Cați dintre noi putem spune cu mana pe inimă că suntem fericiți? Cați ne simțim măcar satisfăcuți de viața noastră în general? De ce este atat de greu să găsim liniște interioară și fericire? Poți spune: pentru că viața e grea – și ai dreptate. Într-o oarecare măsură. Căci din păcate, nu rar ne facem singuri viața mai dificilă prin lucrurile pe care le gandim și facem sau dimpotrivă, prin cele pe care nu le facem.
Omul este o ființă complexă și uneori îi este mai simplu să privească spre jumătatea goală a paharului, să fie mai degrabă pesimist. Ceea ce nu doar înseamnă că se autosabotează, ci și că îi afectează pe cei din jur, pe cei dragi – cand tu nu ești fericit, cei din jur o simt și sunt influențați de aceasta. De aceea nu degeaba se spune că pentru a fi un părinte bun, trebuie în primul rand să fii un părinte fericit!
8 lucruri prin care-ți faci singur viața mai grea:
♦ Ții cu dinții de trecut. Nostalgie și regrete – aceasta e viața ta? Se spune că trebuie să acceptăm trecutul cu bune și rele, însă să trăim în prezent. Tot ce am trăit și ce nu am apucat să trăim ne-a adus aici – dar nu e cazul să ne împotmolim rămanand în același punct. A regreta trecutul înseamnă a fi incapabil să te bucuri de ceea ce-ți oferă prezentul. Ce a fost, a fost, niciodată nu trebuie să crezi că vreun eveniment trecut are puterea să te distrugă. Viața este un drum continuu și nu e important unde ai fost și nici măcar unde vei ajunge, ci cum îl parcurgi acum.
♦ Nu termini ceea ce ai început. Renunți foarte ușor atunci cand intervine un obstacol oarecare? Ești tipul care se apucă cu entuziasm de ceva, pentru ca apoi să o lase baltă dacă se dovedește prea greu? Păi, viața e grea, s-a mai spus. Iar pentru a caștiga, trebuie să perseverezi. A încheia un lucru început cu succes oferă o satisfacție grozavă. A ști că n-ai renunțat la ceva ce ai vrut este o împlinire. Indiferent despre ce e vorba: proiecte de muncă, relații, proiecte personale (de tipul “o să învăț să dansez salsa”).
♦ Te aștepți mereu la ce poate fi mai rău. Nu te definești ca fiind pesimist, ci realist sau sceptic. Crezi că dacă deja îți închipui ce se poate întampla mai rău, într-un fel ești protejat de o dezamăgire prea mare. Însă de fapt te autosabotezi: te programezi singur să nu ai încredere că va fi bine, iar acțiunile tale vor fi orientate în funcție de aceste așteptări pesimiste.
♦ Nu încerci să faci lucruri noi. Te gandești fie că nu ai timp, fie că e prea dificil să încerci ceva nou, indiferent dacă este vorba o activitate, un loc de muncă, o relație. Nu-i mai comod să rămai așa cum ești, într-o situație familiară? Poate – dar nu prea este constructiv. De fapt, cei care renunță să mai încerce noi lucruri nu doar că se adancesc în monotonie, dar percep altfel trecerea timpului. Studiile au dovedit că dacă faci mereu aceleași lucruri, percepi că timpul trece mai rapid, zi după zi. Aceasta pentru că nu ești prins în ceea ce faci, nu mai ai entuziasm și curiozitate. Și așa se duce viața ta, repede-repejor.
♦ Vrei să controlezi tot. Această dorință duce din prima la eșec deoarece pur și simplu nu ai cum să controlezi totul în viață. Unele lucruri se întamplă fără ca tu să ai puterea de a le schimba – important e cum reacționezi la ele. În special, nu poți controla ce fac sau cred ceilalți – a încerca aceasta nu doar că te face indezirabil, dar te transformă într-un soi de paranoic mereu suspicios și dominator.
♦ Te plangi mereu. Într-o zi că nimic nu-ți merge bine. În altă zi că arăți groaznic, într-alta că partenerul de viață nu te iubește (sau că ești singur), într-alta, că ai un job oribil, că șoferul ăla idiot nu a oprit autobuzul, că plouă și e frig. Și tot așa. Cu ce crezi că te ajută de fapt să te lamentezi? Te descarci? Poate, oarecum – însă de fapt îți direcționezi toate gandurile și energia la ceea ce nu-i bine și omiți cu totul ceea ce este bine. Te transformi într-un pesimist cu acte.
♦ Încerci să fii ceea ce crezi că vor alții să fii. Poate că la prima vedere, ți se pare o rețetă perfectă pentru a fi plăcut și iubit de alții. Dacă vorbești, arăți și te porți așa cum crezi că și-ar dori ceilalți, atunci ei sigur vor vrea să te aibă alături și vei avea succes. Dar… un mare dar: această mască fie se dezintegrează la un moment dat și „te dă de gol”, fie te face să uiți cine și cum ești tu cu adevărat; într-o bună zi te poți trezi că nu mai ști cine ești, ce vrei tu în sinea ta. În plus, nu este sănătos: chiar dacă nu ai o stimă de sine prea grozavă, trebuie să ai încredere că există mereu cei care te vor plăcea și iubi așa cum ești. Și doar aceia merită la randul lor iubirea ta.
♦ Ai așteptări mult prea mari de la tine. Ești exigent cu tine însuți – de fapt, te judeci mult mai aspru pe tine decat îi judeci pe ceilalți. Tu nu ai voie să greșești. Tu trebuie să reușești să realizezi orice vrei. Iar cand dai greș, te simți ca ultimul om, incapabil, leneș, lipsit de voință. Te-ai gandit că ești și tu om, la fel ca toți? Nu e cazul să fii atat de dur cu tine însuți, să ai așteptări exigente: vei mai da greș, ca toată lumea.
