Adolescentul răzvrătit – sfaturi pentru părinții care nu mai știu ce să facă

1
1951
Parintele si adolescentul

Adolescentul razvratit – expresia parca ar fi un pleonasm : nu exista adolescent care sa nu treaca prin faze de rebeliune impotriva figurilor autoritare din viata sa (parintii si profesorii). Rebeliunea sa este o forma normala de manifestare a individualitatii si de proclamare a independentei: insa pana unde poate fi aceasta tolerata?

Parintii fiecarui adolescent se vor confrunta cu mici crize de razvratire: aceasta etapa a dezvoltarii este una mereu dificila atat pentru parinte, cat si pentru adolescent – care nu mai este un copil, insa inca nu este nici un adult. Ce trebuie sa stie parintii adolescentului razvratit?

De ce este adolescentul razvratit:

Adolescentul razvratitCel mai important motiv: el doreste sa isi castige si arate cat mai clar independenta. Nu mai accepta regulile pe care, fiind copil, le respecta – considera ca nu mai are nevoie de reguli si ca acestea il limiteaza. El simte nevoia sa dovedeasca tuturor ca este un individ autonom. Cristalizarea identitatii este un proces care implica deseori o lupta – atat o lupta interioara, cat si una exterioara, intre adolescent si ceilalti, o lupta pentru independenta.

Mediul familial autoritar si inchis. Parintii nu trebuie sa uite ca adolescentul nu mai trebuie tratat ca un copil. Cu cat il controlati, nu ii lasati putina libertate, nu ii oferiti intimitate, cu cat il tratati foarte strict si autoritar, cu atat razvratirea apare inevitabil. In schimb, a negocia regulile, a renunta la unele, a le explica, a ii arata ca va asteptati ca el sa se poarte exact asa cum vrea sa fie tratat – adica matur – poate fi o cale de a evita rebeliunea. Inainte de a trece la abordarea autoritara: „ai incalcat regula – primesti pedeapsa”, il puteti trata ca pe o persoana mai matura, ascultand ceea ce are de spus in legatura cu situatia.

Presiunea covarstnicilor si dorinta de integrare in grup. Oricat valorizeaza un adolescent individualitatea si unicitatea, el simte mai intens nevoia de a face parte dintr-un grup si de a fi valorizat si respectat de catre covarstnici. Si ce impresioneaza mult adolescentii – razvratirea si comportamente nonconformiste: „uitati cat de original sunt eu”… Cand doreste integrarea intr-un grup, de asemenea, adolescentul va adopta fara multe ezitari comportamentele celor din grup, pentru a fi „unul din ei”.

Razvratirea ca reactie la stres. Nu radeti: parintii trebuie sa realizeze ca un adolescent este supus cu adevarat unui stres major. Schimbari interioare, dar si exterioare, decizii de luat, transformarea intr-un adult – alaturata tratamentului ca un copil, scoala, relatiile cu covarstnicii – toate ii pot naste stres generalizat. Iar o reactie la stres si frustrare este razvratirea, ca atac sau ca refuz.

O cerere de atentie. Uneori, adolescentul razvratit cere doar putina atentie din partea parintilor. Atunci cand acestia sunt preocupati de altele, nu il asculta, il trateaza condescendent, el devine rebel pentru a capata putina atentie, dar si pentru a-si pedepsi parintii.

Rebeliunea ca reactie la indiferenta si permisivitate crescuta. Si invers, extrema cealalta, cea a parintilor care nu sunt prezenti in viata copilului, care nu se implica, care nu impun, ci ii lasa prea multa libertate va duce la comportamente rebele. Regulile si limitele nu trebuie uitate, ci negociate cu adolescentul, pentru a impune, dar a ii lasa in acelasi timp o marja de independenta.

Ce face adolescentul razvratit?

Adolescentul are, asadar, nevoia sa dovedeasca ca e independent, ca se poate descurca de unul singur, fara atatea forme de control. El crede ca stie tot in viata – de fapt, fiind la varsta la care de abia incepe sa invete. Refuza sfaturile si se razvrateste impotriva regulilor. Un parinte trebuie sa invete sa faca diferenta intre ceea ce se poate tolera ca forma de rebeliune si ceea ce este periculos si intolerabil (forme distructive de comportament).

Citește și:  Ce este neglijența părinților și cum afectează aceasta copilul?

