In general toti cainii naparlesc, cu exceptia doar a catorva rase care sunt fara par. Naparlirea la cani este un proces ce poate fi stimulat prin periatul si pieptanatul parului, deoarece astfel se indeparteaza parul mort, dar in acelasi timp se stimuleaza pielea. De asemenea, pieptanatul in mod constant face ca parul sa arate mai stralucitor.
Cainele trebuie invatat de mic cu metoda periatului. La inceput se utilizeaza o perie de cauciuc, cainele trebuie chemat pe un ton vesel si recompensat cu putina branza sau unt de arahide, astfel el va sta si va linge, iar intre timp va fi pieptanat usor si laudat.
Cand se perie cainele se porneste intotdeauna de la suprafata blanii spre radacina parului, astfel se previne intepenirea pieptenelui in blana. Peria trebuie curatata de parul in exces cu ajutorul unui pieptene vechi, iar o data pe saptamana trebuie spalata cu apa calda si sampon.
Periatul se face in sensul cresterii firelor de par. Daca se face in sens invers poate sa apara riscul iritarii pielii, producerii unei senzatii neplacute, iar in multe cazuri catelul tinde sa fuga cand vede ca stapanul se apropie cu peria de el. Miscarile trebuie sa fie drepte, deoarece mai ales la cainii cu parul lung daca se fac miscari circulare acestea duc la ruperea fierelor de par. Firele de par desprinse pot fi indepartate cu ajutorul uscatorului de par setat pe aer rece si la o putere mica.
Instrumentele de periat trebuie alese in functie de tipul de blana a cainelui. Astfel, pentru cainii cu blana lunga se alege o perie cu fire metalice subtiri, flexibile si indoite la capat. Aceasta perie este foarte buna pentru a scoate firele moarte din blana si pentru a desface mult mai usor caltii. Pentru cainii cu par scurt este recomandata tesala de cauciuc care are niste proeminente rotunjite ce indeparteaza firele de par slabite si in acelasi timp maseaza si pielea.
