Despre comunicarea nonverbala si copii – parintele ce poate spune cu mana pe inima ca isi intelege copilul si ca poate comunica cu el deschis este parintele ce stie sa transmita si sa descifreze semnalele nonverbale in cadrul comunicarii. A acorda atentie la ce transmiti prin limbaj nonverbal, dar si la ceea ce transmite copilul, este o cerinta importanta pentru comunicarea parinte-copil (si in general, pentru orice tip de comunicare).
Comunicarea nonverbala: copiii si parintii isi spun mult mai multe prin intermediul limbajului nonverbal decat prin cuvinte: expresiile faciale, privirea, gesturile, postura si orientarea corpului, proximitatea, contactul fizic exprima atat de multe, alaturate elementelor paralingvistice, precum tonalitatea sau intonatia vocii!
Comunicarea nonverbala este limbajul inteles de catre oricine acorda cu adevarat atentie, limbajul care insala mult mai greu decat cuvintele. Este un limbaj extrem de pretios pentru parinti (atat pentru transmiterea mesajului, cat si pentru intelegerea lui), putand accentua ceea ce se spune prin cuvinte, putand arata ceea ce este cu adevarat important din ceea ce se spune prin cuvinte (mesajul real) sau putand arata in mod clar ca ceea ce se spune prin cuvinte este fals.
Expresiile faciale
Sunt cele care exprima emotiile autentice ale persoanelor si care pot fi citite usor. Sunt si cele mai greu de controlat – asadar, un parinte trebuie sa fie intotdeauna atent la expresiile copilului, incercand in acelasi timp sa isi armonizeze cuvintele cu propria sa expresie faciala (nu transmiteti mesaje mixte copilului – de exemplu, ii spuneti „nu-i nimic, data viitoare vei reusi”, in timp ce expresia voastra ii spune „sunt atat de dezamagit”.
Va cunoasteti copilul, astfel ca puteti invata mesajele transmise de expresiile sale faciale – fiti intotdeauna atenti la aceasta, dat fiind ca studiile ne arata ca un copil invata chiar de la 4 ani sa spuna ceva verbal, insa sa creada cu totul altceva (ceea ce transmite expresia).
Zambetul
Un zambet sincer poate duce la o comunicare deschisa (sincer, deoarece cel care intelege limbajul nonverbal recunoaste imediat un zambet fortat)! Zambetul da o nota pozitiva discutiei, asadar este extrem de util in comunicarea parinti-copil (in cadrul discutiilor care nu se refera la probleme).
Contactul vizual
Comunicarea nonverbala se face clar prin intermediul contactului ochi-in-ochi, ce arata interes, atentie. In comunicarea cu copilul, trebuie sa aveti intotdeauna contact vizual – evitarea contactului transmite neatentie, dezinteres, refuz, respingere si chiar agresivitate, atat la parinte, cat si la copil. Insa este important sa nu prelungiti mult timp (mai mult de 10 secunde o data) acest contact, deoarece il veti face inconfortabil.
Contactul vizual este in special important atunci cand il ascultati pe copil (astfel ii puteti urmari privirea si semnalele transmise); foarte interesant este ca atunci cand persoana face contact ochi-in-ochi doar cand vorbeste si nu cand asculta, ea transmite dominanta si chiar agresivitate (asadar, alternati contactul, caci vreti si sa fiti ascultati si dominanti, insa vreti si sa transmiteti interes). Si miscarea ochilor transmite multe: daca privirea va fugi in diverse directii sau daca privirea trece peste persoana, aceasta denota lipsa de interes, atentie, plictiseala, daca privirea evita cu insistenta sau mai ales e coborata in jos, inseamna minciuna.
Contactul fizic
Comunicarea nonverbala copii-parinti presupune si contactul fizic, ce poate transmite afectiune si sprijin sau din contra (de exemplu, o atingere pe brat poate fi interpretata ca fiind incurajatoare sau invers, dominanta si agresiva). Contactul fizic este esential inca din prima zi de viata a unui bebelus, iar odata ce copilul creste, este logic ca acesta sa se diminueze. Insa este la fel de logic ca o atingere poate transmite mai multe decat cuvintele – o simpla mangaiere pe mana sau o imbratisare vorbeste mai clar decat cuvintele si asigura atasament.
