Nimeni nu vrea cu adevărat să fie singur (suntem fiinţe sociale) şi nimeni nu vrea în general, mai ales după o anumită vârstă, să tot zboare dintr-o relaţie de dragoste în alta. De fapt, cei mai mulţi dintre noi ne dorim o relaţie stabilă, de durată.
Dar de ce pare atât de dificil să avem o relaţie de dragoste fericită şi de durată (a spune „pentru toată viaţa” pare deja un ideal de neatins). Astăzi, când vorbim despre relaţii, parcă se aplică acel proverb ironic despre viaţă: „mai bine trăiesc puţin şi bine, decât mult şi rău”. Mai exact, preferăm relaţii intense, dar de scurtă durată, decât să ne „chinuim” să menţinem o legătură.
Ce implică o relaţie de dragoste fericită?
Înainte de a discuta despre cheia relaţiilor de durată, să vedem ce anume este vital pentru ca o relaţie de cuplu să îi facă cu adevărat fericiţi pe parteneri.
Intimitatea şi conexiunea. Un studiu de psihologie a identificat patru aspecte, atunci când vorbim despre intimitatea şi conexiunea, legătura profundă dintre doi parteneri: cel fizic, cel emoţional, cel intelectual şi cel acţional – ultimul se referă la activităţile împărtăşite în cuplu. În fiecare cuplu, un aspect sau altul va predomina şi va fi mai important decât celelalte, dar nu putem vorbi despre o relaţie fericită în lipsa unuia.
Încrederea. Iată un ingredient vital pentru o relaţie satisfăcătoare care prea des este în cantităţi moderate. Unora dintre noi le este greu să se încreadă în alţii, chiar dacă nu au motive de îndoială; alţii se încred orbeşte, după care le e trădată completa încredere. O relaţie fără încredere între cei doi şi fără sentimentul că ei se pot baza unul pe celălalt nu are şanse.
Lupta comună împotriva lumii. Iată ce romantic sună: în dragoste, iubiţii trebuie să rămână uniţi împotriva adversităţilor de orice fel, să nu lase diferitele probleme ce apar inevitabil (banii fiind una mare) să îi îndepărteze (împreună doar la bine, sau şi la greu?).
Felul în care partenerul te face să te simţi şi felul în care comunicaţi. Ce fel de persoană eşti în cadrul relaţiei şi ce anume stârneşte partenerul de cuplu în tine, partea mai bună sau cea întunecată? Ce sentimente îţi oferă timpul petrecut împreună, fericire (sau, să-i zicem, satisfacţie) sau frustrare? De asemenea, felul în care învăţaţi în timp să vă rezolvaţi inevitabilele certuri contează grozav: vă certaţi agresiv şi rămâneţi cu resentimente, vă trataţi rece şi indiferent, fugiţi de probleme, sau ştiţi să discutaţi, să ajungeţi la un compromis şi să treceţi peste?
Dar care este cheia pentru o relaţie de dragoste fericită si de durată?
Acceptarea schimbării! Da, în relaţie, atât partenerii ca persoane, cât şi legătura în sine se schimbă cu timpul. Nu trebuie să ne fie frică sau să regretăm această schimbare, ci să o conştientizăm, acceptăm şi mai ales să o privim ca pe o şansă de a creşte, nu ca pe o fatalitate sau un final.
Schimbarea este inevitabilă şi chiar bună. Fiecare partener, mai ales dacă intră de tineri în relaţie, trece prin schimbări, unele mai dificile (dar vor trece împreună, susţinându-se reciproc, sau separat?).
Dar şi relaţia de cuplu în sine se schimbă, este natural. Este bine să realizăm acest adevăr şi să ne aşteptăm nu cu teamă, ci cu optimism la aceste etape.
În primă fază, se poate vorbi despre etapa „chimiei” dintre cei doi iubiţi. Atracţia puternică, iluzia unei conexiuni profunde, euforia, toate provin de la munţii de endorfină, oxitocină, dopamină, adrenalină, care ne fac inima să bată tare-tare (pulsul) şi ne dă fluturaşi în stomac (tot hormonii secretaţi sunt responsabili de fluturaşi). Deocamdată, relaţia e perfectă şi partenerul este la fel.
Mai mult, mai ales la început, această iubire activează centrii nervoşi din creier legaţi de recompense – nu e o mare exagerare dacă spunem că, impulsiv, căutăm persoana iubită, avem nevoie de ea, pentru că secreţia de substanţe din creier ne oferă o recompensă imediată (cam similar cu modul în care se creează dependenţa de droguri!).
Problema? Putem rămâne ahtiaţi după aceste „senzaţii tari” oferite de prima etapă a iubirii. Dar relaţia şi iubirea se schimbă; în timp, partenerii supuşi aceloraşi stimuli (adică ei înşişi, care se obişnuiesc cu prezenţa celuilalt şi nu mai au un răspuns neurologic la fel de intens) pierd mare parte din euforia chimică. Devin mai realişti şi încep să se cunoască cu adevărat. Încearcă să creeze o conexiune reală bazată pe lucruri reale. Dacă sunt compatibili şi nu plâng după euforia pierdută, vor trece la etapa ataşamentului emoţional şi a realei intimităţi, adică vor avea în sfârşit o relaţie adevărată.
Dar odată cu schimbarea de la euforia începutului la realismul maturităţii, apar şi probleme (care sunt atât de uşor de ignorat în etapa dragostei oarbe), apar şi conflicte şi resentimente. Schimbarea îi poate dezamăgi prea mult pe cei doi, dacă tânjesc încă după acei fluturaşi chimici din stomac.
În loc să construiască împreună ceva real şi solid, pot alege să fugă, să caute în alte părţi acea euforie (şi astfel sărind dintr-o relaţie într-alta) sau să menţină relaţia, dar numai fericiţi nu. Aşadar, cheia este: acceptaţi schimbarea, căci este inevitabilă; folosiţi-o pentru a creşte, nu pentru a vă îndepărta; lăsaţi nostalgia începutului şi găsiţi bucuria oferită de relaţia reală, profundă de afecţiune, care merită să luptaţi mai mult pentru ea!
 şi nimeni nu vrea în general, mai ales după o anumită vârstă, să tot zboare dintr-o relaţie de dragoste în alta.){kind=link}