Specii de păsări exotice de colivie – Gulzii (Erythrura gouldiae), cu un colorit extravagant al penajului

Gulzii (Erythrura gouldiae) sunt pasari exotice originare din Australia, crescute in captivitate, cu un colorit al penajului extraordinar de frumos. Numele de gulzi sau guldamandine vine de la naturalistul John Gould, care in perioada anilor 1838-1839 a cercetat pasarile de pe cele cinci continente. El a descoperit aceste pasari atat de frumos colorate si le-a denumit in onoarea sotiei lui Amadina, care l-a insotit in jurul lumii in expeditiile sale. Aceste pasari fac parte din ordinul Passeriformes si familia Estrildidae.

Primul exemplar pe care l-a descris a fost cu masca neagra, iar mai tarziu s-a constatat ca aceasta specie de pasari se prezinta cu trei feluri de culori ale mastii care le impodobesc capul: neagra, galbena si rosie.

Penajul pasarilor adulte este frumos si intens colorat. Masculul are penajul pe partea dorsala de un verde ce variaza ca intensitate in functie de cum cad razele de lumina. Remigele sunt de culoare bruna, zona de la baza cozii si rectricele sunt bleu si patate cu alb. Penajul de pe gatlej este negru marginit de violetul de pe piept. Flancurile si abdomenul sunt de culoare galbena, iar in regiunea de sub coada penajul este alb.

Penajul pe partea posterioara a capului este albastru deschis, iar lateral bordat cu negru. Ciocul este bej-deschis cu varful rosu, picioarele sunt de culoarea carnii. Femelele pot fi recunoscute dupa culoarea penajului din zona abdominala si prin nuanta mai stearsa albastruie a pieptului.

Gulzii pot ajunge la lungimea de 15 cm si se prezinta in trei varietati de culoare a mastii, considerate mutatii si care apar si in natura.

Exemplarele care fac parte din varietatea cu capul negru, au penajul fruntii, obrajilor si al partii anterioare a capului negru. La varietatea cu cap rosu aceste regiuni sunt de culoare rosu carmin foarte intens, iar la cea galbena culoarea variaza de la galben deschis la ocru. La femelele din varietatea cu cap galben sau rosu, aceste regiuni au din loc in loc cateva pene negre.

De multe ori aceasta coloratie pestrita apare la prima naparlire, iar la a doua poate sa se transforme in negru complet. Masculul cu capul galben are varful ciocului galben, iar masculii din celelalte doua varietati au varful ciocului rosu. In perioada de imperechere si femelele au varful ciocului rosu. Atat la mascul, cat si la femela penele mijlocii de la coada sunt mai ascutite si mai lungi decat celelalte, fiind totusi mai lungi la mascul decat la femela.

Destul de recent a aparut inca o varietate de culoare la aceste pasari, este vorba despre exemplare care au penjaul de pe piept de culoare alba.

In mediul lor natural, gulzii isi construiesc cuiburile in scorburile parasite de alte pasari care cuibaresc in scorburile copacilor. Uneori obisnuiesc sa-si cladeasca cuiburile in ierburile inalte sau in tufisurile joase. Dupa construirea cuibului, gulzii incep depunerea oualor si clocitul acestora se face de catre ambii parteneri. Puii sunt hraniti de parinti cu insecte pe care acestia le prind din zbor, dar si cu seminte graminee coapte.

In perioada cand nu au pui si nu clocesc, gulzii isi petrec noaptea stand pe ramurile arborilor. Astfel, ei nu dorm niciodata ingramaditi, fiecare pastreaza fata de pasarea de alaturi o anumita distanta destul de mica, dar constanta. Gulzii obisnuiesc sa-si construiasca cuibul intotdeauna din acelasi material. Masculul cara materialul (fire de iarba uscata, puf, fan, muschi, frunze, par de animale) si femela cladeste cuibul.

Aceste pasari comunica intre ele printr-un strigat ,,sitt-sitt” repetat de mai multe ori, iar in caz de pericol ei scot niste sunete ,,set-set-set”. Masculii pot fi usor recunoscuti dupa cantecul lor melodios si placut. Cand un mascul canta, ceilalti masculi care se afla in apropierea sa se alatura lui si il asculta. Daca la o anumita distanta un alt mascul canta mai tare, atunci tot grupul de masculi il paraseste pe primul si se altura acestuia nou pentru a-l asculta.

In formarea perechilor, masculul accepta jocul de ademenire al femelei, iar apoi femelele care si-au ales deja partenerul alunga masculii straini care vin langa ele pentru imperechere. De regula, o pereche formata tine mai multi ani sau chiar toata viata, desi in voliera femela sta la un loc cu mai multi masculi.

