Măcar jumătate, dacă nu mai mult, dintre femeile însărcinate vor cunoaşte pofte pe parcursul sarcinii: pofta de dulce (pe locul I), pofta de sărat, pofta de iute sau cea de acru. O femeie care înainte nu suporta alimentele acre, odată însărcinată se trezeşte mâncând cu lăcomie lămâi sau castraveţi muraţi, nimic ciudat în aceasta (şi invers, poftele fiind însoţite şi de aversiuni faţă de alte alimente care poate înainte îi plăceau).
Ciocolată, îngheţată şi alte dulciuri, chipsuri şi covrigei săraţi, salsa şi chilli con carne înţepătoare, murături şi citrice acre, uneori în combinaţii de speriat (aţi mai auzit de combinaţia înghețată cu salsa sau de cea dintre dulceaţă şi carne??)…
De ce apar poftele în timpul sarcinii?
După cum s-a spus, este cât se poate de normal ca femeia însărcinată să experimenteze diverse pofte. Poate fi oarecum bizar să vezi o femeie care înainte consuma delicat doar salată de pui înghiţind acum cu lăcomie un platou cu şorici, însă aceasta este sarcina!
În primul rând, schimbările hormonale implicate de către o sarcină au ca efect secundar schimbarea simţurilor, mai exact a gustului şi mirosului. Aceasta explică de ce unele gusturi şi mirosuri înainte plăcute îi provoacă femeii în timpul sarcinii aversiune şi invers, de ce altele încep să o atragă.
Totuşi, hormonii nu sunt cauza principală a poftelor. Unii cercetători aduc în discuţie probabiliatea că organismul cere ceea ce îi lipseşte, aşadar poftele pentru anumite alimente au ca rol să suplinească un anume nutrient, o minerală sau vitamină lipsă.
Nu putem uita nici de efectul de alinare, confort pe care îl oferă câteodată mâncarea. Încă de la naştere, masa ne satisface atât nevoia fiziologică, cât şi cea de siguranţă, confort emoţional (bebe se simte iubit şi protejat când e hrănit). Uneori, la vârsta adultă, când trecem prin perioade mai tensionate, mai emoţionale şi când resimţim o lipsă, când avem nevoie de mai multă grijă, atenţie şi afecţiune, ne întoarcem spre mâncare pentru a suplini acea nevoie.
Pofte cu adevărat bizare în timpul sarcinii – ce este pica?
Cum rămâne însă cu pofta pentru lucruri necomestibile? În mod de neînţeles, uneori femeia însărcinată se trezeşte salivând după gheaţă, pământ, pietre, vopsea, săpun, cretă, obiecte de metal sau plastic, mucuri de ţigară. Bizar, nu?
Specialiştii vorbesc despre o tulburare de alimentaţie numită pica, care apare adesea la copiii sub 5 ani, dar şi la unele femei însărcinate. Aceasta presupune o dorinţă intensă de a consuma nonalimente, lucruri necomestibile. Este un act compulsiv, foarte dificil de controlat, de aceea femeia se poate trezi că a luat în mână obiectul şi l-a înghiţit fără să se gândească de două ori!
Studiile nu pot explica în totalitate de ce apare pica. Unii specialişti o explică printr-o deficienţă în organism, ca şi în cazul poftelor pentru alimente. Pica a fost corelată cu lipsa de fier, de magneziu sau de alte substanţe în organism. Pofta de gheaţă, care este cea mai comună formă de pica, este legată, de exemplu, de anemie; femeile însărcinate anemice au pofta de a mânca cuburi de gheaţă cu mult mai des decât cele cu un nivel normal de fier.
Pe de altă parte, pica (şi pofele în general) este legată şi de nevoia de confort emoţional, de sprijin, de atenţie. Consumarea compulsivă a unor alimente sau nonalimente este un comportament de compensare, în căutarea satisfacerii nevoilor neîndeplinite.
Există un motiv de îngrijorare?
Pica poate fi mai mult sau mai puţin riscantă. Femeia însărcinată trebuie să îi spună medicului despre orice poftă bizară pe care o simte, chiar dacă este jenată. Medicii au auzit multe cazuri de acest fel, nu este nici un motiv de jenă!
Este important să se verifice dacă există sau nu anumite deficienţe în organism. În plus, multe forme de pica pun în risc sarcina. Gheaţa – cea mai comună poftă de acest fel, nu face prea mult rău (cu excepţia afectării danturii şi aşa sensibile în timpul sarcinii). Dar consumul regulat de lucruri necomestibile conduce la lipsa nutrienţilor, la intoxicaţii, la blocarea tractului intestinal sau la contactarea unor infecţii.