Cele mai frecvente forme de razvratire la adolescent sunt incalcarea si refuzul unor reguli acasa; incalcarea si refuzul unor reguli in mediul scolar; adoptarea unui aspect si stil vestimentar „nonconformist”; un comportament fie indiferent, fie provocator, ofensiv (ataca pentru a se apara); consum de alcool, tutun, uneori, droguri.

Desi poate ca nu il puteti intelege, desi vi se pare pueril, desi poate ca va scoate din sarite, retineti ca anumite crize de rebeliune sunt normale si inevitabile. Ca parinti, trebuie sa acceptati ca nu aveti ce face si ca poate fi de preferat fiti mai toleranti in privinta unor forme de manifestare a individualitatii. Insa trebuie si sa interveniti cand exista comportamente de risc (probleme scolare grave, consum frecvent de substante, comportamente agresive) si sa cereti ajutor specializat atunci cand observati comportamente distructive (abuz de substante, fuga de la scoala si de acasa, agresiune fizica).

Cateva sfaturi pentru parintii adolescentului razvratit:

Parintele si adolescentulNegociati regulile cu adolescentul: explicati de ce doriti o regula si cereti-i parerea – cat de corecta i se pare? Astfel, nevoia de a incalca regulile scade. In schimb, daca refuzati sa modificati orice regula si aveti o atitudine „faci ce zic eu cat esti in casa mea”, el se va razvrati si va gasi si moduri de a face ce vrea fara sa aflati!

Incercati sa il tratati diferit: vrea sa fie tratat ca o persoana matura; asa ca tratati-l intr-o anumita masura astfel, insa amintindu-i ca daca voi va comportati cu el ca fiind mai matur, el trebuie sa o arate.

Nu va enervati la lucruri care de fapt nu au importanta! Amintiti-va ca si voi ati fost la aceasta varsta si ati avut propria voastra cale de a va razvrati. Cand nu exista un real risc si cand nu si-o „ia in cap” invatati sa treceti cu vederea peste unele lucruri.

Incercati sa vorbiti cu el! Da, orice parinte stie ca deseori adolescentul nu se deschide, nu vrea sa vorbeasca, crede ca nu l-ati intelege si ca raspunsurile sale sunt monosilabice. Ceea ce nu inseamna sa renuntati: puteti vorbi cu el; incercati sa deschideti o cale de comunicare vorbind intai despre vrute si nevrute, apoi despre lucruri mai serioase. Si aratati-i ca oricand sunteti dispusi sa ascultati ceea ce are de zis – chiar atunci cand a incalcat o regula. Insa un alt sfat important: dati-i intimitate, nu va bagati nasul verificandu-l obsesiv si nu insistati mult daca nu doreste sa vorbeasca!

Stimulati-i increderea in sine si feriti-va sa il criticati prea des. Cu cat se simte criticat, cu atat vrea sa se razvrateasca… In schimb, aratati-i ca apreciati fiecare realizare a sa si ca aveti incredere in el, chiar daca face atatea greseli. Cand adolescentul simte ca parintele sau este dezamagit de el, va adopta comportamente si mai rebele.

Pastrati-va calmul in toiul crizei. Unde se ajunge atunci cand parintele se enerveaza, tipa si face crize cu adolescentul razvratit? Se ajunge la razboi! Orice greseala a facut, orice regula a incalcat, orice comportament a adoptat, nu tipati furiosi la el, caci nu se rezolva nimic. Doar creati o tensiune negativa si il provocati sa se poarte si mai rebel. Cand va impuneti autoritatea, modul eficient de a o face este adoptarea unei atitudini calme, echilibrate, ferme si nu o criza de nervi…

1 COMENTARIU

  1. Dovada ca este diferenta intre ”revoltat” si r”razvratit”. ”Revoltat” se referă la persoane care nu mai suportă nedreptățile. ”Răzvrătitul” (rebelul) nu suportă din… principu, că așa vrea EL, că nu mai suportă regula, discernământul, bunul simț… Așa cum nu se mai face diferența între ”curaj” și ”tupeu”, nemai înțelegând că ”curajul” presupune îndrăzneala de a nu accepta nedreptatea și a adopta o atitudine potrivită, de reglare iar ”tupeul” ține de ”bunul plac”, de impulsul obraznic de a încălca normele de bun simț, de logica elementară.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.