Asa cum multe studii demonstreaza, este greu pentru persoana (copil sau adult) sa ramana suparata atunci cand interlocutorul se apropie pana la distanta adecvata, o priveste in ochi si atinge usor persoana. Si atingerile propriei persoane pot transmite multe: ca parinte, puteti intelege mult mai multe doar urmarind gesturile copilului, modul in care isi foloseste mainile, modul in care se atinge. Vorbind despre gesturi, fiti mereu constienti ca gesturile pot transmite agresivitate fara a fi folosite vreun cuvant sau vreun gest fizic agresiv (de exemplu, cand ridicati cu nervi o mana si atat).
Proximitatea
Distanta dintre cei care vorbesc joaca un rol important, cu atat mai mult intre parinti si copii. Psihologii ne spun ca in general, pentru o comunicare adecvata intre membrii familiei, o distanta apropiata este necesara, care sa faciliteze contactul vizual si fizic – aproximativ 0,30 – 0,50 metri. Aceasta deoarece o apropiere mai mare poate fi perceputa ca fiind inconfortabila sau chiar amenintatoare (aceasta depinzand de celelalte semnale nonvernale) si o distanta mai mare poate bloca comunicarea, intimitatea si poate favoriza un ton prea ridicat.
Postura corpului
In comunicarea nonverbala copii-parinti este inca un semnal important si un aspect pe care, ca parinte, trebuie sa il luati in seama. De exemplu, stiati ca daca doriti o discutie calma si in care copilul sa va asculte, nu este indicat sa stati exact fata-in-fata? (postura fata-in-fata induce rivalitate). La fel, nu stati in fata copilului in picioare, uitandu-va in jos spre el – ii transmiteti doar ca aveti puterea (ceea ce nu este tocmai benefic pentru comunicarea reciproca). O pozitie adecvata implica asezarea aproape de nivelul copilului, mai degraba umar la umar, postura fiind cu capul putin inclinat si indreptat spre copil, cu mainile relaxate, la o distanta destul de apropiata.
Elementele paralingvistice
Pauzele in comunicarea verbala spun multe: parintii se pot folosi, de exemplu, de pauze nu prea lungi pentru a ii atrage atentia copilului asupra importantei a ceea ce s-a spus (o scurta pauza poate fi mai eficienta decat ridicarea tonului).
De asemenea, o pauza in vorbire poate semnifica faptul ca persoana este blocata sau ca si-a pierdut atentia (trebuie intelese si celelalte semnale nonverbale). Un alt aspect important in comunicarea copii-parinti il reprezinta timbrul, tonalitatea si intonatia vocii: prin timbrul si tonalitatea vocii puteti usor sa faceti copilul defensiv sau amenintat – ii puteti vorbi prin cuvinte rationale, insa vocea ridicata il face sa perceapa ca este certat (la fel si copilul, de multe ori fara sa realizeze, va ridica vocea).
Iar adevarul este ca atunci cand chiar doriti sa certati sau mustrati un copil, o tonalitate si intensitate redusa, joasa a vocii si un ritm de vorbire sacadat are un efect mai mare decat tonul ridicat si ritmul rapid specific – transmite duritate si seriozitate (si nu doar nervi). Intonatia arata de fapt ceea ce este esential in mesajul transmis prin cuvinte: ce cuvinte sunt subliniate cand se vorbeste.
In final, comunicarea nonverbala este deseori mai importanta decat cuvintele: prin semnalele nonverbale se arata mai deschis adevaratele emotii; prin semnalele nonverbale puteti sa intrati pe aceeasi unda cu copilul si sa ii aratati intelegere sau chiar sa il influentati (prin simpla imitare a expresiilor lui – insa nu in mod ironic – si prin contact vizual si fizic); prin semnalele nonverbale puteti fi siguri ca ati inteles bine ceea ce vi se spune si ca nu sunteti mintiti (puteti urmari cu putina experienta incongruenta intre cuvinte si limbajul nonverbal – si la fel poate si un copil, inca de la varste mici).