Dupa constituirea perechii, masculul incepe dansul de ademenire care se desfasoara pe o ramura. El zboara langa femela, pe crestetul capului si pe spinare are penele zbarlite, tine capul indreptat spre aceasta si coada ridicata. De asemenea, isi infoaie si penele de pe flancuri si abdomen. Astfel, masculul are un aspect mai stralucitor din punct de vedere al penajului si pare mai mare, fapt ce impresioneaza femela.

Apoi incepe sa-si stearga ciocul de ramurica pe care sta si sa scoata sunete, care par a fi un fel de ,,ssriiit-ssriiit”. Dupa aceea isi indreapta capul spre femela, coboara coada in jos si tine si un pai in cioc cum fac si alte specii de pasari exotice. Copulatia are loc abia dupa ce perechea si-a gasit locul de cuib. Dupa ce o ,,calca” intra in cuib si apoi masculul incepe sa cante.

Cresterea in captivitate a gulzilor:

Aceste pasari pot fi crescute destul de bine in colivii mari sau in voliere. Frumusetea gulzilor iese si mai bine in evidenta cand in voliera sunt tinute mai multe perechi de gulzi. Pentru ca reproducerea lor sa se faca mult mai usor, este indicat ca fiecare pereche sa fie tinuta intr-o colivie separata, suficient de mare. In colivie, temperatura aerului trebuie sa fie de peste 20ºC, iar umiditatea relativa a aerului de 60-70%. Cand aceste conditii sunt indeplinite, hrana este adecvata, iar colivia destul de spatioasa, gulzii se simt in largul lor, au loc sa zboare, sunt rezistenti si sanatosi. In lunile de vara, gulzii trebuie sa fie tinuti in voliere in aer liber, pentru ca au nevoie de razele binefacatoare ale soarelui.

Crescatorii incepatori trebuie sa cumpere colivii mari, lungi de 80 cm, late de 30 cm si inalte de 60 cm. Podeaua coliviei trebuie sa aiba un strat de pamant umezit, deoarece aceste pasari obisnuiesc sa manance cocolosi de pamant moale. Astfel prin umezirea acestui strat se asigura si umiditatea relativa ridicata a aerului.

Hrana acestor pasari trebuie sa fie cat mai variata, sa cuprinda un amestec de glant 30% si diferite soiuri de mei 70%. In vase separate se pune samanta de Niger, iar meiul trebuie sa fie curat si in proportie egala in ratie: mei alb, mei rosu si mei galben. Hrana se completeaza cu seminte coapte de graminee, salata, galbenus de ou fiert si ras, furaje verzi, hrana de origine animala (viermi, insecte, Daphnia), saruri minerale si vitamine.

Pentru reproducere se aleg exemplare cu colorit corespunzator, complet naparlite si cu varsta de peste un an. Dupa ce cuibul a fost terminat, femela depune 5-6 oua, pe care le cloceste impreuna cu masculul, schimbandu-se intre ei la intervale egale. Pasarea care paraseste cuibul striga ,,sit-sit”, iar cea care intra in cuib striga un ,,sit” scurt. Noaptea, de regula cloceste numai femela, iar masculul doarme afara din cuib, stand pe o ramurica in apropierea femelei.

Dupa o perioada de 14-15 zile de clocit, din oua ies puii, iar cojile ramase sunt mancate de parinti care nu ies din cuib decat sa se hranesca, sa bea apa sau sa lase excremente. Dupa cateva zile, puii incep sa strige tare cerand hrana parintilor. La inceput ei sunt golasi, au pielea rosiatica, apoi dupa 10 zile puii incep sa deschida ochii, iar pielea se inchide la culoare. La 14 zile apar penele, iar la 24 de zile puii reusesc sa zboare din cuib. In aceasta perioada penajul puilor este cenusiu-verzui pe spate, albicios pe partea ventrala, iar ciocul este negru.

Dupa ce puii parasesc cuibul, femela captuseste, iar cuibul si depune o noua ponta. Dupa cinci saptamani puii se hranesc singuri, dar nu vor fi separati de parinti deoarece sunt destul de plapanzi si nu deranjeaza cuibul in care se afla noua ponta.

La cateva zile dupa ce au zburat din cuib, puii masculi incep sa cante. Dupa aproximativ 8-10 saptamani, puii incep sa naparleasca, proces ce se termina abia dupa alte 6-8 saptamani. In aceasta perioada de crestere si inmultire a gulzilor trebuie sa li se asigure hrana adecvata, o temperatura care sa nu scada sub 24ºC si o umiditatea de peste 70%. Puii naparliti de curand nu trebuie schimbati in alta voliera sau colivie, de asemenea nu trebuie trasportati pe distante lungi, ei trebuie sa fie lasati o perioada sa se obisnuiasca cu mediul in care au naparlit.

Video – Gulzii (Erythrura gouldiae):