Războiul între generații – o poveste veche de când lumea

Mă amuză foarte tare persoanele care încep orice conversație cu „tinerii din ziua de azi„… Activitatea lor favorită pare să fie urmărirea copiilor adolescenților și tinerilor și dezaprobarea lor. Totul e o problemă la oamenii ăștia, de la modul cum se îmbracă cei mici sau mai mici, la telefoanele mobile, tablete, Internet. Modul în care scriu, modul în care vorbesc. Mi se pare, sincer, că războiul între generații pornește de la o problemă de comunicare. Adulții nu înțeleg cum comunică tinerii și adolescenții. Copiii nu înțeleg cum comunică părinții lor.

O poveste tare veche este războiul între generații

Bunica înțelege rareori cum și de ce face mama cutare lucru. Iar mama înțelege rareori cum și de ce face fiica cutare lucru. Când ești tânăr, ai mereu impresia că ai dreptate și că lumea este o conspirație a adulților îndreptată împotriva ta. Problema este că și tu îmbătrânești, dar concepția ta nu se maturizează odată cu tine. Cu timpul, conspirația adulților îndreptată împotriva ta devine conspirația tinerilor îndreptată împotriva ta. Și așa ajungi să începi orice convercație cu „tinerii/copiii din ziua de azi”… Uiți că ai fost și tu copil. Uiți că nici tu nu ai avut parte de înțelegere de la cei mari.

Comunicare: emițător, receptor sau canal?

Problemele de comunicare pot fi la emițător, la receptor, la canal sau la toate trei. Rareori e la mesaj sau la cod, fiindcă rareori chiar îți spune copilul ceva atât de șocant încât să nu poți înțelege. Și nici altă limbă nu folosește. Cu toate astea, el se exprimă într-un fel, iar tu te exprimi în altul. El stă pe Instagram, tu privești Facebook drept o pierdere de timp. Tu ai anumite dorințe și păreri, el are alte dorințe și păreri. Și, dacă nu vrei să te transformi într-unul din acei adulți plictisitori, cu păreri clare despre orice, ar trebui să te gândești mai mult la războiul dintre generații.

Ce am învățat când eram mici

Putem învăța din conflictele pe care le-am avut cu părinții și bunicii noștri. Putem învăța, în primul rând, lecția înțelegerii. Adică faptul că primul pas spre o comunicare bună, corectă, cu cei mai mici, dar și cu cei mai în vârstă, este să încercăm să-i ascultăm și să-i înțelegem și pe ei. Comunicarea nu poate avea loc dacă noi nu suntem deschiși către ea. Și atunci apare conflictul, războiul dintre generații. Iar noi ajungem adulți plictisitori, cu păreri clare despre orice și cu un singur argument și o singură replică: rezultatele slabe la BAC și „tinerii din ziua de azi”…

Voi cum vedeți războiul între generații? Credeți că ne putem înțelege, învățând să comunicăm? Sau preferați să arătați cu degetul și să spuneți:

– O faci greșit! ?