte minciunele pentru a ascunde cate o boacana), la „nu pot, nu ma descurc, ajuta-ma” (care este o tehnica numai buna pentru a o convinge pe mama sa faca curatenie si chiar tema de acasa), la „am invatat deja, asa ca pot sa mai stau la computer” (evident pentru ce motive), la „fac mai incolo, promit” (si acest „mai incolo” tot intarzie sa apara), la „merg acasa la colegul/colega sa invatam” (si afli ca s-a dus la joaca/ la petreceri in cazul adolescentilor). Minciunile copiilor sunt spuse cu scopul de a fugi de responsabilitate, de a evita sa indeplineasca sarcini neplacute si de a devia de la regulile impuse de catre parinti.
Minciunile intre soti
Minciunile spuse in cadrul familiei includ si minciunelele spuse de catre soti unul celuilalt, minciunele comune in orice relatie de cuplu. Minciuni spuse pentru a pastra pacea si a evita certuri sau discutii dificile („sunt perfect de acord, sa o lasam asa”, „sigur ca vreau sa petrec timpul in familie, insa trebuie sa mai raman la serviciu”, „tu stii mereu ce este mai bine”), minciuni spuse pentru a nu rani sentimentele celuilalt („sigur ca arati bine asa”, „sigur ca sunt la fel de atras de tine”, „da, iti sta perfect asa”, „nu, nu te-ai ingrasat”, „iti sta chiar bine cu chelie”), minciuni spuse pentru a evita unele responsabilitati sau cereri si a pasa munca celuilalt (ca si copilul, putem auzi de la sot/sotie gogosi precum: „nu ma pricep eu sa fac patul”, „nu stiu sa folosesc masina de spalat”, „nu stiu cum sa folosesc computerul”, „tu te pricepi mai bine sa pedepsesti copilul”).
Partea proasta cu adevarat este ca uneori parintii implica si copilul in micile lor minciuni: de exemplu „sa nu-i spui lui tati cat a costat asta”, „sa nu-i spui lui mami ca am stat la TV in loc sa invatam”, „sa nu spui ce am zis adineauri”. Aceasta nu ar trebui sa fie o situatie frecventa in familie, caci copilul nu trebuie implicat in micile minciuni pe care sotii si le spun.
Minciunile intre frati si surori
Vorbind despre minciuni spuse in cadrul familiei, nu putem uita despre diversele gogosi pe care fratii si le pot spune, de multe dati minciuni menite sa sperie sau irite din pur amuzament; fratii au deseori o relatie apropiata si afectuoasa, insa si condimentata din plin cu certuri, iar fratii mai mari gasesc o adevarata placere sa isi sperie sau enerveze fratii mai mici („esti adoptat”, „este un monstru care se furiseaza in casa dupa ora 10, eu l-am vazut”, „extraterestrii chiar exista, am vazut saptamana trecuta o farfurie la fereastra ta”).
Fratii isi mai spun unul altuia diverse minciuni prin care unul dintre frati urmareste sa obtina ceva de la celalalt („mama a zis ca tu trebuie sa faci azi curat, ca mie mi-e rau”, „daca nu speli tu vasele, eu nu am timp sa le spal si mama o sa ne dea afara din casa”, „tu trebuie sa faci asta, eu sunt cel mare si pot sa te pedepsesc”, „da-mi mie jucaria asta si o sa iti cumpar eu alta”, „da-mi desertul tau si iti dau bani de buzunar”, „tu nu ai voie sa bei cola ca esti prea mic”).
